Cinci istorioare despre motivație, dedicare și imperativul „hai să facem ceva” în educație. Cinci povești, ancorate în cinci proiecte susținute de Fundația Comunitară Sibiu, prin Fondul Științescu. Șapte oameni pasionați care pot aduce inovarea în educație.
Despre Științescu și ce iese când așezi alături de știință pasiunea, scriam în toamna anului trecut (aici). Programul de finanțare, după prima ediție, trăgea atunci niște linii care se ramificau spornic în 15 proiecte educaționale implementate. Științescu număra aproape 2000 de copii și tineri, care s-au jucat, au experimentat și au fost învățați să se întoarcă către știință pentru a înțelege lumea din jurul lor.
Liniile trase erau niște începuturi de rădăcini stabile ale unei comunități de oameni cu idei, motivați să exploreze mai mult sistemul actual de educație și să caute alternative educaționale. Anume această comunitate în formare, cadrul favorabil creat, unde orice idee inovatoare poate găsi resurse și poate crește într-un proiect de impact, este meritul principal al Fondului Științescu.
Imersată discret în această comunitate, mi-am zis la un moment dat că aș vrea să cunosc cel puțin câteva dintre rotițele umane care au pus în mișcare acele proiecte și idei. Însă de la acea intenție au trecut luni bune, timp în care Fundația Comunitară Sibiu și partenerii săi, au ajuns cu Fondul Științescu în etapa 2.0.
Alte zece proiecte au fost selectate și sunt în proces de implementare. Științescu 2.0 are un centru educațional dedicat științei – Științescu Hub, iar domenile acoperite de proiectele educaționale selectate adăugă un A creativ. Arta își face loc alături de știință, tehnologie, inginerie, matematică (STEM, devenind STEAM), ceea ce promite proiecte mai creative pentru copii și tineri.
În acest răstimp, printre zigzaguri între orele libere din programul fiecăruia, cu discuții la telefon și mesaje pe Facebook, am reușit să întâlnesc și să cunosc șapte dintre oamenii proiectelor Științescu 1.0.
Fiecare intersecție umană îmi descoperea încă un om cu atitudine proactivă, implicat, responsabil. Luni bune m-am simțit un Columb, lumea căruia i se lărgește cu idei noi și optimism. „Faini oameni mai are Sibiul!”, concluzionam în gând, de fiecare dată când îmi luam rămas bun de la un alt om, pe care tocmai îl cunoscusem. Oamenii obișnuiți, cu planuri și idei îndrăznețe, sunt cei care inspiră cel mai mult.
Eduard Jarnea, Laboratorul lui Ben
Eduard Jarnea este inginer software. Spune că a luat anumite decizii bune în viață, pentru că au existat persoane care au investit în dezvoltarea sa când era mic. „Cineva și-a luat timp”. Acum, la rândul lui, Edi își ia timp pentru a contribui la educația altora. Zâmbește radiant, cum o fac cei care iubesc copiii nespus: „Orice aș face, îmi dau seama că aș investi în copii”. În 2015, impulsionat de apelul lansat de Fundația Comunitară Sibiu, Edi, împreună cu Asociația Studențească Amicus, reia o idee mai veche, o întoarce pe toate fețele, rotunjind un proiect atractiv pentru elevi – Laboratorul lui Ben.
„Am fost fascinat de microscop când i-am cumpărat unul surorii mele, studentă la biologie, aici, în Sibiu”, povestește Edi. Copiii care trec pragul laboratorului îmbracă halate albe ca niște mici cercetători și studiază lumea înconjurătoare cu ajutorul microscopului.
Pe lângă cărți și albume cu imagini microscopice, copiii ies din laboratorul lui Ben cu o poveste motivațională memorabilă. „Le spunem copiilor de la prima întâlnire cine era Ben, povestea vieții lui Ben Carson, cum dintr-un copil sărac, codașul clasei, a devenit un om mare, unul dintre cei mai buni neurochirurgi”.
Eduard Jarnea (stânga, margine), cu echipa Laboratorului lui Ben și copiii ediției IV.
Laboratorul lui Ben numără deja 5 ediții și are planificate încă două pentru acest an. Proiectul continuă de la a 4-a ediție independent de Fondul Științescu, fiind susținut financiar de o companie de IT sibiană. „Scopul a fost să aprindem o scânteie, să le trezim copiilor dorința de cunoaștere. Sperăm ca părinții să amplifice ceea ce noi am aprins. Încercăm să îi responsabilizăm și pe ei, căci în funcție de atitudinea lor, ce am construit noi, se poate dărâma sau poate crește.”
Pe termen lung, Edi și-ar dori să extindă proiectul în alte orașe ale țării. „Ne-ar plăcea să realizăm un kit educațional, pentru ca oricine vrea să facă proiectul să aibă acces la toată informația pe care o avem deja.”
Pe lângă Laboratorul lui Ben, Edi și tinerii din Amicus, în parteneriat cu Asociația Puterea Educației, au dat startul săptămâna trecută unui alt proiect educațional – Academia Micilor Bucătari. Locurile pentru prima ediție s-au ocupat îndată. Bucătarii în devenire din clasele 3-6 vor învăța rețete culinare și o grămadă de lucruri despre nutriție și sănătate.
Când îl întreb despre satisfacții ce rămân după ce edițiile proiectelor se scurg, Edi râde, amintindu-și un copil care este convins că Laboratorul lui Ben va exista chiar și atunci când acesta va fi deja adolescent. Privește undeva departe, prin peretele din cafenea. Satisfacțiile sale au ca unitate de măsură lumina de pe fețele copiilor. „Prin mici proiecte care merg bine în educație, sperăm să se schimbe lucrurile”, îmi spune el. „Cineva de acolo, de sus, va vedea că sunt rezultate, că se poate altfel”.
Carina Avram, Stibiu
Până în ultimul moment nu era hotărâtă dacă să trimită sau nu proiectul către Fundaţia Comunitară Sibiu. Inspiră adânc, are și acum un tremur în voce. „Erau alte proiecte mai mari. Noi eram atât de mici”. În ochi are strălucirea celor care urmează să povestească despre o călătorie memorabilă, plină de peripeţii.
Masterandă la biologie, în ultimul an, Carina Avram se gândește să opteze pentru un loc de muncă ca biolog în laborator. Până atunci însă, explorează lumea largă din afara laboratorului, alergând săptămânal între mai multe locuri unde face voluntariat. Este voluntară la Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen (A.L.E.G.), la Incubator 107 Sibiu, pe la festivaluri şi alte evenimente culturale sibiene.
Carina Avram. Vara anului 2015, în perioada desfășurării atelierelor din cadrul proiectului Stibiu.
Anul trecut, Carina și alți 3 studenți au pornit un proiect de la o idee și nişte motivaţii care se adunau în jurul imboldului – „Hai să facem ceva pentru alții!”. Stibiu a însemnat o serie de ateliere cu elevii, prin care nişte tineri îi învaţă pe alţi tineri să facă videoclipuri pe diverse teme – de la biologie până la astronomie.
„În momentul în care ne-am gândit că vrem să ne apucăm de ceva, aveam destul de mult timp liber. Toți eram studenți la biologie. Ne-am gândit să facem ceva cu toată informația pe care o știm, să încercăm să o punem undeva, să fie vizibilă”, își amintește Carina. „În școală ți se spun lucruri, ți se prezintă lucruri mai mult teoretic. Nu vine nimeni să-ți spună – uite ce s-a descoperit astăzi, ce poți face tu cu aceste teorii.”
Provocarea a fost să învețe ei înșiși mai multe aspecte tehnice despre vlog-uri, despre crearea și editarea videourilor. Au învățat unii de la alții, iar ulterior, au făcut echipă cu 8 liceeni, cărora le-au fost mentori. Receptivitatea elevilor a surprins-o pe Carina. Avea mai multe temeri legate de felul în care adolescenții îi vor percepe. „Li s-a părut super tare că le-am vorbit de la egal la egal, că nu le-am spus ce să facă și le-am lăsat libertatea să-și aleagă temele preferate.”
După câteva tăceri și un zâmbet modest, vocea Carinei capătă încredere. „Ne-am dezvoltat mult prin acest proiect. Ne perfecționăm tehnica și cine știe ce idei ne mai vin”. Stibiu continuă să existe în prezent prin clipuri pe Youtube, pe care membrii echipei le realizează în pauzele dintre examene și alte activități.
fotografii: din arhiva echipelor de proiect Laboratorul lui Ben și Stibiu
(va urma)
