Citesc și răsfoiesc. Tai și lipesc. Un an de balet, atât de plin, nu încape în decupajele mele dadaiste. Șase premiere, o competiție mondială de dans, gale de balet, spectacole săptămânale cu sala arhiplină…

Să descoperi cum se construiește o lume artistică, cum sunt acei oameni fără poantele purtate pe scenă, înseamnă să intri în culise, să petreci ore în șir la repetiții, să te plimbi cu microfonul, așteptând pe holuri impresii sau reflecții clarificatoare, să fii acolo, în timp ce furnicarul muncește – potrivește sincronizarea mișcărilor, alege culoarea costumelor sau așează un nature, îndreaptă luminile spre esențe, calibrează ritmurile muzicale, se mișcă, se mișcă, trăiește… Totul se metamorfozează însă când ajunge pe scenă. Acolo e locul unde toate se întâmplă, unde emoția întâlnește omul din sală, privitorul, judecătorul care laudă sau critică.

TBS _public

foto: Ovidiu Matiu

„Publicul care vine la balet în general e special. E special, fiindcă baletul nu se lipește de oricine. Baletul reunește multe arte, dans, teatru, muzică. Ai aproape tot. În Sibiu este adevărat că publicul e altfel. Mai cald. Vibrează altfel. E altă energie. În același timp, nu poți să mulțumești pe toată lumea de fiecare dată. Eu obișnuiesc să spun – dacă cel puțin o singură persoană pleacă cu zâmbetul pe buze de la spectacol, înseamnă că mi-am atins scopul.” Spunea într-un interviu din vară Ovidiu Matei Iancu, balerin și solist al Teatrului de Balet Sibiu.

Tai și lipesc. Citesc și recitesc cu emoție multă trăirile oamenilor care au fost la spectacolele Teatrului de Balet Sibiu. Publicul este culegătorul de frumos și totodată, cel care îngenunchează când este cucerit de sublim. De aceea, cum s-au simțit pașii de dans în 2015 de pe scena TBS să ne zică chiar ei, cei din sală, purtătorii de flori și aplauze. Lipesc și tai. Lipesc…

donq4

foto: Ovidiu Matiu

      ***

Publicul pare înghițit de o agitație cu intrări și ieșiri, schimbări de locuri, îmbrățișări și aplauze. În centrul sălii, dau de câteva dâre de lumină – monitoarele juriului. Fasciculele luminose alunecă apoi spre panoul care afișează punctajul (…). Cei din sală sunt în mare parte susținători ai participanților la concurs și doar câțiva, curioși aflați în trecere. Publicul are voci diferite, emoții eterogene și doar uneori, câte un moment de perfecțiune pe scenă îi aduce pe toți împreună prin aplauze.

”Competiția este foarte strânsă. Am făcut drum lung până aici, fata mea a muncit foarte mult și evident că ne-am dori o medalie. Însă dacă nu va fi să fie, ne ambiționăm și muncim în continuare”, ne spune o tânără mamă din public la Competiția Mondială de Balet Open-Romania 2015.

 ”De câteva zile, toată familia mea este în Sibiu. Nu mi-am încurajat copilul să danseze, însă fiindcă aceasta e tot ce o bucură, nu m-am împotrivit. Rolul nostru este unul foarte mare și chiar dacă pe scenă este singură și totul depinde de ea, contează mult cât de aproape i-am fost până la acel moment. Să-i vedem strălucind pe scenă, aceasta e bucuria noastră!”, spune un domn, care aducea o plasă cu fructe familiei aflate în sală, tot la Competiția Mondială de Balet Open-Romania 2015.

balet

foto: Cristian Bîscă

      ***

Premiera Teatrului de Balet Sibiu,”La fille mal gardée” a adunat lume multă ca într-o zi de sărbătoare. Murmurul colorat al sălii, cu vârste și voci diferite, părea doar un preambul pentru un spectacol de o vitalitate și prospețime încântătoare. ”Vai, eu am venit aici să uit de toate!”, spune o doamnă cu părul cărunt. De fapt, despre aceasta este La fille. ”Balet comic în două acte” scrie pe afiș, eu aș traduce – spațiu de visare și detașare de cotidianul fad, o reîntoarcere la viața rustică, care purifică și energizează.

(…)

Publicul aplaudă animat al nu știu câtulea moment care le-a transmis o anumită coloratură a unor emoții propagate diferit în sală. Încântarea este unanimă și generală, însă nuanțele… Sala înflorește ca un câmp cu flori sălbatice. Oamenii aleargă desculți printre dansatori și panglici colorate. Fiecare admiră și culege ce-i place. Da, cu siguranță, La fille mal gardée este un spectacol pentru toată familia.

la fille mal gardee

foto: Ovidiu Matiu

      ***

„A fost extraordinar, mai ales că am trăit vremurile acelea. Am recunoscut toate melodiile, erau cântecele noastre din tinerețe. A fost o abordare diferită, ne-a impresionat, sunt o admiratoare a lui Dan Lungu, i-am citit toate cărțile. Aleisha Gardner a surprins foarte bine poezia noastră națională, istoria noastră, ne-am bucurat, povestește o doamnă la finalul spectacolului de teatru-dans „Sînt o babă comunistă”.

“Cred că aplauzele care au durat mai bine de un sfert de oră spun totul. E un spectacol mare, care ar trebui să se repete de mai multe ori nu numai în Sibiu, în toată țara.”

cover SBC

foto: Cornel Moșneag

***

La intrare în Casa de Cultură a Sindicatelor, umbrelele se scutură de răceală și se plâng de picioare ude (). În sală, calmul este promițător, pare exact genul de public neplictisit și atent. Și dansul se arată diferit față de alte dăți.

”Totul m-a impresionat. De la modul în care au fost realizate costumele, cu foarte multă atenție, atenție la detalii, până la modul în care au dansat, cu mult talent.” – exclamă o voce feminină, prezentă la ”Trilogie Ionesco”.

Descopăr în sală exact aceași stare de bine ca la orice spectacol al Teatrului de Balet Sibiu. O altă voce, care împărtășește cu bucurie: ”E foarte complicat să faci legătura între acești dansatori minunați și piesa clasică a lui Eugen Ionesco, dar a ieșit o abordare interesantă în opinia mea. Îmi place trupa de balet de aici. Mi se pare deosebită.”

rino2

foto: Ovidiu Matiu

”Piesa de astăzi a fost binevenită pentru mine. M-a reconectat cu universul cultural și muzical care se adresează unui anumit tip de spectatori. Iar muzica lui Vivaldi, cântecele lui Piaf și jazzul, pe care au dansat rinocerii, m-au ajutat să îmi creez o poveste proprie.”

”Chiar îi spuneam colegei, baletul a devenit aici la Sibiu ceva deosebit. Tot corpul de balet e minunat. Nici nu-mi venea să cred, căci n-am mai fost de mult la balet, dar am zis, e ceva extraordinar.”

N-aveam de unde ști că întâlnirea cu opera ionesciană urma să ne lase o senzație paradoxală. ”Așa ceva… Să știți că l-am ”înghițit” pe Ionesco cu multă plăcere!” Împărtășesc pe deplin senzația domnului cărunt cu pălărie. Tragicul, absurdul – prin dans, au o cu totul altă savoare. (Trilogie Ionesco)

      ***

În preajma sărbătorilor, publicul vine la balet cu sufletul deschis spre arme de copilărie și poveste:

„Este printre primele experiențe de acest gen și, clar, a fost una frumoasă. A fost ceva interesant și nou, mai ales că îmi place mai mult teatrul propriu zis. Mi-a plăcut diversitatea. Mi-a plăcut foarte mult interpretarea și mișcările făcute de indieni, Yvonne Slingerland și Ștefan Meșter”, spune un spectator după „Spărgătorul de Nuci”.

spargator

foto: Cristian Bîscă

      ***

Premiera “Dincolo de dans” a adus publicului o altă surpriză. Întâmpinați cu dans încă din prima clipă când călcau pragul Casei de Cultură a Sindicatelor, oamenii deveneau astfel, pe neașteptate parte din spectacol.

„E o modalitate foarte interesantă de a interacționa cu balerinii. Nu mă așteptam să îi văd în foaierul Casei de Cultură, să fim atât de aproape unii de ceilalți. Iarăși m-a surprins felul în care au urcat pe scenă din sală, unii chiar stăteau pe câte un scaun în public. Mie mi-a plăcut. M-au suprins plăcut.”

Dincolo de dans e un spectacol puternic, un spectacol care transmite multe. Mi-au plăcut acele efecte de lumini, e ceva deosebit. A fost o punere în scenă interesantă, raportată la simțămintele trăite. Pentru mine a fost o experiență. Mi-am adus aminte de momente frumoase din viața mea, dar și de nebunia vieții obișnuite.”

„Mă bucur  că am văzut  balet neoclasic. E un spectacol binevenit pe  lângă celelalte pe care le-am văzut deja aici, la Sibiu. Eu vin la fiecare spectacol și mă bucur pentru balerinii  noștri. Vin să îi susțin pentru că ne sunt dragi, pentru că dansează pentru noi.”

balet-alb-negru

foto: Cristian Bîscă

      ***

Foarte, foarte mult mi-a plăcut, costumele sunt frumoase, dansează foarte bine, păcat de sală, că nu ajută foarte mult scena. Nu se vede foarte bine din sală și este puțin mai mică decât ar trebui să fie pentru dansatori și e mult mai greu așa. Totuși, se descurcă excepțional dansatorii sunt de nota 10”, ne spune o spectatoare despre premiera Anna Karenina. ”Dacă spectacolul este bun, reușit, nu contează sala”, zice și un domn de alături.

Dăm cu uimire peste persoane din public care cunosc numele dansatorilor, sunt la curent cu toate schimbările de distribuție, fiind niște observatori extrem de fini: ”Pentru mine este o noutate. Până acum nu am mai văzut pus în scenă baletul Anna Karenina. Bine, romanul lui Tolstoi l-am citi demult, și piesa de teatru am văzut-o, dar balet – nu. Sunt plăcut impresionată cinstită să fiu și tot succesul se datorează prim balerinilor: Ada Gonzalez și Ovidiu Matei Iancu.  Ștefan Meșter îi secondează foarte bine… văzut din prisma romanului, sigur că nu poate fi nimic ad literam, dar foarte, foarte bine realizată scena aceasta a pendulării, a disperării Annei, care de fapt dorește să-și urmeze îndemnul inimii, dar ea are și o poziție socială, și o datorie de mamă și, atunci, sfâșierea asta sufletească eu zic că e bine realizată.”

IMG_9722

foto: Ovidiu Matiu

Povestește o doamnă în etate, care își continuă ideea: ”Dacă intri în atmosfera spectacolului, nu mai ții cont de asemenea detalii precum scena mică sau altele. Trăiești cu sufletul alături de eroii de pe scenă. Ce vreau să subliniez este că cel puțin sunt fericită că a luat naștere acest Teatru de Balet în Sibiu, că există, că prezintă piese de prestigiu, că au un colectiv tânăr care dorește să se afirme și face eforturi constante să performeze. Ne bucurăm pentru viața culturală a Sibiului, că există acest teatru și trebuie sprijinit în toate modurile posibile.”