Gală – spectacol cu caracter solemn, sărbătoresc. La această definiție, Teatrul de Balet din Sibiu a adăugat ingredientele perfecte. Prospețimea, avântul, curajul, veselia, vitalitatea și șăgălnicia au animat cei peste 700 de spectatori timp de două ore intense în care clasicul și contemporanul au alternat pentru a definitiva tabloul unei echipe entuziaste.
Îndată ce am ajuns pe scările Casei de Cultură a Sindicatelor te pierzi printre bunici, tătici și mămici, copii mai năzdrăvani sau mai curioși, tineri… Publicul pe care Teatrul de Balet l-a cucerit tiptil, cu fiecare seară de miercuri prin piruete, costume minunate, prestanță, mișcări sigure, netremurânde și coregrafii ce uimesc.
Odată așezați pe scaune, zumzetul s-a estompat, treptat, la început imprecis, indecis, pentru ca, până la apariția primilor doi dansatori, Ayaka Nagai și Ovidiu Matei Iancu, tăcerea să învăluie complet sala. A urmat un spectacol-istorie, un spectacol ce rezumă cumva istoria baletului, de la cel clasic, la neoclasic, ajungând la dans contemporan în reprezentația Aleishiei Gardner și a lui Russel Hewey, „Ca pe luncă„. Toate acestea trecute prin sita emoției și a umorului.
Una dintre surprizele acestei seri a fost spectacolul celor unsprezece elevi ai Colegiului Național de Artă “George Apostu” din Bacău cu o coregrafie semnată de Aleisha Gardner. Pe cunoscutele acorduri ale lui Shostakovici, învățăceii parcurg scena în lung și lat cu mișcări fragede, delicate.
O apariție, de fiecare dată, ireproșabilă este aceea a Adei Gonzalez, care ne-a prezentat mai întâi o premieră solo, Creation, pe muzica lui Hyden sub coregrafia lui Uwe Scholz, apoi, alături de Ovidiu Matei Iancu în Don Quijote. Poznașă, Ada întruchipează artistul bucuros, în armonie cu rolul său, interpretarea personajului nefiind mijlocită de folosirea unei măști, ci doar de înțelegerea mișcărilor, a emoțiilor.
Tura-Vura Uvertura a entuziasmat la fel de tare ca și prima dată când s-a jucat. S-a aplaudat, s-a râs mult, cu poftă, momentul mucalit antrenând sala. A urmat, în același ton, La fille mal gardeé cu Dansul saboților, pentru ca apoi să fim purtați într-un amețitor GoPak cu Igor Tauber.
De fiecare dată când Ovidiu Iancu apare pe scenă avem dovada balanței perfecte între abandon și rațiune. Devorat parcă de personajul pe care îl interpretează, când Albrecht din Giselle, când Basil în Don Quijote, acesta realizează cu măiestrie fiecare pas, fiecare săritură. Gala l-a prezentat pe Ovidiu Iancu într-un rol nou, și anume acela de coregraf al premierei absolute, Angelic ce îi are în distribuție pe balerinii Yvonne Slingerland și Elliot Bourke.
Cu fiecare an, Teatrul de Balet din Sibiu se redefinește și crește urmat îndeaproape de publicul sibian care are șansa unui contact autentic cu o artă complexă ce însumează dans, grație, expresivitate, teatru și muzică, toate în cadrul unei echipe multiculturale. Gala de balet a Teatrului din Sibiu a marcat tinerețea, echilibrul dintre copil și adult, cu entuziasm sincer în fața unei săli pline.
Foto: Cristian Bîscă
