De la însemnele cusute cu mare grijă până la semnficația fiecăruia, ia este haina despre care se spune că îmbracă femeia mai frumos decât orice altceva. De Ziua Universală a Iei, Muzeul Astra din Sibiu ne aduce mai aproape de tradiție și ne propune o incursiune printre meșteșugurile de altădată. Dincolo de frumusețea ei, ia îți oferă o stare de spirit, care te transformă și te ajută să te regăsești. Mirela Iancu, director de marketing al C.N.M Astra ne-a povestit ce înseamnă ia pentru ea, dar și cum a început acest proiect menit să pună în valoare frumusețea iei românești.
Reporter: În ultimii ani a devenit o modă să porți ia. S-a creat o punte între tradiție și modern?
M.I.: Punte între tradiție și modern cred că a existat dintotdeauna, mai mult sau mai puțin vizibilă în anumite situații. Este ca un val, pentru că moda iei a mai existat și în anii ‘70-‘80, a fost folosită ca marcă identitară poate cu o nuanță ideologică în perioada respectivă, dar toate lucrurile au suișuri și coborâșuri. Cred că de fiecare dată avem tendința de a ne folosi de asemenea elemente de imagine mai ales în societatea modernă. Dacă creăm modele care pot să îmbunătățească viața multor oameni atunci este absolut în regulă.
Rep.: Străinii s-au arătat de-a dreptul entuziasmați de ia românească; românii sunt oarecum mai obișnuiți cu ea și atunci nu îi mai oferă atât de multă importanță?
M.I.: Cred că străinii au reușit să stârnească mult mai mult interesul românilor, pentru că de fiecare dată lucrul bun pe care îl ai în casă nu știi să-l valorifici. Dacă cineva îl apreciază mai mult, atunci începi să pui și tu preț pe ceea ce ai sau, să-ți aduci aminte de lucrurile de preț pe care le ai. Designerii de modă din străinătate dacă au găsit o uriașă sursă de inspirație în toate semnele cusute de pe ia românească ne-a atras și nouă atenția cu mult mai mult. Atunci am simțit nevoia să nu le mai numim ca fiind creațile lor, ci să ni le revendicăm ca semne identitare și să ne întoarcem la origini. Deja sunt foarte mulți designeri de la noi care au folosit și folosesc în continuare costumul tradițional per ansamblu, nu doar ia ca sursă de inspirație.
Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră ia românească?
M.I.: Ia este lucrul care te aduce acasă, un lucru care te face să te legi de ceva care înseamnă omulețul acela mic din tine pe care nu-l scoți de fiecare dată la suprafață. Este o stare de spirit pe care știi că o ai undeva, o stare de spirit de bine și la care poți să apelezi pentru a arăta lumii că te simți bine, că te simți mândru de ceea ce ești atunci când o îmbraci. Sau poți să o folosești ca să te scoți pe tine dintr-o stare proastă. Știi că o ai acolo, e exact ca rujul roșu sau pantoful cu toc, în momentul în care te simți mai abătut sau simți că ți-ai pierdut ancora este un element la care apelezi și se produce magia. Te transformi și te regăsești.
Rep.: Ce părere aveți de asocierea iei cu blugii?
M.I.: Având în vedere că eu o port așa inclusiv astăzi, ia cu blugi merge foarte bine, iar cu o traistă merge bine pe langă o fustă cu catifea cu un brâu tradițional sau cu o curea de piele. Orice combinație se potrivește personalității celei/celui care o poartă. Nu-și pierde absolut deloc farmecul, ar trebui să găsim cât mai multe utilizări noi ca să o putem duce mai departe.
Rep.: Prima ediție a Zilei Universale a Iei în Sibiu a avut loc anul trecut. Cum ați dezvoltat acest concept?
M.I.: Ziua Universală a Iei a început în urmă cu trei ani, printr-o inițiativă a comunității online La Blouse Roumaine. Muzeul Astra s-a asociat simbolic în primul an al acestei inițiative și a salutat toate demersurile similare din județul Sibiu, în principal Ziua Iei de la Roșia, iar împreună cu alți oameni foarte inimoși, Andreea și Elena de la Future Capital am pornit anul trecut o sărbătoare mare în Muzeul Astra. Am pornit cu multe speranțe, am pornit un vis nebun, așa am putea să-l considerăm de multe ori și am încercat să-i atragem pe toți cei pe care i-am simțit interesați. Meșterii populari sunt de fiecare dată alături de noi, dar și micile comunități care se adună în Sibiu în jurul altor pasiuni.
Rep.: Meșterii cum au primit această inițiativă a voastră?
M.I.: Au răspuns absolut instantaneu și pozitiv. Au participat cu mare drag, s-au implicat în relația cu publicul poate mai bine ca altădată. Au avut un subiect comun, un limbaj comun, au încercat să le transmită celorlalți lucrurile frumoase pe care le fac. Au interacționat cu copii de până la doi-trei ani și care erau foarte curioși cum se ține un ac în mână sau să se uite la o bluză brodată cu mărgele, până la oameni în vârstă care au crescut la țară, care știau lucrurile acestea din copilăria lor și s-au bucurat să le regăsească din nou în muzeu.
Rep.: În consecință, și-a atins scopul acest demers.
M.I.: A fost primit extraordinar și oamenii care au aflat pe ultima sută de metri și nu au mai putut să își schimbe programul încât să ajungă au continuat să întrebe când se va mai face încă o dată Ziua Iei.
Rep.: Ce așteptări aveți de la ediția din acest an?
M.I.: Așteptările cele mai mari sunt legate de implicarea sufletească a fiecăruia. Dacă oamenii din muzeu, din societatea civilă, meșteri, oamenii simpli care participă pur și simplu la aceste acțiuni, o fac din suflet, o fac pentru că simt lucrul acesta și nu pentru că este vreo obligație, nu pentru că este o modă, ci pentru că încearcă să-și asume o altă trăire atunci, cu siguranță o să treacă de așteptările noastre.
Rep.: În ce direcție se îndreaptă tradiția cu meșteșugurile acestea?
M.I.: E foarte greu de spus. Noi suntem optimiști, pentru că altfel nu am fi lucrat pentru promovarea tradițiilor și pentru sublinierea acestor valori. De fiecare dată lucrurile se fac prin oameni și prin oameni tradiția o să-și găsescă drumul. Suntem foarte optimiști că tradiția chiar merge mai departe, iar acest proiect este unul dintre pașii pe care muzeul și foarte mulți alții îl fac pentru asta.
Foto Credit: Rareș Helici
