Cunoscutul tenor liric și dirijor Giuseppe Sabbatini s-a aflat pentru câteva zile la Sibiu, în ipostaza de jurat în cadrul concursului Vox Artist. Cu o carieră de 20 de ani în spate, tenorul italian a reușit să ajungă pe scena Operei din New York, Viena și multe altele, iar acum își dorește să descopere tineri muzicieni talentați din întreaga lume.

Reporter.: Cum a fost începutul  carierei muzicale?

Giuseppe Sabbatini:  Am început la vârsta de 7-8 ani atunci când am cântat într-o biserică, a fost ceva liric și acolo a început totul. Au urmat  ani întregi de studiu.  Am făcut muzică simfonică, de cameră, lirică, apoi am debutat  ca tenor. De atunci au trecut  20 de ani,  cu mai mult de 50 de debuturi în cele mai importante teatre din lume. Acum șapte ani am debutat ca director de orchestră. Dintotdeauna am făcut muzică, iar anul viitor aniversez 50 de ani de când fac asta.

Rep.: Ați avut ocazia să fiți pe cele mai mari scene ale lumii. Pe care dintre ele v-ați simțit cel mai bine?

G.S.: Surprinzător, nu pe scenele din Italia. În Japonia și în Viena am simțit publicul cel mai frumos.

Rep.: Ce părere aveți despre concursul Vox Artis care se desfășoară  de cinci ani, aici  la Sibiu? Cum vi se par participanții?

G.S.: Le spuneam colegilor mei că nivelul acestui  concurs, în Italia  ar fi unul mediu.  Pentru mine,  sunt câteva voci bune, dar lipsește stilul, însă am auzit  câteva voci   foarte interesante. Sunt voci frumoase, dar le lipsește experiența, atât în ceea ce privește interpretarea, cât și tehnica. Am văzut foarte mulți care au venit cu o pronunție nu prea bună și de aceea îi sfătuiesc să învețe mai bine limba italiană. Câțiva aveau pronunție bună, dar prea puțini. Atunci când 50% din repertoriul operei este în italiană trebuie să învețe italiană.

Rep.: Vă este greu să jurizați?

G.S.: Este foarte dificil să jurizezi mai ales că eu îi văd pe toți ca pe copii mei. Am participat la cîteva  concursuri în viața mea, vreo trei-patru, din fericire le-am câștigat pe toate, iar dacă nu eram primul, eram al doilea, deci am fost norocos. Văzându-i acolo suferind, cântând, pentru mine era o suferință. Eu sunt foarte rău când trebuie să învăț pe cineva pentru că nu suport ignoranța, dar când vin la concursuri și văd acești tineri care sunt pentru mine ca niște copii, îmi face plăcere să îi ascult.

Rep.: Ce sfaturi le dați tinerilor muzicieni?

G.S.: În general le spun că lucrul cel mai important este să învețe, să  încerce să  fie inteligenți, să învețe cât mai mult, nu doar din punct de vedere muzical. Noi suntem niște intelectuali și nu putem să fim în totalitate ignoranți. Ceea ce trebuie să facem e să aprofundăm și să învățăm în fiecare zi. Asta le spun tuturor elevilor, mai ales celor pe care îi învăț. Trebuie să fie și foarte norocoși să întâlnească profesori care să îi ajute mult pentru că, fără un profesor bun care să îi  înșeleagă și să îi îndrume pe calea cea bună,  pot chiar să-și strice  vocea și atunci se vor distruge. Problema noastră, a muzicienilor este că noi avem un instrument intern, nu avem cum să îl schimbăm, nu ne putem schimba vocea. Dar greșelile se pot corecta, toata lumea poate învăța să cânte.

Rep.: Ce planuri aveți pentru viitor?

G.S.: Acum urmează să plec în Japonia pentru că sunt directorul prestigioasei Academii a Operei, o să țin acolo pentru o vreme,  lecții, iar apoi în noiembrie facem un concert unde voi dirija orchestra. Mai sunt și alte proiecte în care trebuie să dirijez o serie de concerte, iar apoi voi merge la Tokyo.

Rep.: Veți mai reveni la Sibiu?

G.S.: Mi-ar face mare plăcere, iar dacă concursul se va ține tot aici, cu siguranță voi reveni. Vreau să vorbesc cu reprezentanții  Filarmonicii de Stat Sibiu,  să stabilim împreună realizarea  unui proiect.