Despre revoluțiile anticomuniste din 1989 s-a scris mult deja, s-au realizat diferite documentare, filme etc. Adevărul din aceste incursiuni/investigații în trecut nu este complet, deoarece mulți dintre protagoniștii acelor timpuri sunt încă în viață și interpretează întâmplările în sensul atribuirii veridicității acțiunilor proprii.

Încă de la început trebuie să menționez că 1989 este un film bun, chiar foarte bun. Doar că numele i se potrivește într-o mică măsură. Bineînțeles că descrie niste evenimente petrecute în acel an, dar se concentrează pe explicarea acțiunilor politice ale fostului prim-ministru maghiar din acel an – Miklós Németh. Acesta preluase puterea în 24 noiembrie 1988, fiind, la acea dată, un economist și profesor mărunt, care conform greilor din Partidul Comunist Maghiar nu ar fi rezistat foarte mult în această funcție. Fapt  greșit deoarece tânărul prim ministru (în vârstă de 40 de ani) s-a dovedit foarte abil în politica sa de desprindere din atenta observare a Secretarului General al Partidului Comunist Secretary-General Grósz. Filmul urmărește bătălia politică internă, care implică și figura carismatică a fostului prim-ministru decedat Imre Nagy, în special mersul pe o sârmă foarte subțire în politica externă, mai ales în relația cu sovieticii, artizanul principal fiind tot primul ministru Miklós Németh. Rememorarea și nararea evenimentelor de către acesta din urmă este împletită, într-o tehnică cinematografică interesantă, cu reconstituirea situațiilor și personajelor din acea perioadă.

Evoluția evenimentelor din 1989 din Ungaria comunistă este influențată de sosirea unui mare număr de excursioniști din Republica Democrată Germană, care au posibilitatea, conform spuselor lui Miklós Németh să treacă în Austria capitalistă traversând granița deschisă de el. Adevăr sau nu, cercetările viitoare vor confirma sau infirma această ipoteză care exaltează curajul nemărginit al primului-ministru ungar.

Referitor la relația dintre Uniunea Sovietică Ungariei în 1989, aceasta este descrisă prin câteva fraze plastice:

„Gorbaciov era diferit (fără îmbrățișări, fără sătutări)…doar o strângere simplă de mână.”

„Trebuie să fi precaut când faci afaceri cu rușii, chiar dacă ești în aceeași tabără cu ei.”

„Gorbaciov clipea des din ochi și îndemna la calm. A respins din start ideea pedepsirii Ungariei în 1989. M-am liniștit atunci. Dar mai era un sentiment: nu se știe niciodată (ce au de gând rușii…).”