Ce vremuri și ce public aveau în anii ‘90. Cine nu știa atunci de Taraful Haiducilor sau Taraf de Haïdouks, cum erau recunoscuți în străinătate.

Aveau concerte unul după altul în Elveția, Anglia, Japonia, America, Italia, Franţa sau Spania. Au cântat pentru Johnny Deep şi Nicolas Cage. Muzica lor i-a propulsat în filme precum “Latcho Drom” de Tony Gatlif sau “The Man Who Cried” de Saly Potter. „Sunt un mare fan al tarafului şi un mare fan al lor ca muzicieni, ca artişti, ca oameni. Nu pot să uit când i-am întâlnit pentru prima dată. Unul dintre asistenţi m-a dus la ei şi stăteau acolo aliniaţi, chiar în faţa mea. Au început să cânte o melodie prin care îmi urau bun venit. Au cântat trei, patru cântece şi am rămas uimit. E interesant să vezi reacţia oamenilor când îi ascultă. Ascultă şi tot ascultă. Nu le vine să creadă. Ce-a fost asta? A fost ceva ca un tren care a trecut în viteză. S-a dus!, a spus Johnny Depp despre Taraful Haiducilor, într-un interviu pentru Adevărul.

În ‘90, Stepháne Karo şi Michel Winter, doi belgieni, au venit în România să-i caute, voiau să le propună să colaboreze, să afle tot mai multă lume de muzica lăutărească țigănească. Câteva luni mai târziu, Taraful Haiducilor a semnat cu casa de discuri “Crammed Discs”. La începutul anului 1992 au scos primul lor album “Musique des Tsiganes de Roumanie”. Acela a fost momentul când impresarul lor a decis să le schimbe numele din Taraful din Clejani în Taraful Haiducilor.

caliu_foto-silvana-armat

Caliu are aceeași trăire ca-n tinerețe, când povestește. L-am văzut în multe videoclipuri pe internet, cum cânta dumnezeiște la vioară. Era un concert în Franța, oamenii nu se mai opreau din aplaudat. L-am văzut și-n filmul lui Radu Mihăileanu “Le Concert”. Și-acum, la Astra Film Festival. Ce-au mai cântat și cât de încântați au fost spectatorii. Așa, ca-n vremurile bune. Nici ei nu se opreau, dar nici spectatorii nu-i slăbeau nici cu privirea, nici cu îndemnul să mai cânte încă o melodie și încă una. Printre pauzele pe care le făceau și se odihneau, Caliu mi-a povestit cum le mai merge.

S-a născut în satul Clejani, într-o familie cu mulți copii și sunete de vioară şi ţambal. „Nu aveam lumină, televizor. Dar auzeam bătrânii mei cum cântau, îi vedeam cum studiază muzica lăutărească, veche. De la trei ani am început să ascult. Mă trag din două generaţii de muzicieni. Familia tatălui meu a dat cei mai buni muzicanţi din sat. Când a venit Gheorghe Ciobanu, culegătorul de folclor, părinţii mei aveau înregistrări. Şi acum există la fonoteca din Bucureşti. Noi ducem tradiţia mai departe. Prin asta îmi câştig valoarea.”

caliu_taraful_haiducilor

Lăutari din tată în fiu, muzicanţii celebrului taraf, simt cum toate s-au schimbat în jurul lor. Parcă nici muzica nu mai e la fel. Nici oamenii nu mai ascultă cu sufletul. Manelele sunt pe val, îmi spune Caliu. „Din cauza noastră, a celor mai în vârstă. Noi nu apărem la televizor cu muzică lăutărească, în schimb manelele apar. Noi trebuie să arătăm tinerilor cum era muzica acum 100 de ani şi cum s-a schimbat acum. În străinătate, tinerii ne întreabă cum cântăm la cimpoi. Vor să înveţe. Am avut copii din Japonia şi Franţa care au venit la cursuri, la mine acasă, ca să învețe muzică lăutărească“.

Și acum e la fel parcă. Străinii sunt mai interesați să afle despre muzica lăutărească. Însă, toți membrii tarafului și-au propus să facă eforturi mai mari, să lase tinerilor tot ce-au moștenit de la bătrânii lor. Fiul lui Caliu, Robert, face şi el parte din taraf. Iar Robert nu este singurul căruia Caliu îi împărtăşeşte învăţăturile lăutăreşti. Acesta pregăteşte şi alţi tineri, pentru ca cele peste 100 de compoziţii din repertoriul Taraful Haiducilor să fie transmise viitoarelor generaţii. „Să știți că mai vin. Mai vin și cei din Clejani să înveţe muzică, îi analizez ca la şcoală, prima oară vocea. Fac exerciții cu ei să văd ce talent are fiecare. Tot timpul discut cu fetele mele şi nepoţii mei să transmitem mai departe. Îi iau cu binișorul, cu un suc, o ciocolată şi fără să își dea seama ajungem și la muzică. Le explic frumos cât de important e să păstrăm tradiţia.”

taraful-haiducilor-foto-silvana-armat

Taraful Haiducilor se află astăzi într-o continuă schimbare. Locul membrilor fondatori care ne-au părăsit a fost luat de generaţia tânără. Acum urmează altă generație. Important e să se păstreze viu focul acestei trupe legendare. Caliu îmi spune că nu vrea să se piardă nimic. La primăvară chiar o să lanseze un album care va conține piese noi. Au fost compuse de el. Nimeni nu le-a auzit până acum. O să fie o premieră. Și o să fie cu lansare, să știe lumea că Taraful Haiducilor trăiește. „Pentru mine, muzica e inima mea. Dacă nu era muzica, muream de mult. Prin ea ne simţim bine, din asta trăim, ne hrănim muzical. Urechea noastră e formată, ascultăm o piesă acum, iar după cinci minute, o cântăm fără probleme. Așa suntem noi, cu muzica în sânge”, spune mândru Caliu.

foto: Silvana Armat

editor: Elena Călinescu