Un spectacol simplu, făcut din detalii, lucrat la amănunt, strict pe actorie. Este ceea ce actrița Ofelia Popii ne oferă, odată cu primul spectacol regizat de ea: „O zi de vară” scris de dramaturgul polonez Slawomir Mrozek. Trecerea de la rolul de actriță la cel de regizoare s-a făcut firesc, în 2014, într-o perioadă în care Ofelia nu mai juca în spectacole, fiindcă mai era puțin până să vină pe lume fetița ei, Sofia. Îmi spune că dorința de a regiza o avea de multă vreme, însă proiectele în care era mereu implicată, nu i-au dat timp pentru altceva. Iat-o acum, într-o ipostază nouă, stă în fața celor doi actori, cu un caiet în mână și notează. Acum ea este regizorul, ea propune o viziune asupra textului și e atentă la orice detaliu care apare în scenă.
De unde a venit dorința de a regiza sau când s-a născut? A fost dintotdeauna acolo?
Ofelia Popii: Probabil a fost dintotdeauna, dar să zicem că am început să o conștientizez așa ușor, ușor, în ultimii ani, lucrând la diverse spectacole. Am realizat că, de fapt, în capul meu există și o altă variantă a spectacolului în care joc, pe care aș face-o eu. Asta mi s-a întâmplat de multe ori și mi-am dat seama că, uitându-mă înapoi, chiar și în facultate, făceam lucrul acesta. Când primeam exerciții de improvizație, tot timpul cream o poveste. Niciodată n-am putut să fac un exercițiu sau o improvizație scoasă dintr-un context al unei situații, al unei povești care să aibă un început, o dezvoltare, un final, între timp, o schimbare de situație. Întotdeauna făceam o poveste complexă. Mi s-a și reproșat lucrul acesta, mi se spunea „Lasă, lasă, nu mai fă tu regii!”, dar la momentul respectiv nu aveam intenția de a face regii când lucram, ci doar voiam să mă pun într-o situație care să fie foarte clară și să mă stârnească pe mine și atunci căutam situații inedite în care să joc, situații interesante. Probabil că dorința aceasta de a regiza exista în mine sau există de mult în mine și, ba prin reproșuri, ba prin observații din afară, am ajuns să o conștientizez. Mie mi se părea că e o trăsătură pe care trebuia să o aibă orice actor. Dar, iată că nu e așa. Însă, la mine e ceva ce ține mai mult de o gândire regizorală. Nu pot face abstracție de o parte din mine.
Deci, de fiecare dată când primești un rol, apare undeva acolo și partea regizorală?
Ofelia Popii: Da, eu tot timpul îmi fac povestea. Și chiar dacă povestea este abandonată după aceea, povestea mea personală, din momentul în care citesc textul sau când regizorul pune într-un alt context, inițial eu am propria mea versiune. De cele mai multe ori, propunerea mea se simte în interpretare și uneori inspiră mai departe.
Ai regizori cu care îți place foarte mult să lucrezi?
Ofelia Popii: Absolut. Sunt regizori cu care te înțelegi sau cu care ești pe aceeași lungime de undă sau care simți că te stimulează, te fac să evoluezi, să mergi mai departe. Unul dintre ei este Purcărete. Dar sunt și alții. E și Radu Nica printre ei, și cu el mă înțeleg extrem de bine. Oricum, sunt mulți cu care mă înțeleg foarte bine. Armin Petras îmi place foarte mult, Dabija, chiar sunt foarte mulți care îmi plac foarte tare ca artiști, care îmi stimulează imaginația. În general, au fost puțini cu care nu m-am înțeles.
Cât de importantă e legătura pe care o stabilești cu regizorul, în momentul punerii în scenă al unui spectacol?
Ofelia Popii: Regizorul poate să îți dea aripi sau poate să ți le taie. Un regizor poate chiar să te blocheze. Fără să-și dorească, normal, acest lucru. Orice actor este sensibil. Poate cu cât e mai bun și mai creativ, cu atât e mai sensibil. Și atunci, unii regizori, care știu cumva psihologia actorului, știu să te stimuleze și să te facă să crești. Dar sunt și alții, care nu înseamnă neaparat că nu sunt regizori buni, dar cu care nu ai același stil sau cu care nu vorbești aceeași limbă, alții care te blochează.
Cum a fost prima experiență ca regizor?
Ofelia Popii: M-am simțit excelent, lucrând în ipostaza asta, chiar îmi doresc să mai fac și alte spectacole. Am câteva texte care m-au atras și care mi-au făcut imaginația să zburde. Mi-ar plăcea mult să mai am ocazia să fiu de partea cealaltă și să regizez. Eu sunt mulțumită. Aș veni la spectacolul „O zi de vară”. L-aș vedea cu plăcere și nu o dată. Pentru că e viu, pentru că unul din scopurile pentru care l-am făcut a fost acela de a dărui și de a putea fi primit cu drag. Eu îl dau cu tot dragul și asta aștept de la spectatori, să-l primească deschis și cu tot dragul. În rest, fără așteptări mărețe. Nu întoarce lumea peste cap, nu ne folosim de tehnică, în mod deosebit. O să vedeți, e un spectacol simplu, dar lucrat în filigram. Și asta îmi place mie.
foto: Mara Caracioni
Care e viziunea ta asupra relației regizor-actor?
Ofelia Popii: Un spectacol ca să fie bun, înseamnă ca această relație să funcționeze foarte bine și ca regizorul să iubească foarte mult actorii. Chiar să-i iubească. Eu iubesc oamenii, în general. Dar iubesc și actorii, în cazul particular, acesta. E foarte important când simți că un regizor te place și ține la tine și poți să ai încredere în el, că nu ești în pericol. Pentru că noi lucrăm cu psihicul nostru, cu sufletul nostru și e un pericol mare să lucrezi cu un regizor căruia nu-i pasă și care te împinge dincolo de niște limite și te dezechilibrează psihic. E important ca regizorul să te iubească și să aibă grijă de tine și de sufletul tău. Asta am simțit-o pe pielea mea, din experiențele trecute și eu încerc să pun în aplicare.
Ți-ai propus să regizezi și alte piese, în viitor ?
Ofelia Popii: Da, am câteva idei interesante și ceva mai puțin ușoare decât mi-a fost spectacolul acesta. Sper să nu moară acolo, în mine, ar fi păcat, mai ales că unele sunt idei frumoase care ar fi interesant să ajungă la oameni.
Ți-ar plăcea să primești propuneri și din partea altor teatre, nu neaparat din Sibiu?
Ofelia Popii: Da, absolut. Foarte mult îmi doresc. Chiar îmi doresc să fac lucrul ăsta, să regizez.
La Teatrul ”Radu Stanca” ai avut vreodată discuții pe această temă?
Ofelia Popii: Am avut ceva discuții în trecut dar nu s-au finalizat, au murit așa, la nivel de discuții, pe parcurs. Pe vremea aceea, îmi era programul extrem de încărcat când am propus.
Unde te pot vedea spectatorii în următoarea perioadă?
Ofelia Popii: În Stuttgart, cine are drum pe acolo. (râde) O să avem premiera la ”Nathan înțeleptul”, în 17 martie, următorul spectacol în 20 martie. Vom avea o perioadă de turnee. Vom merge în China cu ”Oidip”, vom merge la Oslo, tot cu ”Nathan înțeleptul”, apoi cu ”Gulliver” în Budapesta, iar în aprilie, la Sibiu, vom relua ”Faust”, așteptat cu nerăbdare de mulți, mulți oameni.
