CINE M-A văzut la Habitus înseamnă miercurea cu povești. O astfel de poveste este filmul Marussia al regizoarei românce Eva Pervolovici, filmat în Franța, cu personaje din Rusia.

Marussia este un film ce surprinde prin farmecul personajelor sale, prin poezia ideilor sale: „când plecăm trebuie să avem cu noi tot: periuța de dinți, aripile..”. Marussia este un film încăpător. Găsim aici imigrantul, găsim omul al cărei construcție interioară nu are loc în tiparele cu care suntem obișnuiți. Totul pe fundalul apelurilor în așteptare la 115. Găsim condiția copilului unei mame colorată în visare („Aș vrea să ni se-ntâmple ceva frumos”), găsim realitatea trecută prin filtrul copilăriei („Aici oamenii vin și pleacă, nu e ca în desene animate unde sunt mereu aceleași personaje”), găsim supradoză de curaj și optimism, găsim culori de-un viu ce vibrează-n noi, cei de pe scaune. Găsim filozofia vieții care miră. Găsim inocența copilului ce-ncepe să-nflorească a maturitate, prea timpuriu.

Cu o zi înainte de proiecția filmului la Sibiu, am cunoscut-o pe Eva Pervolovici, abia sosită în oraș, pentru a afla cum se întâlnesc personajele de film în viața reală.

foto 2

R: Majoritatea românilor aud de tine pentru prima dată, acum, cu acest turneu de prezentare a filmului Marussia. De ce crezi?

E. Pervolovici: În primul rând eu am plecat din România acum 7 ani, am făcut o parte din studii aici, apoi în Scoția. Din Scoția am ajuns la Paris, dar, într-adevăr, am făcut mai multe scurt-metraje în România în timpul studiilor și între timp sunt la primul meu lungmetraj. Așadar, sunt cumva la început de drum. Sper că, încet, încet voi avea timp să interacționez și mai mult cu publicul din România.

R: Viața bate filmul sau viața face filmul?

E. Pervolovici: Este și una și alta. Sunt adevărate în cazul filmului Marussia pentru că, fiind inspirat din fapte reale, de foarte multe ori am avut impresia că realitatea bate filmul și a trebuit chiar să tai destul de mult din realitate, adică să fac o selecție, deoarece unele lucruri nu păreau reale tocmai pentru că sunt prea reale, dar puse pe hârtie sau filmate par exagerate, deci nerealiste și uneori ficțiunea pare mai realistă decât chiar realitatea. De asemenea, viața face filmul pentru că toate proiectele mele sunt inspirate din fapte reale din personaje reale pe care le întâlnesc.

R: Despre ce vorbește Marussia?

E. Pervolovici: Nu am vrut să fac neapărat un film cu mesaj, adică nu m-am focalizat pe atmosferă și mesajul se construiește singur odată cu filmul, iar pentru mine ceea ce contează nu este casa, orașul, toate acești factori spațiali determinanți, ci persoana alături de care ești și, până la urmă, casa sau țara sunt în persoana de lângă tine, nu în ceva geografic. Și, ce a mai fost important pentru mine este să fac un film care arată o altă imagine a Europei de Est pentru că, fiind româncă ce trăiește de 7 ani la Paris, m-am săturat de clișeele astea, unde emigranții sunt mereu cerșetori, hoți, tot felul de oameni dubioși, am vrut să arăt că nu este numai așa, ci există și oameni complet diferiți, mai ales în contextul în care, în același timp cu ieșirea filmului meu în Franța, a apărut un alt film franțuzesc despre doi copii rromi de origine română din Franța. Filmul este foarte bun, dar cum spuneam, am simțit nevoia să arăt și o altă față a lucrurilor.

foto 3

R: Cum este Marussia și cât de greu a fost să lucrați cu ea, jucându-și propriul rol în film?

E. Pervolovici: A fost foarte greu pentru că nu este un copil actor. Sunt copii actori care au jucat în tot felul de filme sau au mai apărut în piese de teatru. Dar Marussia nu se numără printre acești copii. Ea este foarte liberă, chiar sălbatică aș putea să spun. Un copil care nu știe ce-nseamnă Nu. Mama ei o lasă să facă tot ce vrea. Și tocmai de aceea este greu să o așezi într-un cadru și să-i spui ce să facă și cumva în condițiilea astea toată echipa a trebuit să se plieze pe stilul ei și nu-i să-i spună ce să facă ci s-o convingă, prin joc, ce trebuie să facă. A fost nevoie să găsim o strategie și ne-am adaptat situației. Și a fost o plăcere.

R: Ce înseamnă să fi regizor străin în Franța?

E. Pervolovici: Pentru mine este mult mai simplu să fiu regizor străin în Franța decât regizor român în România pentru că am fost încă de la început primită cu brațele deschise iar genul de filme pe care le fac și-au găsit imediat locul în Franța ceea ce poate în România era puțin mai greu, poate erau privite un pic nepotrivite, întrucât scurtmetrajele mele sunt experimentale. În Franța am avut sprijin și am întâlnit mulți oameni care să ma ajute, să lucreze cu mine, dar și public pentru filme,. Deci mi-a fost mult mai ușor să fac filme. Acum este în București de vreo doi ani Festivalul de Film experimental, dar acum 7-8 ani, terminând UNATC lumea cinematografică în România arăta altfel.

R: După Marussia, ce proiecte ai?

E. Pervolovici: Acum lucrez la un documentar pe care am început filmările în decembrie, tot cu o casă de producție din Franța, care este legat de mănăstirea Văcărești și, mai ales, de femeile care au născut copii în anii 50-60 în închisoarea Văcărești și cumva merg pe urmele acestor copii și a acestor mame, în paralel cu copii care se nasc acum în același spațiu al închisorii, copii ai unor familii ce trăiesc în case improvizate în condiții la fel de dure ca acum 65 de ani. Și, în paralel, lucrez la mai multe lungmetraje care sunt în faza de scris. Un lungmetraj îl dezvolt în Franța, Marian et Marie, alături de proiectul Ileana, pe care sper să-l termin la un moment dat.

R: Poate arta revoluționa lumea? Poate arta schimba, în bine, omul?

E. Pervolovici: Sper că da..că schimbă. Poate sunt idealistă, însă măcar putem încerca. Cu siguranță încet încet pe termen lung toate aceste lucruri contează.

R: Lungmetraj sau scurtmetraj?

E. Pervolovici: Pentru scurtmetraj e nevoie de mai puțin timp, de mai puțini bani, poți să le faci ușor. Chiar și când lucram la pregătirea filmului Marussia și chiar și în faza de montaj , mai făceam câte un scurt metraj. Cele două merg bine împreună, pentru că lungmetrajul e ceva pe o perioadă mult mai lungă, e nevoie de un anumit proces pentru împlinire, pe când, pentru un scurtmetraj poți improviza și să faci ceva mai liber.

foto 4

R:Care este esența muncii tale?

E. Pervolovici: Ceea ce mă interesează este să plec de la personaje reale, ele să-mi inspire o poveste care pleacă de la o bază reală și mă interesează stranietatea asta a lucrurilor care se întâmplă, magia în viața de zi cu zi.

R: Ce-a însemnat pentru tine acest prim turneu în România?

E. Pervolovici: A fost foarte bine, mai întâi am avut o seară de gală la București, apoi am fost la Cluj, la Brașov. Îmi doresc ca filmul să fie cât mai mult văzut și să merg cât mai mult prin țară.

Foto: Gabriela Cuzepan