Totul era pregătit. Conferința de presă era programată de Ziua Mondială a Teatrului, 27 martie. 585 de spectacole din 75 țări erau pregătite în cele mai mici amănunte: fișele tehnice ale tuturor producțiilor, șefii de locații stabiliți, biletele pregătite pentru vânzare. Pe hârtie era conturată o ediție de excepție, FITS 2020. Numai că pandemia a schimbat radical lucrurile. Marile festivaluri anunțau pe rând că edițiile din 2020 se anulează sau se amână pentru anul viitor. Cu toții așteptam și anunțul lui Constantin Chiriac de anulare a FITS.

Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu își adaptase deja programul la noile condiții. Difuza online spectacole de teatru, conferințe speciale din anii trecuți și inaugurase online Fotoliul cu Poezie. Toate au avut succes, iar efortul echipei a fost răsplătit de numărul mare de spectatori online.

Crezul echipei este „să avem grijă de spectatorii noștri”, îmi spune directorul festivalului, Constantin Chiriac, la întâlnirea pentru inter­viu, cu o zi înaintea încheierii ediției FITSonline 2020.
Constantin Chiriac a avut dovada intuiției sale când a decis organizarea festivalului în spațiul virtual. Dovada că avem nevoie unii de alții. La care s-a adăugat și gestul celor are au refuzat să-și recupereze banii pe biletele achiziționate în avans pentru stagiunea TNRS. Au fost două momente cheie care l-au convins că oamenii aceștia, spectatorii, merită orice efort ca festivalul să aibă loc și-n acest an. Online. „(…)Și când ne-am trezit cu cifre pe care nu am crezut că o să le atingem vreodată, vorbim de zeci de mii de privitori, atunci am spus: «ce facem?». Am început să telefonăm, să fim în contact cu marii artiști ai lumii, cu cei de pe Aleea Celebrităților și atunci mi s-a înfiripat în minte hotărârea de a face festivalul online.”
Iar din acel moment, au refăcut programul de la zero. Ediția pregătită pentru 2020 a fost amânată pentru anul viitor, așa că pentru această ediție, în premieră online, totul a fost pregătit în 67 de zile.

Ați luat de la capăt programarea festivalului?
Constantin Chiriac: Absolut! Absolut! Am căutat toți artiștii mari ai lumii. Am spus că dacă tot facem o asemenea nebunie, trebuie să aducem spectacole pe care niciodată nu vom putea să le aducem. Imaginați-vă ce înseamnă să vedem Messiah, pentru care trebuie o scenă care nu există în România. Sau un alt spectacol, Lacrimile lui Sfântu Petru, semnat de Peter Sellars, făcut cu unii din cei mai mari muzicieni din America. 120 și sunt toți live. Este în primul rând foarte greu să îi poți aduce pe toți, darămite să le plătești bilete la business, să le plătești onorarii pe măsură. Spectacolele acestea le-am putut aduce acum în fața spectatorilor noștri.

Da, spuneați că acesta este principalul atu al ediției online.
Constantin Chiriac: Da. Iar asta m-a învățat ca anul viitor să fac o secțiune online a spectacolelor de patrimoniu. Nu lăsăm nimic la voia întâmplării. În același timp, noi avem 100 de spectacole, cele mai bune din lume, înregistrate și traduse. Nimeni în lume nu are un patrimoniu de genul ăsta pe care voi putea să îl folosesc la școală, și la Institutul de Cercetări. Institutul pe care îl construiesc, împreună cu Academia Română, împreună cu personalitățile prezente pe Aleea Celebrităților, va fi unic în lume.
Și am mai schimbat ceva. Am hotărât că de acum nu mai cumpărăm aparatură clasică. I-am rugat pe cei care se ocupă de partea aceasta, să ia legătura cu cei mai buni profesioniști în ceea ce înseamnă companii de streaming, să schimbăm investițiile. Pentru ediția aceasta a festivalului le-am închiriat.

În același timp, am cerut ca în toate sălile în care jucăm, să avem cel puțin cinci camere de filmat performante și cel mai performant sistem de sunet, pentru înregistrarea spectacolelor de acum încolo. Acum, suntem în situația de a avea cinci premiere online.

Sunteți primii care ați avut curajul să organizați un festival de o asemenea anvergură online. Pentru cei care vă vor urma exemplu, ce sfaturi le dați?
Constantin Chiriac: Să învețe.

Deci dumneavoastră ați plecat de la zero..
Constantin Chiriac: Absolut. Instrucția este cea mai importantă atitudine în clipa în care îți pui viața în joc. Trebuie să știi să aperi ceea ce câștigi. În același timp, arta de a dărui este similară cu ce face soarele. Îți dă lumină și căldură fără să ceară ceva în schimb. E ceea ce am făcut noi.

Ce se pierde când teatrul se mută în online?
Constantin Chiriac: Nu e vorba de a pierde sau a câștiga. Este vorba de a dărui. E unicitatea fiecăruia. Acum noi ne zbatem ca în clipa în care vom putea să intrăm în plin pe scenă, fără spectatori, să avem condiții excepționale de a înregistra spectacolele. Nu știu dacă nu vine un al doilea val al pandemiei. Nu știu dacă în doi-trei ani nu se defrișează jungla din Amazon. De acolo, de la animalele alea sălbatice vor veni viruși mult mai răi decât acesta. Probabil că omenirea va avea un alt parcurs. E adevărat că tot ce s-a întâmplat a fost folosit din plin, a fost cea mai mare manipulare făcută vreodată pe acest glob. Să nu uităm că 80% din populația lumii a fost băgată în „închisoare”, oamenii au pierdut libertatea cotidiană. Eu am suferit cumplit. Și nu numai eu. Noi, prin tot ce am făcut, am dăruit emoție spectatorilor noștri, le-am dăruit bucurie, pentru ca ei să aibă parte zi de zi de o poveste, de o poezie, de gândul nostru, de energia noastră care i-a ajutat să supraviețuiască, să meargă mai departe.

Cum ați perceput ca actor absența relației directe cu spectatorii din această perioadă?
Constantin Chiriac: E greu, dar în clipa în care ai puterea gândului, când știi că ceea ce spui ajunge în sufletul cuiva, în ochii și emoția cuiva, atunci ai și energie de a transmite. Nu de a te face că…, de a citi un text pentru că ne-a pus domnul Chiriac să facem asta… Aici este un destin asumat. Iar lumea trebuie să se trezească. Nu să Ne facem că facem, să Ne facem că iubim, să Ne facem că trăim. Haideți să fim.

Cum vedeți artele spectacolului acum, în pandemie? Cum va schimba situația, de acum?
Constantin Chiriac: Totul depinde de felul în care se va adapta fiecare. Depinde de fiecare instituție, structură, comunitate, de felul cum va reface legătura cu publicul, cu sufletul omului. De cum va încerca să construiască ceva sănătos și durabil, în continuitate. Vedeți, eu nu intru în toate dezbaterile și nebuniile. Nu să mă dau deștept. Eu fac, nu stau să comentez.
Ați văzut mai multă empatie în această perioadă?
Da! Am văzut. Avem mesaje incredibile, de la Peter Brook, de la Eugenio Barba; este incredibil ce spun oamenii aceștia. Uite ce îmi trimite Peter Brook: „Ce inițiativă minunată de a menține și de a face formidabilul vostru festival, în ciuda tuturor obstacolelor cu care ne confruntăm. Vă felicit din inimă. The show must go on – Spectacolul trebuie să continue. Vă transmit urările mele cele mai calde la toți pentru reușita evenimentului unic pe care îl oferiți.”

Eugenio Barba: „Rămânem, suntem fideli unii altora și refuzăm să ne înclinăm în fața fricii care amenință teatrul, arta noastră, o artă a întâlnirilor ce rezistă în fața solitudinii. În prezent, FITS conduce lupta cu perseverență și curaj. Salut acest eveniment exemplar care ne invită astăzi la întâlniri și la spectacole ce apar pe ecranele noastre cultivându-ne imaginația, așteptând să le descoperim împreună anul viitor, în realitatea sălilor și a interpretării live. Să traversăm împreună acest fluviu și să ne întâlnim împreună la mal, în 2021.”

Ce rămâne în urma FITSonline 2020, pentru Sibiu, pentru România?
Constantin Chiriac: FITSonline a marcat o experiență și a adus o notorietate unică. O recunoaștere a unei comunități, cum nu s-a întâmplat niciodată. Noi am primit titulatura să organizăm Jocurile Culturale Olimpice. Tot ce am făcut, am făcut gândindu-ne la oameni, nu la titluri. Și rezultatele sunt uimitoare: avem vizibilitate în toată lumea și spectatori online unici, de ordinul sutelor de mii.

În cele două luni de izolare, probabil ați avut momente în care nu ați lucrat…
Constantin Chiriac: Nu prea. Atunci când am rămas cu mine mi-a fost rău, mă durea capul, nu puteam să dorm de gânduri, de griji….

Și nu v-ați pus întrebarea ce merită, ce nu merită? Care e rostul meu?
Constantin Chiriac: Ba da. Rostul meu e să fac, să dăruiesc. Asta am făcut toată viața. Și am încercat să transmit tuturor acest spirit. Cine a putut, l-a preluat. Că nu au putut toți, unii doar au executat, știu și lucrul acesta.

Aveți un gând pentru spectatorii care au urmărit FITS și în acest an?
Constantin Chiriac: Le mulțumesc că ne-au înconjurat cu atâta căldură, prietenie, mesaje excepționale. Asta m-a ținut în viață, mi-a dat forță, energie, continuitate, gând. Asta m-a inspirat și mă inspiră, asta îmi dă Puterea de a visa – tema ediției de anul viitor.

Pentru ediția de anul viitor, rămâne programul pe care l-ați pregătit pentru 2020?
Constantin Chiriac: Da, absolut. Anul trecut am avut intuiția că iubire, pasiune, construind încredere și arta de a dărui, le putem pune împreună într-o frază: Din iubire, cu pasiune, construim încredere pentru a putea dărui. După o asemenea frază, cu gândul la tot ce am făcut până acum, am zis: „cum facem asta?”. Numai puterea de a crede ne dă asta. Și nici nu ne gândeam ce vine. Acum, uite câtă nevoie avem de puterea de a crede: că vom avea speranță și miracol în continuare, că ne vom putea îmbrățișa, că ne vom putea iubi dincolo de frica asta indusă.Fellini, cu vreo două luni înainte de a muri a spus: Probabil voi muri. Și ceilalți l-au întrebat de ce crede asta. El le-a răspuns: Am încetat să visez.
Vorba lui Tagore, …dacă vom putea visa fără să ne facem din vis stăpân. Asta vreau, asta trebuie să fie dimensiunea acțiunilor noastre, să găsim locul unde stăm cu picioarele bine înfipte în pământ, pentru că pământul ne iubește. Este singura certitudine în ceea ce înseamnă iubire universală. Forța gravitației ne ține legați de pământ ca să nu ne risipim în cosmos. Deci când vom realiza unde este centrul nostru de greutate, bine înfipți cu picioarele pe pământ, dar cu palmele să putem să mângâiem stelele.

*articol publicat în Capital Cultural nr. 22, ediție specială FITSonline 2020