de Andrei Barbu
În ultima vreme, televiziunile de știri sunt mai mereu în alertă. Informațiile apar cu o rapiditate care nu dă voie culorii galbene, cea folosită pentru așa numitele “breaking news”, să dispară de pe ecranele televizoarelor. Știrile de ultimă oră sunt analizate pe larg, mai mult sau mai puțin obiectiv, în funcție de culoarea politică a postului, a invitatului sau a inculpatului. Cred că, în câțiva ani, sediile Direcției Naționale Anticorupție vor deveni atracții turistice datorită numeroaselor arestări făcute în dosare mari de corupție. În acest moment, insolența revoltătoare a clasei politice este pusă la grea încercare. Parlamentarii cer cu ochii în lacrimi să nu le fie ridicată imunitatea, speriați fiind că și-ar putea petrece zile bune după gratii. De cealaltă parte, românii cinstiți, plătitori de taxe și impozite nesfârșite, încep să își recapete încrederea în justiție. Acum 13 ani, o asemenea perspectivă era de domeniul fantasticului. Un guvern profund corupt, condus de Adrian Năstase, bloca orice tentativă de punere la îndoială a credibilității sale. Nimeni nu se putea împotrivi sistemului, iar cei care o făceau erau pedepsiți exemplar.
Este și cazul lui Cristian Panait, un tânăr procuror care, în aprilie 2002, s-a sinucis, aruncându-se de pe terasa locuinței lui din București. Circumstanțele acestui deces nu au fost elucidate încă. În august 2002, cazul a fost clasat, după ce o așa-zisă „expertiză psihiatrică post-mortem” ar fi dovedit că magistratul s-a sinucis pe fondul unei labilități psihice. În 2015, regizorul Tudor Giurgiu ne oferă răspunsuri mai apropiate de adevăr.
Filmul “De ce eu?” prezintă povestea unui om onest, redus la tăcere de un sistem care a funcționat fără probleme zeci de ani. Deloc întâmplător, lungmetrajul a fost prezentat în cadrul unor proiecţii speciale, înainte de turul al doilea al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014.
În contextul politic actual, “De ce eu?” trebuie văzut, măcar din nevoia de a înțelege că, în România, libertatea de exprimare a rămas anulată mulți ani după decembrie 1989.
