Într-un colț umbrit, Diana și Sebastian Gheorghiu, doi tineri care n-au stat să se întrebe cât de pregătit este publicul din România pentru muzica contemporană, ci au creat un spațiu unde se pot exprima atât ei, cât și alți artiști, fac bilanțul existenței festivalului de arte contemporane ICon Arts, a cărui ultimă ediție tocmai s-a încheiat: „14 ediții de la înființare, 10 ediții la Sibiu, 4 la Roma, participanți de pe 5 continente, peste 100 de artiști implicați și promovați anual în Academie și la festival, un total de 140 de concerte, 35 de compoziții noi realizate special pentru ICon Arts, 30 de prime audiții prezentate la diferite ediții ale festivalului, profesori invitați din aproape toate marile centre universitare din lume”. Și cursanți norocoși, aș adăuga eu, alături de multe altele. ICon Arts este un proiect care încearcă, an de an, să inițieze la Sibiu, Cisnădie, Cisnădioara și alte orașe din zonă un dialog intercultural între spectatori și muz… artiști din întreaga lume, atât sub formă de cursuri pentru cei interesați, cât și de spectacole și concerte pentru publicul larg. Spun artiști pentru că rețeaua evenimentelor sub egida ICon Arts a crescut organic, extinzându-se de la sfera muzicală spre alte domenii creative: dans, fotografie, teatru, teatru instrumental și arte vizuale; de la cursuri de vară (fie și de calibru internațional) la un fenomen complex de artă contemporană independent, recunoscut la nivel european.
Oportunitățile pe care le oferă ICon Arts m-au îndemnat să-i descos puțin: care este situația muzicii contemporane în România? Cine sunt bursierii și profesorii academiei? Care este colacul de salvare în problema fondurilor? Și, nu în utimul rând, care sunt roadele dialogului (inter)cultural inițiat de ei?
Academia ICon Arts. Foto: www.iconarts.ro
ICon Arts acoperă o nișă mai puțin promovată în România, organizând concerte în mai multe orașe chiar. Ce v-a motivat să porniți în direcția dată?
Sebastian Gheorghiu: Am pornit cu ICon Arts sperând să reușim să creăm la noi în țară un curs care să ofere, măcar parțial, câte ceva din ceea ce întâlniserăm, studenți fiind, la marile festivaluri din străinătate. Este un proiect deschis, prin care ne dorim să comunicăm cu publicul, să-l apropiem de arta contemporană, dar și de artiștii talentați ai prezentului. Nu poți face acest lucru stând și așteptând să vină oamenii la tine. E normal, când îți dorești comunicare, să mai și inițiezi conversația, să ieși în întâmpinarea celor de care-ți dorești să te apropii. Citându-l pe compozitorul Dan Dediu, unul dintre suporterii cei mai „vechi” ai proiectului nostru, se pare că am reușit să clădim o „instituție” la care își doresc astăzi să participe toți acei super-artiști la care nici nu visam că ne vor răspunde la emailuri. Dar nu este o instituție în sensul acela birocratic, administrativ, ci mai degrabă o structură vie, flexibilă, care evoluează de la an la an.
Care este situația muzicii contemporane și a evenimentelor dedicate acestei nișe în România? Situația artei contemporane în general?
Sebastian Gheorghiu: Față de acum 14 ani, când am inițiat ICon Arts, în prezent există în România alte câteva cursuri de vară care oferă posibilitatea perfecționării tinerilor interpreți în muzică contemporană. Puține la număr și organizate sporadic, dar măcar au mai apărut. În ceea ce privește arta contemporană, în general, ea este încă foarte puțin reprezentată în România, în comparație cu celelalte state europene, deși avem, paradoxal, o mulțime de artiști (dansatori, actori, fotografi, muzicieni, artiști plastici) foarte buni. Despre ICon Arts ca eveniment ce-și propune tocmai să reunească mai multe ramuri ale artei contemporane, conectând artiști români și străini de pe tot globul, pot încă spune că e singular în Sud-Estul Europei. Ceea ce mă întristează într-un fel, pentru că arată comoditatea operatorilor culturali în a se „înhăma” la așa ceva. Mai arată și că e foarte greu să strângi fonduri pentru asta, dar dacă noi putem să o facem, de 14 ani neîntrerupți, în ciuda procedurilor birocratice, e o dovadă că se poate.
Concert ICon Arts la Sibiu. Foto: Mihai Benea
Fondurile… Una dintre marile provocări ale artiștilor. Unii consideră că guvernele ar trebui să aloce culturii mai puține fonduri, mereu existând lucruri mai importante… Cum stau lucrurile în România (și în lume)? Care este colacul vostru de salvare?
Reinbert Evers (chitarist german, profesor la Academie din 2011): Toate artele pierd pentru că politicienii consideră că acestea nu sunt lucruri prea importante. Nu oferă destui bani. Și niciodată în istorie artele n-au fost independente, din punct de vedere financiar. Trebuie să fii foarte bogat ca să-ți permiți să mergi la un concert și să plătești prețul real al produsului. Este nevoie de o sponsorizare masivă, de fonduri. Întotdeauna a fost astfel! Arta este la fel de importantă precum hrana. Și mă refer la toate artele: poezie, arte vizuale, muzică… pentru că este spațiu pentru utopie. Iar dacă societatea pierde utopia, pierde totul. După revoluția anilor ’89-’90 din statele est europene, la început, sensul culturii a intrat în declin. Pe de altă parte, și țările baltice, de exemplu, au fost parte din URSS și n-a fost un timp prea fericit. Dar pentru populația acestora au fost extrem de importante cultura și propria identitate. Datorită lor au supraviețuit. Dar azi chiar și acolo artele pierd fonduri și situația devine din ce în ce mai complicată.
Trebuie să fii foarte bogat ca să-ți permiți să mergi la un concert și să plătești prețul real al produsului.
Sebastian Gheorghiu: Cred că finanțarea a fost dintotdeauna piatra de moară a artiștilor. Și mai cred, cu mici excepții, că nici nu trebuie să fie treaba unui artist aceea de a scrie proiecte. Acest lucru ar trebui făcut de către profesioniști specializați în asta, pentru a nu ucide spiritul creator cu formularele de aplicație, cu rapoarte narative și financiare sau cu declarații de conformitate și procese verbale de recepție ale unui bun cultural. Dianei, în calitate de compozitor, i-a fost foarte greu să se adapteze la practicile greoaie ale managementului de proiecte. A făcut-o de nevoie, a descoperit că e foarte bună la asta, dar atunci când e implicată în proiecte nu compune muzică. Nu poate. O face în perioadele mai libere (care sunt din ce în ce mai puține), când se poate scutura de limbajul administrativ specific, ca să se se reconecteze la cel muzical. Iar „colacul de salvare” vine din munca noastră de antreprenoriat în domeniul organizării evenimentelor în mediul privat, lucrul cu clienții, acea parte „comercială”.
Academia ICon Arts. Foto: www.iconarts.ro
Din experiența acestor ani, cine sunt cursanții Academiei ICon Arts? Detalii privind bursele?
Sebastian Gheorghiu: Sunt studenți sau liceeni din instituții de muzică și artă, care înțeleg importanța investiției personale în propria devenire profesională. Degeaba te sprijină alții și te îndeamnă să faci una și alta, dacă tu nu ești, în primul rând, dispus să te implici în viitorul tău, dacă nu vrei să ieși din zona de confort și să depășești ceea ce ți se cere strict pentru a promova examene. Din acest motiv, bursele le oferim pe criterii de performanță (CV, palmares competițional sau concertistic), în baza recomandărilor din partea unor profesori cu greutate, dar și pe baza scrisorilor de intenție ale candidaților. În cadrul programului de rezidență creativă am avut anul acesta surpriza ca nici unul dintre cei 20 de compozitori candidați să fie român. Au participat tineri din toată lumea, mai puțin din România. Cei 5 compozitori selectați ne-au împărtășit, pe parcursul rezidenței, că le-a fost greu să scrie o piesă pentru cvartet de percuție și voce, a fost o combinație inedită, pentru care nu mai avuseseră ocazia să compună, dar au văzut-o ca pe o provocare și la final au fost extrem de mulțumiți că au făcut față cu brio. Uneori mă gândesc, ca muzician, că străinii au mai multe oportunități decât noi, au mai multe uși deschise. Dar uneori constat că au și o mai mare capacitate de a lupta pentru a obține lucruri, nu așteaptă să le „pice” de undeva de-a gata. Nu spun că toți sunt așa, nici acolo, nici aici, dar cu mentalitatea aceasta comodă mă întâlnesc destul de des în România.
Colaborați cu profesori „de calitate” din întreaga lume, cu unii de mai mulți ani. După ce criterii vă ghidați în alegerea lor?
Diana Gheorghiu: Mulți dintre ei ne-au fost recomandați de către profesorii din țară, despre alții auzisem la cursurile la care participasem. Au mai fost și cazurile în care am primit recomandări chiar de la cursanți și am încercat să aducem profesori de experiența cărora să beneficieze atât publicul, prin intermediul Festivalului, cât și cursanții, sau chiar ceilalți profesori din cadrul Academiei. Căutăm, în general, artiști deschiși, care sunt dispuși să împărtășească din ceea ce știu și o fac cu bucurie. Așa se face că s-au simțit foarte bine aici soliști de la Opera Metropolitană din New York, artiști școliți la Harvard sau profesori la Boston, Oklahoma, Londra, Stokholm, Varșovia, Beijing, Granada, Barcelona, Roma etc.
Concert IConArts la Peleș. Foto: Mihai Benea
Dimensiunea și importanța dialogului intercultural inițiat de ICon Arts.
Diana Gheorghiu: De-a lungul edițiilor ICon Arts, s-au cunoscut aici artiști din toată lumea. Unii dintre ei au format ansambluri care activează și astăzi, au pus bazele unor producții pe care le-au prezentat apoi în turneu, au găsit la cursurile noastre o poartă către studii la Universități de top din Europa, prin intermediul legăturilor pe care le-au stabilit aici cu profesorii invitați, alții s-au perfecționat, au crescut profesional și au revenit în calitate de profesori – cum este cazul lui Mihai Murariu, anul acesta, sau cazul lui Daniel Cohen, fostul nostru student londonez, care s-a mutat la Cluj și s-a alăturat, din 2016, echipei de management ICon Arts. Dar la ICon Arts nu se sudează doar prietenii între indivizi, ci și colaborări între instituții, cum a fost, de pildă, programul de schimb internațional între Universitatea Națională de Muzică din București și Conservatorul Regal din Birmingham, inițiat în urma contactului pe care Academia ICon Arts l-a facilitat între rectorul UNMB și șeful catedrei de compoziție din Conservatorul din Birmingham, ambii invitați în calitate de profesori. Și exemplele ar putea continua.
Concert IConArts. Foto: Mihai Benea
Academia ICon Arts: de la Sibiu la Roma. Motive, provocări, realizări.
Sebastian Gheorghiu: Având din ce în ce mai mulți studenți străini la Sibiu, dar și din ce în ce mai mulți parteneri peste granițe, a apărut, la un la un moment dat, necesitatea de a avea reprezenanți regionali în diferite țări. Am stabilit legături cu profesori și instituții din Europa, America, Asia Centrală și Orientul Mijlociu cu care am derulat, de-a lungul anilor, diferite proiecte de promovare a Academiei ICon Arts – prin profesorii și cursanții noștri. Așa am ajuns în capitala Italiei, unde, cu ajutorul reprezentantului nostru, Cosmin Banciu, și a Accademiei di Romania, am lansat, în 2013, o primă ediție ICon Arts Roma care continuă, într-o formulă mai restrânsă, cursurile de la Sibiu. Organizarea consecutivă a celor două evenimente ne-a permis să le oferim celor care ne scriau mereu, pe chestionarele de evaluare, că-și doresc să petreacă mai mult timp în cadrul atelierelor noastre, ocazia de a face acest lucru, beneficiind de două spații excelente. Ne-a permis extinderea rețelei de colaboratori, dar și posibilitatea de a crește vizibilitatea unui produs românesc – conceptul unic al acestui proiect dedicat artelor contemporane, în mediul internațional.
