Acum șase ani, lucram la primul număr tipărit Capital Cultural fără șă știm prea multe despre ce înseamnă munca la un proiect editorial. Când am distribuit-o prima dată prietenilor și comunității din Sibiu, atunci e devenit clar pentru toată lumea, Capital Cultural e o revistă în toată regula. Nu e blog, ziar online, broșură sau catalog, așa cum auzeam de la oamenii din jur. Apărea o revistă nouă pe piață, în timp ce altele dispăreau, la nivel national.
Azi, țineți în mână al 30-lea număr, pe care îl dedicăm comunității. Îl dedicăm oamenilor care reușesc să dea viață proiectelor relevante pentru nevoile celor din jur, profesioniștilor care nu ies neaparat în fața reflectoarelor cu rezultatele muncii lor, dar pe care noi vrem să-i cunoașteți, tinerilor care se implică voluntar în activități comunitare și devin un model pentru restul lumii. Sunt multe exemple demne de urmat în jurul nostru și despre care merită să scriem. Pentru că, ăsta e scopul nostru, să aducem împreună oamenii prin poveștile lor. Cititiorii, scriitorii, fotografii și protagoniștii articolelor noastre se întâlnesc în paginile revistei, dar și dincolo de ele, în viața reala. Sunt zeci de oameni care au scris cel puțin un articol în Capital Cultural, sunt sute de oameni despre care am scris, și mii de cititori. Suntem comunitatea Capital Cultural, din care sigur faci și tu parte, dacă acum ții revista în mână și o răsfoiești. Învățăm unii de la alții, ne încurajăm și ne sprijinim ori de câte ori e nevoie.
Iar eu sper, ca fiecare om care a avut măcar o dată în mână un număr al revistei Capital Cultural, să fi simțit că ceva s-a schimbat în gândurile lui, după ce a citit un interviu sau un reportaj. Și, poate, a devenit mai empatic, mai bun, mai curajos sau mai încrezător în capacitățile lui.
Simțim că nu suntem singuri și vă mulțumim. Împreună creștem Comunitatea Capital Cultural. Fără granițe.
