Pe site-ul muzeului MODEM din Debrecen, expoziția dedicată lui Man Ray este anunțată prin titlul „De la experiment la artă”. Deschisă publicului în 9 decembrie 2018, expoziția cuprinde aproximativ 100 de lucrări ale artistului care momentan apartin Fundatiei Marconi și care au ajuns pentru prima dată la un muzeu din Ungaria.

Lucrările au fost selectate astfel încât vizitatorul să parcurgă întreaga sa operă fotografică, de la cea experimental suprarealistă, la fotografia de modă, portrete nud de femei și autoportrete. Pot fi văzute și portrete ale dadaiștilor precum Mirò și Breton și numeroase portrete ale soției lui, Juliet Browner, făcute între 1940 și 1954 care fac parte din ciclul “Cele cincizeci de fețe ale lui Juliet”.

Pentru că expoziția vrea sa pună accent pe caracterul prolific a artistului Man Ray, este rulat și filmul experimental Emak-Bakia (“Lasă-mă în pace” în bască) care în aproximativ 20 de minute însumează majoritatea tehnicilor folosite și în arta lui fotografică: soft focus, expunerea dublă, inclusiv Rayogramele.

„Am evitat în mod voit toate regulile”

„Unconcerned, but not indifferent” stă scris pe piatra de mormânt a lui Man Ray.  Nepreocupat de direcția tradițională a artei, dar nu indiferent la rezultat.

Emmanuel Radnitzky (la 15 ani avea să adopte numele Man Ray) s-a născut în Philadelphia în 1890 într-o familie de evrei emigranți, a fost pictor, fotograf, regizor și designer, însă fotografia a rămas pentru el principalul mijloc de reprezantare a egoului artistic, sursă de venit și motivul pentru care a rămas în istoria artei.

Când a sosit la Paris în 1921 prin intermediul lui Duchamp, Man Ray se prezenta ca fiind pictor, însă datorită camerei de fotografiat a reușit să se integreze în societatea artistică a Parisului anilor ’20. A devenit fotograful neoficial al cercului lui Duchamp la toate întâlnirile, petrecerile și ședințele din studiouri. I-a fotografiat pe Gertrude Stein, Matisse, Picasso, Brâncuși, Hemingway, Tristan Tzara, Jean Cocteau și cam tot ce reprezenta Parisul la acea vreme, iar portretele le vindea la Vanity Fair și Charm.

Man Ray. Foto: Album/Alamy Stock Photo

Și-a transformat camera obscură într-un laborator chimic și a început să experimenteze cu lumina. “Am evitat în mod voit toate regulile. Am amestecat cele mai ciudate produse, am folosit filmul cu mult peste întrebuințările lui la acea dată, am comis crime atroce împotriva chimiei și fotografiei.”

La începutul sec. XX exista conceptul de fotografie pură care dorea să redea un obiect sau peisaj în sharp focus și cu minim de intervenție în procesare. Totul trebuia să se regăsească exact ca în realitate și cât mai detaliat. Man Ray însă, influențat de mișcarea Dada, a dorit să se folosească de toate posibilitățile pe care i le ofereau metodele alternative ale fotografiei pentru a reproduce viziunile sale. Rayografiile, cum și-a numit el fotogramele, sunt obiecte așezate pe hârtie foto-sensibilă și expuse luminii în mod controlat în ceea ce privește direcția, intensitatea și durata. În loc de o imagine reprodusă mecanic, rezultă doar contururi abstracte. Fotografia fără cameră, sau “pictura cu lumină” cum a descris-o Cocteau, nu mai are legatură cu fotografia pură. Obiectele pot fi pozate unele peste altele, umbrele lor pot fi plimbate pe suprafața hârtiei creând valuri de gri care se estompează în întuneric. Contururile de arce, motoare, foarfeci, becuri și alte lucruri sunt așezate în combinații iraționale. “Fotografia îmi oferă mijloacele mai simple și mai rapide decât pictura. Pictez ceea ce nu pot fotografia, fotografiez ce nu pot picta”.

Solarizarea, o alta tehnică folosită de Man Ray în anii ’30, a încălcat regula de aur a camerei obscure: nu aprinde niciodată lumina! Solarizarea inverseaza tonurile, dă o aură figurilor și chipurilor si un contur proeminent excesiv iar atmosfera rezultată este una de reverie. „Irealitate închisă în realitatea însăși” cum declara Man Ray într-un interviu.

Expoziția poate fi vizitată până în 24 februarie 2019.

text și foto: Laura Bichler