de Constantin Buduleci

Retras ca un băiețel timid la umbra protectoare a Măgurii, orașul Cisnădie rămâne în liniștea care îl înconjoară un orășel al misterelor, parcă în căutarea unui Sherlock Holmes al contemporaneității noastre. De opt sute de ani stă liniștit și își construiește povestea care începe să devină legendară și pe care nu oricine o află, ci doar cei care se apropie de el.

De opt sute de ani s-a încăpățânat să rămână în cărțile și hărțile vremurilor. Poate că modestia l-a făcut să rămână mic la stat dar mare la ideile pe care le-a aplicat în vremuri de restriște.

Biserica Evanghelică rămâne martorul mut a sute de ani de întâmplări, vieți, bucurii și necazuri trăite alături de cei care au păstrat-o. Încă de la intrare descoperi vechi porți zidite, alături de straturi de flori, semne masonice parcă intenționat puse în locuri greu de găsit (mâna de pe biserică, compasul de pe turnul care a adăpostit școala, sunt doar câteva semne  pline de mister care povestesc istoria), încăperi descoperite după sute de ani în spatele unor ziduri care păreau să dea afară.

Dacă vizitezi biserica, nu o vizitezi pentru istorie, ci pentru povestea istoriei.  Secretul tezaurului ştiut doar de două persoane a părăsit lumea odată cu ele. Acest fapt nu este istorie, este povestea istoriei. Găsirea tezaurului după sute de ani contribuie la construirea unei alte comori, primul paratrăsnet din estul Europei. Acestui tezaur i-ar sta bine acolo unde a stat sute de ani, în orașul care îi poartă numele, în orașul care încă mai deține lucruri cumpărate din acest tezaur.

DSC_0246[1]

Interiorul bisericii este tronat de cele două mii o sută de tuburi care formează orga Wegenstein. Orga a fost construită în plin război mondial (al doilea). În acea perioadă, cisnădienii aveau bani pentru a construi o orga care să le „satisfacă nevoile”. O orga mai mare decât avea nevoie biserica. Textilele erau necesare în timpul războiului, iar cisnădienii din asta trăiau. Încă se mai povestește că renumita familie Wegenstein care a construit orga, a pierit după ce a terminat orga. Trenul care îi ducea acasă, la Timișoara, a fost bombardat. Orga de la Cisnădie este ultima creație care le cântă numele.

Băiețelul timid are povești de spus, are multe și multe dintre ele trebuie descoperite. Zidurile din jurul bisericii te poartă într-o lume a întrebărilor imediat ce le vezi. Nu trebuie decât sa vii lângă ele și să te întrebi: „Oare ce se află în spatele lor? „. Este prima întrebare, este primul pas pe aleile pietruite din curtea bisericii.