Priviți de departe, fără a inhala nici măcar o gură de fum, cărbunarii par rupți de noi, cei care diminețile ne ridicăm din așternuturi albe ca să ne bem cafeaua. Cărbunarii reproduc o altfel de rutină. Zilele le sunt istovitoare și îmbâcsite cu funingine, dar dacă ne apropiem, o să întrezărim în ochii acestor oameni un fel aparte de a regăsi pacea de care au nevoie. Chiar și în preajma grămezilor de lemne fumegând, vom constata că există liniște. E doar un fel de a trăi, printre atâtea alte feluri, nici mai bun, nici mai rău.

carbunarii

foto: Gabriela Cuzepan