de Bogdan Bălan
Mulțumiri voluntarelor Elena Moga și Teodora Călinescu
Orchestra Sangsang a fost fără doar și poate minunea Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Concert făcut pentru noi începe pașnic, aproape tern și evoluează din ce în ce mai spectaculos până când explodează. Orchestra Sangsang este un ansamblu din Seul cu 40 de membri de muzică coreeană tradițională (gugak), dintre care doar o parte mai mică a venit la Sibiu. Membrii grupului au în palmares participări internaționale în spectacole de la Bienala din Istanbul sau Kennedy Center, până la filme și seriale coreene de succes.
Orchestra Sangsang se definește drept o orchestră ”neo-tradițională”, iar spectacolul livrat al Sibiu în formele de la Biserica Ursulinelor și Johanneskirche, și mai apoi, mai comprimat în seara galei, au fost ”Inspirate de natură și de oameni, despre conectivitatea sunetelor”.
Este a doua oară când Sangsang Orchestra vine în România cu acest spectacol, anul trecut au fost prezenți la București la Therme în cadrul Korean Days.
Performance-ul pornește de la ideea unei lumi conectate, în care sunetul constituie un liant între om și natură. Conceptul este unul ritualic, după cum vom explica mai jos. Există cinci sesiuni de performance, iar pentru fiecare dintre ele a fost trasată o frontieră simbolică. În interiorul acestei frontiere generale se află un prag, calm înainte de erupție. Pe lângă faptul că spectacolul vorbește despre om și natură, conectivitate. ”Sunetul tradițional coreean sună ca un cerc, e mereu rotund, se mișcă în cerc. Muzica vestică este mai unghiulară, muzica coreeană mai circulară: sunetul, mișcarea ritmul”, povestește LK9, directorul artistic al grupului muzical.
În prima parte a spectacolului au fost folosite instrumentele de suflat: bansuri și shulti bax din india, dij din China și digeridoo al indigenilor australieni și kaliuka rusesc. Alte instrumente folosite au fost coreenele Daegeum, Sogeum, Danso. Totul începe dulceag, cuminte, greu de prevăzut ce va urma.
Atmosfera se intensifică odată ce intră în scenă Samulnori, patru instrumente de percuție care reprezintă fiecare 4 fenomene naturale: norii, ploaia, vântul și tunetul. Prezența samulnori este reinterpretarea unui ritual al abundenței. La origine este tradiție agricolă coreeană, muzica se cânta pe câmpuri ca o rugăciune pentru o recoltă bună și pentru a-i energiza pe țărani la muncă. So playing this instrument is actually the meaning of fertilisation, like getting thrived. Dirijorul, maestro Yu Yongesong, și unii dintre performeri sunt îmbrăcați în costume pe care e imprimată caligrafia din ”jurnalul unui rege”.
Principalul cântec a fost Hyeonhwa (玄化) („Hyeon” = univer, „Hwa” = armonie) despre balansul cosmic, omul coexistând cu natura, despre meditație. O piesă interpetată și la Therme anul trecut. Apar performeri costumați cu o floare Bupo, din pene de păun pe cap, simbol al feminității, și cu Sangpo, cu corzi rotative pe cal, care reprezintă masculinitatea. Aceste prezențe converg pe scenă reprezentând forțe opuse, fertilitatea, armonia sunetului. La un moment dat apare un performer care poartă o coardă rotativă și mai mare, iar mișcările acestuia devin tot mai îndrăznețe, cu salturi la podea. Ambele tiprui de coardă se rotesc în arcuri largi, intercalat cu diferite jonglerii cum ar fi rotirea unui disc pe vârful unui evantai.
Un act final al spectacolului este ieșirea publicului în curtea de la Johanneskirche/Büchcafe Erasmus, în care ochestra încojoară puternicul stegar care poartă Dragonul Albastru, divinitate a ploii, care oferă prosperitate și înțelepciune. După demonstrația de forță publicul este invitat să danseze în cercuri în curte. ”Cântând și ascultând instrumentele din ritualul Samulnori înseamnă fertilitate, înseamnă a prospera. Ritualul vine cu speranța că vom prospera după el.
Iar în acest ritual oamenii ascultă și dansează împreună”, ne povestește dirijorul Yu.
© Teodora Călinescu, Mihail Nistor, Elena Moga
