Mădălina Pușcalău a fost fascinată de comunicare din primii ani ai copilăriei. La cinci ani a învățat să scrie și să citească pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în jurul ei. Tot atunci a început să aștearnă pe hârtie cuvânt lângă cuvânt și s-au născut mai multe poezii pe care le-a descoperit acum cațiva ani și care, spune ea, au fost primele  încercări literare. Creioanele pe care le folosea la scris, deveneau în același timp niște dispozitive importante prin care oamenii o puteau auzi mai bine, adica le folosea drept microfoane. Astăzi, dacă o întrebăm pe Mădălina Pușcalău ce a fost mai întâi, ne va răspunde că și ea s-a întrebat acest lucru. Cine sunt eu? Ce sunt eu de fapt? Sunt jurnalist sau scriitor? Eu mai întâi am fost scriitor. În această calitate a venit săptămâna trecută la Sibiu pentru a-și prezenta noua sa carte, „Înfruntarea finală”.

Minodora Sălcudean, lector universitar a fost cea care a moderat întâlnirea și spune despre Mădălina Pușcalău că este o jurnalistă atipică în spațiul românesc, iar despre carte, crede că a fost scrisă în cel mai pur mod jurnalistic. Am fost puțin surprinsă, pentru că e extrem de zgârcită cu resursele stilistice. Are un stil, o enunțare tranzitivă, de o simplitate ieșită din comun. Așteptam mai multe subtilități, poate mai multă ambiguitate, dar nu a fost așa. E o carte ce se citește foarte repede, foarte simplă, foarte concisă și cred că meritul ei principal ca discurs este că nu face risipă de cuvinte. Mădălina știe să-și limiteze enunțarea, ne spune simplu, corect și concret.

„Înfruntarea finală” este o carte ce oferă o analiză politică dar, în același timp, ne ajută să o cunoaștem și mai bine pe autoare. Cărți de genul acesta sunt foarte rare. Este un volum de analiză politică și analiză de jurnalism, dar în același timp, este și o carte  autobiografică. Veți găsi sentimente, păreri, sufletul și inima Mădălinei, despre cum s-a ajuns la confruntare, ce s-a întâmplat după și în timpul pauzelor publicitare în care noi, cei din fața sticlei nu prea știm ce se întâmplă, spunea încă de la început Bogdan Hrib, directorul editurii Tritonic.

Logic, limpede și clar au fost cuvintele prin care Radu Vancu a caracterizat cartea Mădălinei și a mărturisit că profesionalismul ei s-a văzut, atât în modul în care a fost organizată confruntarea, cât și felul în care a scris cartea. Cartea Mădălinei inaugurează la noi un gen care se poartă în Occident, însă, la noi era un teritoriu complet virgin, cel al cărților în care, jurnaliști de top implicați în momente foarte vizibile ale istoriei recente ne scriu despre experiențele lor. Sunt cărți utile, cărți care construiesc cumva felul în care vedem istoria recentă.

Lansare de carte Madalina Puscalau, Sibiu 2015

„O carte este o răzbunare împotriva unei dictaturi”

Despre cartea Mădălinei Pușcalău a vorbit și preotul Constantin Necula care a mărturisit că e mai bine să te retragi din televiziune pentru a face politică, pentru că însăși politica a devenit o televiziune. Eu personal, dincolo de emisiunile de televiziune și cărți văd oamenii, cu bunele și relele lor, cu fapte bune și mai puțin bune, dar văd oameni care încearcă să comunice. Îmi dau seama că e foarte greu să te smulgi dintr-o lume care are lesne nevoie de carne și sânge, până la urmă de viața noastră, de vocile noastre. Cartea abundă în niște personaje extrem de vii o perioadă de timp și este limpede că nu e vorba de o confruntare finală în ciuda titlului, ci de una dintre finalitățile unor confruntări care vor continua cât va exista politicul românesc. O carte este o răzbunare împotriva unei dictaturi politice, fie că e vorba de dictatura dintr-un studio de televiziune sau radio, fie că e vorba de dictatura dintr-o administrație universitară sau socială. Oriunde ar fi, o carte este cea mai dulce pasăre cântătoare a libertății. Cartea aceasta are ceva în ea care poate ajuta tuturor, e o carte scrisă cu foarte mult adevăr, fără patos și oftici intermediare.

Trei luni i-au fost suficiente Mădălinei Pușcalău pentru a scrie această carte în care a încercat să le arate oamenilor cum se vede scena politică prin ochii unui jurnalist. A fost scrisă cu sinceritatea omului care a trecut prin experiența aceea și am pus pe hârtie sufletul meu, pentru că această cartea  nu e doar o analiză a scenei politice sau doar un instrument pe care pot să îl folosească studenții de la facultatea de jurnalism. Este vorba și despre o parte din viața mea, despre experiența pe care am avut-o în acea zi. Cartea e pentru mine, pentru cariera mea, un punct important în care cer socoteală clasei politice, de ce au ajuns în situația în care sunt astăzi și în care cer socoteala colegilor mei, oamenilor din presă ca să se trezească mulți dintre ei și să depășească gaura aceasta neagră în care sunt multe instituții media și să reușim împreună să facem un punct de la care să scriem altă pagină, o pagină care să însemne normalitate.

Întreaga carte este o încercare de a explica de ce a câștigat unul și de ce a pierdut celălalt. E clar că, în campanie, unul a mizat pe imaginea experimentatului, vorbesc aici despre Victor Ponta, premierul care are acces la tot felul de date pe care Klaus Iohannis nu le cunoștea, dar a fost mai puțin uman, a transmis foarte puțin din punct de vedere emoțional, iar alegerile de obicei sunt câștigate de candidatul care reușește să construiscă un val de emoție. În cazul lui Iohannis valul de emoție a fost generat de nemulțumirea cetățenilor din Diaspora care nu au reușit să voteze. Klaus Iohannis a mers pe ideea de non-politician, iar atunci toate atacurile lui Victor Ponta referitoare la faptul că nu știe ce se întâmplă în PNL îi întăreau imaginea de non-politician, iar publicul tocmai asta dorea, adaugă Mădălina Pușcalău.

„Ca tineri jurnaliști, să nu vă distanțați de ceea ce înseamnă cultura și educația”

Părintele Necula a ținut să-i mulțumească pentru că a scris această carte. Vă mărturisesc asta pentru că, peste 20 de ani nimeni nu își va aduce aminte foarte lesne cine, când și în ce condiții a transmis, cu ce putere și ce tonalitate, adevărul care a schimbat scena politică. În schimb, cartea va rămâne ca un scurt manual pentru studenții de la jurnalism, de la teologie, sociologie și comunicare despre cum trebuie să faci față unul val care, în mod normal ar trebui să te ia pe sus cu tot cu studio, dar tu să-l poți domina cu calm și profesionalism.

În încheiere, Mădălina Pușcalău le-a dat un sfat prietenesc jurnaliștilor la început de drum și anume, să nu ignore ceea ce contează cu adevărat. Ca tineri jurnaliști, ar trebui să gândiți că tocmai asta e provocarea voastră, să nu vă distanțați de ceea ce înseamnă cultură, educație, de ceea ce înseamnă până la urmă modul în care am devenit noi oameni. Nu vă duceți în zona aceea de mituri construite fals de o parte a presei, a spus jurnalista.

Foto Credit: Alina Andrei