Scris de Elena Bouleanu
Comunitate – „Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune” (DEX)
Dezvoltarea umană implică obligativitatea prezenței altor ființe umane în preajmă, prin urmare, o parte importantă din ceea ce suntem se datorează interacțiunilor cu ceilalți (părinți, familie lărgită, prieteni, educatori, colegi, vecini, etc.). Avem în limba română proverbe foarte elocvente în acest sens: „Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.”; „Așchia nu sare departe de gard.”; „Cine se aseamănă se adună.”
De-a lungul timpului, numeroase studii de psihologie au abordat comportamentul social, percepția socială, cogniția socială și interacțiunile interpersonale. Câteva dintre cele mai celebre studii în acest domeniu se întind pe durata a 70 -80 de ani (Harvard Study of Adult Development; The Happyness Project) și au ajuns în general la aceeași concluzie – calitatea relațiilor pe care le avem de-a lungul vieții reprezintă cel mai bun predictor pentru fericire și longevitate. Singurătatea este la fel de nocivă ca fumatul sau alcoolismul, afirmă Robert Waldinger, psihiatru și profesor la Harvard Medical School, iar îngrijirea relațiilor este un alt mod de auto-îngrijire.
Comuniunea cu ceilalți membri ai unei comunități sporește șansele la supraviețuire și determină un nivel mai mare de satisfacție a vieții și fericire. Carole Pertofsky, profesor la Universitatea Stanford, spunea: „Scopul vieții este să-ți descoperi darurile/talentul, datoria în viață este să-ți dezvolți acest talent, iar scopul vieții este să dăruiești altora acest talent, oricare ar fi el.” (news.stanford.edu)
Martin Seligman, unul dintre cei mai prodigioși psihologi contemporani, a identificat trei componente de bază ale unei vieți împlinite/fericite:
- Viața plăcută – implică abordarea hedonică (binele vine din plăcere) și se referă la implicarea în activități care ne produc plăcere pe termen scurt – un joc, o conversație simplă cu un prieten, o plimbare în natură, dansul, muzica, o lectură ușoară, etc.
- Viața implicată – presupune utilizarea abilităților, talentului de care dispunem. Atunci când suntem implicați în acest tip de activități uităm de trecerea timpului și nu percepem oboseala.
- Viața cu sens – fericirea sustenabilă de termen lung, când ne ghidăm viața, acțiunile după un set de valori, urmărind binele superior, care transcende propria persoană.
Toate cele trei aspecte descrise implică, într-o măsură mai mare sau mai mică, interacțiunea cu ceilalți.
O comunitate sănătoasă potențează, prin urmare, sănătatea individuală, dezvoltarea durabilă și asigură păstrarea valorilor etico-morale. Un studiu foarte interesant a fost lansat anul acesta de Andrei Stupu, expert internațional în educație și cercetător la UBB Cluj-Napoca, descriind pentru prima dată inteligența etico-morală. „Putem fi morali în preajma altor oameni morali” afirmă Andrei Stupu, ca urmare a cercetărilor sale. Să mai citim o dată această afirmație, și încă o dată…
Dezvoltând o comunitate unită prin valori etico-morale, deschisă spre nou, fără a nesocoti tradiția, bine și corect informată, bine îngrijită fizic, cu grijă pentru mediul natural în care ea există, avem șanse mai mari să ne dezvoltăm individual și să progresăm. O comunitate sănătoasă are capacitatea de a integra noi membri, nu se teme de diferențe și nu se enclavizează, dar este capabilă să-și apere interesele, valorile și membrii, dacă este nevoie. Arta, educația, sănătatea, administrația, sunt sisteme vii ale organismului comunitar, care funcționează bine atunci când toate sistemele colaborează coerent și continuu.
Ca specialist în psihologie, am datoria de a aduce alinare acolo unde este nevoie, de a oferi claritate psihică acolo unde lucrurile sunt ambigue în viața oamenilor și de a căuta, prin metode specifice, noi explicații pentru complexitatea omului și a vieții. Multe dintre rezultatele studiilor psihologice au adus plus valoare comunităților și teoriile psiho-sociale se dezvoltă odată cu lumea în care trăim. Nu avem (încă) în psihologie specialitatea de psiholog comunitar, dar mulți dintre psihologi sunt foarte activi în comunitățile în care trăiesc. În perioadele de criză socială și umanitară (ex. pandemia de COVID 19), psihologul, alături de atâția alți profesioniști în sănătate, este un factor de echilibru, de actualizare, de reziliență pentru comunitate.
Voi încheia acest articol despre comunitate și oamenii ei, cu un gând bun pentru cei care țin în mișcare inima acestei comunități, pentru cei care îi curăță străzile, parcurile, gândurile, veșmintele; pentru cei care o apără, pentru cei care îi clădesc case, locuri de muncă; pentru cei care o educă; pentru cei care o bucură cu arta lor; pentru cei care stau de veghe pentru sănătatea ei; pentru cei care intră în foc; pentru cei care fac hrană; pentru cei care alină animalele pierdute și rănite; pentru cei care duc oamenii unde au nevoie în fiecare zi; pentru cei care scriu pentru și despre comunitate; pentru cei care, nevăzuți sau văzuți, iubesc această comunitate și cresc odată cu ea.
Sărbători cu bucurie, tuturor!
Elena Bouleanu
Ilustrație de Diana Popescu
*Articol publicat în ediția tipărită Capital Cultural nr. 39
