Străbate țara în lung și-n lat cu pianul după el, un pian călător care, potrivit tradiției, rămâne timp de câțiva ani într-un oraș unde nu există unul. A adunat mii de kilometri parcurși, ropote de aplauze, mii de spectatori au venit să vadă pianistul și pianul călător. De aici i-a rămas și numele “pianistul călător”. Muzică de poveste și o poveste despre muzică, un vis devenit realitate dar izvorât dintr-o necesitate, despre aceasta este vorba în Turneul Pianul Călător, iar Horia Mihail este pianistul din poveste. Cea de-a cincea ediție a turneului s-a lansat în luna martie la Galați, iar zilele trecute, Horia Mihail a ajuns și la Sala Thalia.
–Cum vă simțiți după un asemenea recital?
-Ah, îl simt aproape de sufletul meu. E minunat. Dar m-ați luat așa… prin surprindere. Acum am emoții, nu mai știu ce să spun. Rodica, vorbește tu că ești profesoară. Hai, spune-i domnișoarei că tu ai și studiat pian, eu nu sunt bună de interviuri. Totuși, să știti că îmi place Horia Mihail. E prima dată când vin la Pianul Călător.
Doamna îmi zâmbește cald . Poate de-asta m-am dus direct la ea în pauza concertului. Acum e momentul să aflu cât mai multe gânduri despre pianistul călător. Un lucru cert este că Horia Mihail este unul din preferații melomanilor sibieni. Ultima dată când a cântat cu orchestra, sala a fost arhiplină, “stăteau și pe margine, în picioare” îmi spune doamna profesoară cu o ținută atent aleasă pentru această seară specială. Îmi mai spune care are totuși o rugăminte pentru organizatori. “Mi l-aș fi dorit foarte mult în concert cu orchestra pentru că anul trecut tot recital a fost. Poate anul viitor vom fi mai norocoși. Mie îmi place enorm de mult acest om. Are un stil de a cânta la pian… Eu nu am văzut încă mâini care să se miște așa. Am uneori senzația ca acele clape încep să cânte înaine să le atingă. Este fenomenal. Eu m-aș duce după el peste tot, doar să-l aud cântând. Așa de mult îmi place cum cântă. Iar tema din acest an a turneului, romantismul, i se potrivește perfect. Piesele sunt sensibile, știe să nuanțeze terbil, are expresivitate, însă tot mai mult mi-ar plăcea să-l văd în concert. Orchestra noastră ar pune pianul foarte mult în valoare, nu neapărat dacă este singur. Așa mi se pare că lipsește ceva. Îmi pare rău că nu e sala arhiplină și acum, un asemenea public ar merita Horia Mihail de fiecare dată.
Pe scenă, Horia Mihail știe ce are de făcut de fiecare dată. Pianul de la Sibiu e prietenul lui, iar legătura cu publicul e caldă, se simte din priviri. Recitalul l-a început cu Franz Liszt, ca să ne transpună starea sa. Cu o seară înainte, în drumul său spre Brașov, pe drum, a prins o furtună de zăpadă, la mijlocul lui aprilie. Au urmat apoi cele sase Klavierstücke op. 118, unele dintre cele mai iubite piese pentru pian solo scrise de Johannes Brahms și dedicate Clarei Schumann, o ultimă partitură publicată în timpul vieții muzicianului.
“Mie mi-a plăcut mai mult Liszt decât Brahms, starea mea asta a fost. Contează foarte mult cu ce energie venim și noi la astfel de concerte. De exemplu, eu de cînd mă așez pe scaun, mă las purtată de muzică și imi imaginez viața mea așa cum a trecut prin diverse etape. Nu trebuie neapărat să înțelegi tehnic ce se întâmplă pe scenă, ci să te lași în voia muzicii. Îmi place și programul, îmi place tot . Interpretarea nu mă mai surprinde pentru că îl știu de multă vreme pe Horia Mihail. E un pianist de vârf, un om care are pe lânga talent și foarte multă imginație și stie să se adapteze vremurilor în care trăiește”, îmi spune o spectatoare.
“Învăț câte ceva din fiecare întâlnire cu publicul”
Dincolo de aplauze, bisuri, povești cu publicul, există și multă muncă, îmi spune Horia Mihail. Când intră pe scenă are un singur gând: omul care vine să-l asculte, să fie bucuros și mulțumit. “Nu e important numărul spectatorilor, ci felul în care ei se conectează la muzica pe care eu o cânt. Sunt mândru că sunt unul dintre pionii importanți ai acestei povești numită Pianul călator, eu sunt pianistul (râde)…care călătorește uneori alături de pianul călătator, alteori doar singur. Anul acesta, am nu mai puțin de 18 recitaluri, în 15 orașe din țară și 6 concerte cu orchestra. În programele de recital este vorba de multă muzica romantică. Aceasta este și tema turneului. Și, pentru că m-ați întrebat de rolul educativ al acestui proiect, trebuie să recunosc că de multe ori, am fost surprins în orașele mici, unde viața culturală este mai puțin bogată, să găsesc un un public educat, un public dornic să participe la astfel de eveniemnte și mai cu seamă un public tânăr, lucru care m-a făcut, în ultimii ani, să mă gândesc că România nu este pe ultimul loc din Europa în acest domeniu cum multora le place să spună, ci se înscrie în rândul țărilor civilizate. Dacă acest proiect va avea un final, cu siguranță va fi unul fericit. Eu sper ca finalul sa fie cel în care fiecare oraș să aibă un pian, iar această nevoie să fie înțeleasă de comunitate.”
Povestea turneului este inspirată de exemplul lui Franz Liszt. Marele compozitor și pianist a realizat un turneu de concerte în Țările Române în anii 1846 si 1847.
După ce a cântat pe multe scene din România, unde a constatat că infrastructura pianistică este foarte slabă, Horia Mihail a decis să urmeze exemplul marelui compozitor Franz Liszt și să încerce să ofere bucurie publicului din orașe unde evenimentele muzicale sunt mai rare sau chiar inexistente. Așa a început călătoria pianelor prin țară. Anul acesta, în urma celui de-al cincilea turneu, pianul călător pus la dispoziție de Radio România, va ramâne pentru următorii ani la Deva. Traseul turneului poate fi urmărit pe www.pianulcalator.ro
credit foto: Gabriela Cuzepan și Cristian Bîscă
