“Să cânți este cea mai frumoasă meserie din lume. Mă îndoiesc că există bucurie mai mare, mai completă, decât aceea a artistului conștient că prin câteva refrene a transmis celor care îl ascultă, câte ceva din bogația sa personală. Când sunt întrebată ce trebuie să faci ca să reușești ca interpret de cântece, eu răspund, făra nicio iluzie despre originalitatea formulei: “să muncești, să muncești, să muncești și iar să muncești. Însă asta nu ajunge, ar fi prea simplu.Trebuie să fii hotărât să fii tu însuți, să nu fii decât tu însuți. Aceasta nu înseamnă că trebuie să îi ignori pe ceilalți. Dimpotrivă, trebuie să mergi să îi vezi și să profiți de lecția pe care eventual ei ți-o pot da. Nu este niciun fel de a cânta, din care să nu poți învăța câte ceva, chiar dacă ar fi să desprinzi ce nu trebuie să faci”, spunea Edith Piaf în cartea sa „În vârtejul norocului”.

Astăzi se împlinesc 100 de ani de la nașterea celei care a consacrat în întreaga lume, genul chanson réaliste. S-a născut în 19 decembrie,  1915, în cartierul muncitoresc Belleville din Paris, mama sa era cântăreată ambulantă, iar tatăl, acrobat de circ. A avut o copilărie grea, a cântat pe străzi ca să supraviețuiască și cu siguranță destinul ei ar fi fost unul nefericit dacă nu o descoperea Louis Leplee, proprietar de cabaret, în timp ce ea canta la un colt de strada in cartierul Pigalle, în 1935. El a fost cel care a numit-o „ la Mome Piaf”, care în jargonul parizian însemna „ vrabiuța”. Pentru primul spectacol, Edith Piaf și-a tricotat singură o rochie neagră, care avea să devină uniforma ei. Tricotatul a fost o pasiune pentru ea: „Împletesc tot timpul. Am întotdeauna un pulover de lucrat. Prietenii pretind că n-am terminat vreunul. E posibil, însă, sunt o bună clientă pentru vânzătorii de lână.”

Edith Piaf cu Charles Aznavour

1950. Edith Piaf cu Charles Aznavour

Dotată cu o voce capabilă de nuanțe infinite și plină de dramatism, Édith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune și neliniște. Va cânta despre mediul său natural: vagabonzii, cartierele deochiate, alcoolul, barbații din viata ei, suferința și iubirea. Va cânta pentru clasa muncitoare, va compune melodii în funcție de suferințele ei și va deveni  prima artistă franceză care a cunoscut un adevărat succes și în Statele Unite. “Strada a fost Conservatorul meu, iar inteligenţa mea e instinctul”, spunea deseori Edith Piaf. Astăzi, ea simbolizează spiritul parizian, fraternitatea, oamenii simpli din Paris.

edith 2Edith Piaf a interpretat şi roluri în câteva filme, dar succesul său s-a datorat în special cântecelor rămase nemuritoare, ca „Milord”, „Hymne à l’amour”, „Les amants d’un jour”, „La vie en rose”, „Non, je ne regrette rien”.  Viaţa ei a fost subiectul filmului „La vie en rose/ La môme”, regizat de Olivier Dahan în 2007. Actrița Marion Cotillard a câștigat în anul următor premiul Oscar, pentru felul în care a interpretat-o pe Edith Piaf.

„Dau ce e mai bun din mine, pun tot sufletul și toată inima în cântecele mele, și am toată dorința de a stabili între mine și cei din sală un contact de la om la om, să fraternizez cu cei care mă ascultă, iar dacă refuză să mă urmeze, nu voi consimți, pentru a-i convinge. (…)Mă acceptă sau mă părăsesc, dar sunt contra “ochiadelor” complice, contra “trucurilor” cu prețul cărora cumperi aplauzele de care nu e cazul să fii mandră”- Edith Piaf, „În vârtejul norocului”.

sursa foto: Arhiva Getty Images