În anul 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Banatul, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României, formând astfel Statul Național Unitar Român. Unirea tuturor provinciilor istorice românești a fost „cel mai nebun vis al românilor“, cum spunea Nicolae Iorga, iar cei prezenți pe 1 decembrie 1918 la Alba Iulia cu greu găsesc cuvinte pentru a exprima în memoriile lor emoția vibrantă a acestui moment unic. Suferința provocată de ororile războiului fusese înlocuită de bucuria reîntregirii neamului. Această bucurie nu ar fi fost însă posibilă fără contribuția unui străin, a unui „francez cu suflet de român“, cum a fost numit generalul Henri Mathias Berthelot, cel care a condus Misiunea Militară Franceză în România între anii 1916-1918, asigurând consilierea, dotarea și instruirea unităților românești. El a contribuit în mare parte la victoriile trupelor române de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, din vara anului 1917 și tot el este cel care, după ieșirea țării noastre din război, în primavara lui 1918, l-a informat pe regele Ferdinand despre iminența semnării armistiţiului, în așa fel încât România a declarat din nou război Puterilor Centrale cu doar o zi înainte de finalul conflagrației mondiale, regăsindu-se astfel în tabăra învingătorilor. Vizita triumfală a generalului Berthelot la Sibiu pe 1-2 ianuarie 1919 este unul dintre evenimentele marcante ale istorei orașului. Așa cum el însuși declara în jurnalul său, aici a avut parte de „o primire princiară“, de „aclamații fără sfârșit la adresa Franței și a reprezentanților ei“.

La un veac distanță, emoția sibienilor de atunci a fost retrăită de strănepoții lor, într-o reconstituire istorico-artistică, organizată de Primăria Sibiu, sub coordonarea  regizorului Radu Nica. Ca un arc peste timp, pe data de 6 octombrie 2018, prin fața generalului Berthelot și a președintelui Consiliului dirigent, Iuliu Maniu, întruchipați de Bogdan Roman Gheorghe, respectiv de Florian Ciocan, dar și a oamenilor de toate vârstele adunați în Piața Mare, au defilat 300 de cadeți ai Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu“, în costume militare de epocă specifice armatei romane și franceze, iar reprezentanții comunităților locale din împrejurimile Sibiului au etalat frumusețea straielor populare. Evenimentul de mare amploare a inclus de asemenea un moment de măiestrie coregrafică din zonele istorice ale țării susținut de dansatori ai Ansamblului Folcloric „Cindrelul-Junii Sibiului”, un recital al Corului Național de Cameră “Madrigal – Marin Constantin”, căruia i s-a alăturat corul de copii “Peda Sonora” al Colegiului Pedagogic „Andrei Șaguna“ din Sibiu, un spectacol de video-mapping prezentat de Les Ateliers Nomad și Vlaicu Golcea, pentru ca în încheiere tinerii să fie invitați la un concert de muzică electronică susținut de Nopame și de DJ Adrian Eftimie.

Proiectul „Sibiu 100. Centenarul României Mari“ a reușit să readucă bucuria unirii în sufletele românilor de toate vârstele, motiv pentru care l-am invitat pe regizorul Radu Nica să ne vorbească despre ce a însemnat realizarea lui și despre modul în care percepe el România la acest moment aniversar.

– Cum a apărut ideea proiectului „Sibiu 100. Centenarul României Mari“ ?

Ideea a fost a primăriei. Am aflat că se face un concurs de proiecte pentru spectacolul centenar al Sibiului, am candidat și eu la acest concurs și l-am câștigat. S-au întâlnit bine lucrurile și datorită faptului că pentru mine a fost un an mai ciudat, în care mi-au căzut mai multe proiecte și atunci s-a nimerit să am liber în perioada respectivă.

Radu Nica

foto: Radu Tompa

– Spectacolul a fost gândit dintru început așa cum s-a și desfășurat? Ai avut clară acestă schemă în minte?

În mare da, structura a fost destul de clară. Am pornit de la dorința clientului, care și-a dorit acest reenactment  al unui moment istoric, însă mi-am dorit și un spectacol popular și actual. Cred că doar plonjarea în trecut nu satisface pe toată lumea. Da, trebuie și un pic de istorie, însă mi-am dorit ca tipul acesta de sărbătoare să fie perceput de către oamenii de azi prin mijloacele de azi, prin urmare am optat pentru prezența Madrigalului, am optat pentru video-mapping și party neapărat. Mi-am închipuit că tinerii de azi nu pot simți în niciun caz emoția de atunci dansând hora unirii. Cred că ar fi fost super boring.

 

-Momentul istoric, al întâlnirii dintre Generalul Berthelot și Iuliu Maniu l-ai ales tu?

Nu, momentul istoric l-a propus Primăria Sibiu și m-am interesat – într-adevăr, a fost cel mai reprezentativ moment legat de Marea Unire la Sibiu.

-A fost un reenactment cu transmisie live pe internet, cu transmisie TV, a existat și o zonă de realitate virtuală datorită video-mapping-ului, deci o mulțime de provocări… De ce ți-a fost cel mai teamă în realizarea proiectului?

În primul rând că nu aveam experiența necesară pentru evenimente de asemenea amploare. Am conceput niște evenimente la început de carieră care au fost semiratate, deci nu aveam de fapt o experiență foarte plăcută în privința asta… Eu mai lucrasem până atunci cu maximum 12-13 oameni, iar saltul de la numărul acesta la o mie putea, foarte ușor, să fie mortal. Nu știam foarte bine nici care sunt ingredientele cu care se face un astfel de spectacol. Apoi mi-a fost teamă să nu cad în pășunism, dat fiind faptul că era și o zonă populară și militară, adică n-aș fi vrut să cad în naționalism, excese tricolore cu efuziuni sentimentale-clișeu. Asta am vrut să evit cu orice preț și sper că mi-a reușit. Pe urmă am avut niște temeri legate de faptul că fiind un eveniment în care sunt implicate și personalități politice și administrative, voi intra nolens volens în tirul unor conflicte politice divergente, iar eu întotdeauna am încercat să mă țin departe de treaba asta.

– Mă gândesc că te-ai documentat atât pentru aspectul istoric cât și pentru zona asta de show

Nu, aici nu m-am documentat foarte mult, dar am mai văzut câteva spectacole out-doors care mi-au plăcut… Sigur că bugetul nu ne-a permis un spectacol ca la olimpiade, dar acesta a fost reperul structural în mintea mea. Am încercat să evit focul de artificii. Știu, lumea e înnebunită după ele, dar din punctul meu de vedere, sunt epuizate… Am avut și o altă idee, cu niște drone care să se ridice și să formeze logo-ul pe cer în timpul intonării imnului național, dar după ce am încercat toate căile de a putea realiza momentul, am aflat că nu ne permite legislația. Păcat, ar fi fost o premieră națională.

sibiu_100

– Parada militară a implicat aproximativ 300 de soldați îmbrăcați în uniforme românești și franceze din perioada Primului Război Mondial, recreate în detaliu. Ce dificultăți au fost în realizarea acestora?

Una dintre problemele mari a fost timpul, procedurile în țara noastră fiind extrem de birocratice și cronofage. Îi datorez toată recunoștința Inei Isbășescu de la Atelier Persona, care și-a asumat realizarea costumelor, a muncit zi și noapte, alături de cei din echipa ei, fără sâmbete, fără duminici… imaginează-ți de pildă că timp de două luni o singură persoană a făcut toată încălțămintea…

-Și încălțămintea a fost realizată pe dimensiunile fiecăruia…

Firește, și costumele la fel. S-au luat măsuri foarte precise…

-Zona asta de show, de reenactment, ți-a deschis deschis niște perspective pe care le-ai mai fructifica în viitor?

Încă nu știu. Nu pot să zic că nu mai sunt deschis unui astfel de demers în perspectivă, doar că eu sunt regizor de teatru, nu de evenimente. Îmi doresc să îmi fac în continuare meseria, îmi place să apuc să aprofundez lucrul cu oamenii, or aici nu am apucat să fac asta foarte mult, latura organizatorică a primat asupra celei artistice. Dacă apare însă o provocare interesantă, nu o voi refuza.

– A fost ideea ta ca video- mapping-ul să vorbească despre premierele pe care le-a marcat Sibiu de-a lungul istoriei: prima bibliotecă, prima farmacie, prima clădire de teatru din România, etc.?

Oarecum. Mi-am dorit să fie un focus pe Sibiu ca oraș cultural, ca promtor al literelor, al artelor, al științei. Le-am scris un brief de șapte pagini celor de la Les Ateliers Nomad cu ce s-a întâmplat mai interesant în istoria Sibiului și asta a rezultat, un the best of… Ideea era ca sibienii să fie mândri de orașul în care locuiesc.

sibiu-centenar

-Ce fel de feed-back ai primit după eveniment?

Feed-back-ul a fost pozitiv. Pe unii i-a atins mai mult partea cu armata, pentru că au avut bunici care au murit în Primul Război Mondial, alții au fost marcați de muzica și portul popular… Chiar era o doamnă din Retiș sau Brădeni, nu mai știu, care a purtat la eveniment costumul pe care l-a purtat bunica ei la Marea Unire de la Alba Iulia. Asta mi s-a părut într-adevăr emoționant.

-Ce importanță are celebrarea centenarului pentru momentul în care se află România acum?

Pentru mine e important… Din păcate majoritatea programelor de centenar sunt pline de dezveliri de statui și de momente care nu interesează pe nimeni. Nu am prea auzit de idei pe măsura celor care au înfăptuit unirea, ci majoritatea sunt niște proiecte gândite pentru a mai sparge niște bani publici. Eu mi-am dorit un proiect care să aibă o anumită coerență, un anumit mesaj și, da, să se adreseze celor mulți. Ar fi ciudat să faci ceva extrem de nișat, când e vorba de unire. Și mi-am dorit ca ceea ce este prezentat acolo să fie făcut cât mai profesionist posibil.

-Cum vezi tu România, acum la o sută de ani de la Marea Unire?

O văd un pic cam nehotărâtă. A pășit pe drumul acesta european și suntem într-un moment pe care eu îl simt de răscruce: ori rămânem ferm hotărâți pe acest drum, ori facem pasul înapoi către dictatură și către zona de interes ruso-asiatică. Acești poli încep să se contureze din ce în ce mai bine la ora actuală. Sper din suflet ca drumul să fie finalmente cel european. Pe de altă parte, remarc lipsa totală a unei strategii guvernamentale de promovare a centenarului. Nu s-a făcut nimic în afară de acel logo, pe care toată lumea a fost obligată să-l folosească, dar fără a primi niciun sprijin în schimb. Sibiul de pildă trebuia să primească o sumă de bani de la guvern pentru acest proiect, dar nu a primit nimic. Au primit însă cei care nu au făcut decât să bifeze evenimentul, dar sunt în partidul potrivit. E jenant că și inițiativele acestea sunt foarte politizate. Din păcate nu a existat un acord la nivel politic, așa încât pasiunile de acest fel să fie lăsate la o parte și să ne concentrăm cu toții pe ceea ce ne unește. Aici este gustul amar pe care mi-l lasă momentul acesta și parcă suntem mai dezbinați decât oricând în ultima sută de ani.

-Dar ce resurse crezi că ar trebui mobilizate în direcția unei Românii europene, a unei Românii mai aproape de idealul pe care l-au visat cei care au înfăptuit Marea Unire?

…Și cei care și-au sacrificat la propriu viețile și averile, adică oamenii aceia chiar au investit enorm de mult timp, energie, pentru acest ideal și au cam fost uitați. Mulți au înfundat închisorile, au murit umiliți… A fost perioada de la jumătatea secolului al XX-lea, când noi ne-am omorât reperele și părinții fondatori. Atunci chiar s-a produs un clivaj foarte puternic, o ruptură de identitate națională din care nu ne-am revenit nici până azi, din punctul meu de vedere.

sibiu-100

-La instaurarea comunismului te referi?

Da, da. „Internaționalismul” ăsta are puii lui și acum, deși nu vreau să detaliez foarte mult. Cert e că se susține tot mai mult ideea că orice are legătură cu patriotismul e rău și de prost gust. Eu nu ader la asta. Uniunea Europeană este o comunitate a unor identități naționale diferite și dacă abolim cu totul identitățile astea rezultă o uniformizare care mi se pare complet anostă; desigur, atâta vreme cât pasiunea identității sau pasiunile naționale nu ne îndreaptă spre ură, spre autosificiență și așa mai departe. Revenind la ce trebuie făcut apel, răspunsul e simplu, dar nimeni nu și-l asumă cu adevărat: educație. Educația, cultura și cercetarea trebuie rapid prioritizate după un plan extrem de complex și bine pus la punct, la care să adere fără rest pe termen mediu și lung întreaga clasă politică. Este, din punctul meu de vedere, punctul de reper principal de la care trebuie să se înceapă totul. Dacă educația nu este pusă cât mai rapid pe picioare, nu avem nicio șansă de reviriment.

-Apropo de educație, cum vezi atitudinea tinerilor vizavi de țara lor, de situația politică și socială în care se află România?

Mi-e greu să fac o generalizare… Am cunoscut tineri extrem de implicați, extrem de conștienți, de deschiși, extrem de responsabili, dar există într-adevăr și unii ignoranți, nepăsători, nu-i interesează nicio legătură cu trecutul. Nimic care are legătură cu ceva care a fost înainte nu mai contează, ori asta mi se pare periculos pentru că acești tineri sunt extrem de ușor de manipulat. Educația care exersează spiritul critic în cetățean e vitală, pentru că sistemul democratic actual se dovedește a fi mult mai fragil decât ne închipuiam și trebuie apărat. Or asta e imposibil fără cetățeni responsabili și conștienți.

– Cu ce atitudine privești tu spre viitorul acestei țări?

Eu lupt să îmi păstrez un optimism temperat. Sunt și semnale îngrijorătoare, dar prefer să fiu optimist. În momentul în care mi-am pierdut complet speranța, nu mai am niciun motiv să stau în țara asta. Caut totuși argumente pentru a construi ceva aici.

-Ca noi toți de altfel…

Nu, nu toți gândim astfel. Cunosc oameni care pleacă, care au cedat și îi înțeleg. Migrația financiară e firească, libertatea de circulație și de muncă fac parte din valorile Uniunii Europene și sunt drepturi inviolabile, dar faptul că nu mai suporți să trăiești aici, ei bine, asta mi se pare grav, că simți nevoia să pleci pentru că încet-încet ne afundăm în dictatură, că trăim într-un stat fără justiție autentică și fără repere morale. Aștept, ca toată lumea, vremuri mai senine.

credit foto: Focus Sibiu

*articol apărut în Capital Cultural nr. 15