„Bursa de Spectacole s-a transformat într-un generator de idei noi și acțiuni progresive”

Interviu cu regizorul Cosmin Chivu

De 23 de ani, profesioniștii din domeniul artelor spectacolului știu că în a patra zi de FITS, începe Bursa de Spectacole. Așa s-a întâmplat și în acest an, doar că totul s-a adaptat contextului.  În perioada 15- 17 iulie 2020, Bursa de Spectacole de la Sibiu s-a desfășurat într-un format special online. Au avut loc șapte evenimente care s-au desfășurat live, prin intermediul platformelor digitale, iar numărul participanților a fost suprinzător de mare, ținând cont de schimbările apărute. Peste 300 de participanți, din 30 de țări.

 Am stat de vorbă cu regizorul Cosmin Chivu, moderatorul principal al evenimentelor desfășurate în cadrul Bursei, care ește și directorul Programului de studii de licență în actorie și regie din cadrul Universității de artele spectacolului Pace, New York.

„Dezvoltarea comunitătii prin cultură” și „Bursele de spectacole din lume” sunt două dintre conferințele  pe care le-ați moderat. Care sunt  problemele pe care le-au adus în discuție  specialiștii din lume în cadrul acestor evenimente?

În momentul de față este important să comunicăm. Ceea ce a fost de fapt scopul principal al Bursei de Spectacole de anul acesta.  La nivel global, trecem printr-o etapă extrem de dificilă care se răsfrânge și asupra artelor spectacolului. Discuțiile care au fost purtate în decursul celor trei zile de conferințe au gravitat în jurul situației create de blocajul cultural din ultimele luni și de șansele de supraviețuire ale sutelor de companii de teatru din lume puse în dificultate de această criză mondială fără precedent.

Realitatea economică și socio-culturală este profund afectată de Covid 19, un inamic invizibil care a răsturnat cu susul în jos traiul nostru de zi cu zi. Viața culturală este victima acestei realități, teatrele s-au închis, manifestările artistice de orice fel au fost oprite, iar comunicarea directă se face acum cu precădere prin intermediul platformelor online. Cred că fiecare dintre noi se gândește cu îngrijorare la efectele de lungă durată ale acestui blocaj și încearcă să găseasacă soluții temporare și de lungă durată de a rămâne ‘în viață’. Chiar dacă este prea devreme să prezicem viitorul, toți cei prezenți la Bursă au fost de părere că situația actuală va aduce schimbări masive în modul de funcționare a artelor spectacololui la nivel mondial. Înteleg că pe de o parte există dorința și speranța ca viața să revină la ceea ce a fost înainte de Covid 19, însă cred că este momentul să regândim împreună structura de comunicare și colaborare a instituțiilor de spectacole. Această reașezare a regulilor de funcționare poate fi determinată, pe de o parte de obstacolele și experiența acumulate în ultimele luni, iar pe de altă parte, de o gândire progresivă, lipsită de prejudecăți, în folosul comunității artistice la nivel mondial. Din discuțiile avute a reieșit clar că problemele cu care se confruntă o instituție artistică din Norvegia, sunt aceleași cu problemele artiștilor din Argentina, China, Ucraina, America sau România. Este momentul să gândim unul împreună cu celalalt, să ne sprijinim și să găsim soluții de perspectivă care să dea putere ideilor creatoare în așa fel încât să putem readuce artiștii și publicul în sălile de spectacole atunci când momentul mare al revenirii se va întampla. 

Din punctul de vedere al regizorului Cosmin Chivu, care  sunt punctele tari ale Bursei de la Sibiu și cum s-ar mai putea dezvolta programul, în ansamblu?

În primul rând este important că Bursa de spectacole a avut loc. Să nu uităm că majoritatea burselor din lume au fost amânate sau anulate. Propunerea conducerii FITS de a susține bursa de la Sibiu online în iunie 2020 a fost una extrem de curajoasă dar și riscantă în același timp. Există pericolul ca tot ce s-a construit în anii precedenți să se piardă în cazul în care participanții nu ar fi crezut în aceasta posibilitate. Nu am fi putut face bursa doar cu 8 sau 10 participanți. Ei bine, prezența de anul acesta aproape s-a dublat în ceea ce privește numărul de țări din anii trecuți, iar calitatea artistică a managerilor de teatru și a companiilor reprezentate a fost ferm superiorară. De fapt, anul acesta am fost cu toții martorii unei participări de excepție, în care minți importante reprezentând 6 continente s-au adunat sub umbrela Bursei Festivalului Internațional de la Sibiu și au contribuit cu idei substanțiale în ceea ce privește pașii următori pe care comunitatea artistică din întreaga lume ar trebuie să-i facă. Accelerarea acestor pași și schimbările pe termen scurt sunt deja necesități care se impun pentru a ajuta artiștii de pretutindeni să își poată relua activitatea.

 Cred  că Bursa de la Sibiu a reușit să transforme obstacole în oportunități și a găsit soluții importante la problemele actuale. Nu vreau să dezvalui în detaliu care sunt aceste soluții, însă aș vrea să menționez că încă înainte de declanșarea Covid 19, multe teatre și opere din Europa de Vest și America adoptaseră deja sistemul de transmisie în direct în cinematografe sau livestream pe internet a spectacolelor din repertoriu. Scopul a fost un număr sporit de spectatori plătitori într-o perioadă mai scurtă, în multiple locații, dar și vizibilitatea proiectelor care odată văzute pe internet au câstigat interesul spectatorului de a fi văzut pe viu. Efectele pe termen lung și avantajele acestor forme noi de prezentare nu sunt încă știute, însă cu sigurantă, un rezultat pozitiv de remarcat este că un număr sporit de spectatori din orașe mici sau zone rurale a avut acces la aceste spectacole. Înca din 2006 Metropolitan Opera din New York a transmis în direct prin satelit primul spectacol de operă din lume, înregistrând la premieră un număr record de 32.000 de spectatori. Această initiativă a fost urmată de o explozie de proiecte similare, în care spectacole de teatru și de operă au putut fi văzute oriunde în lume prin satelit. În 2008, Berliner Philharmonic a lansat serviciul propriu de streaming online digital denumit Concert Hall, iar în 2009 Royal National Theatre din Londra a început să difuzeze teatru în direct in cinematografe. În 2013, Muzeul Britanic a început transmisii în direct ale expozițiilor blockbuster. Până în prezent, se estimează că peste 260 de milioane de spectatori noi din întreaga lume au avut acces la aceste proiecte prin aceste metode, iar multe dintre aceste proiecte au putut fi revăzute online în ultimele trei luni atunci când teatrele și-au oprit activitatea. 

De ce e nevoie de  astfel de structuri – Burse de spectacole- și care credeți că e viitorul lor, ținând cont de schimbările din ultimele luni, de mutarea în online a artei?

Tehnologia modernă și teatrul nu sunt în competiție dar au o relație complicată. Anul acesta, în lumina crizei mondiale generate de Coronavirus, Bursa de spectacole a fost obligată să îmbrațiseze un nou rol; din postura de motor de informații și mediator, s-a transformat într-un generator de idei noi și acțiuni progresive. Luând în considerare noul rol pe care era digitală și social media îl joacă în cotidian, putem oare accepta și îmbrățișa progresele tehnologice, păstrând în același timp integritatea și frumusețea teatrului viu? Are social media un loc pe scenă? Se pot crea proiecte care o includ pentru că este parte integrală a lumii în care trăim acum? Poate teatrul supravietui într-o lume în care miliarde de oameni își coboară din ce în ce mai mult ochii în telefoane, se deconectează de realitatea obiectivă în favoarea “realitații” virtuale? Poate teatrul rescrie regulile jocului şi dacă da, care este rolul pe care noi îl jucăm în educarea noilor generatii de artiști?  Acestea au fost doar câteva dintre întrebările care i-au preocupat pe participanti şi la care ne-am propus să găsim răspunsuri în următoarea perioadă de timp. Cred că aceste întrebări fundamentale sunt doar câteva dintre exemplele care justifică importanța unei astfel de structuri.

Ce ar propune profesorul Cosmin Chivu pentru o dezvoltare mai bună a comunității educaționale/culturale, astfel încât absolventii să își găsească rolul potrivit în societate. Să stabilească relațiile de care are nevoie pentru a se dezolta profesional?

Vorbim tot mai mult de faptul că în ultimii ani și mai ales în ultimele luni, vizibilitatea online a devenit cel mai bun prieten al actorului și implicit a proiectelor în care actorul participă. Cu mici exceptii, oriunde în lume, cel mai eficient mod de a promova un proiect, de a aduce spectatori în sălile de spectacol este promovarea online. Pe de altă parte, portofoliul unui artist pe un website personal,care poate fi accesat de milioane de oameni simultan, i-ar putea ajuta, determina pe creatorii de artă din colțuri diferite ale lumii să lucreze împreună. Sunt cazuri în care artiști decid să colaboreze chiar dacă nu s-au întâlnit niciodată. Deci social media poate contribui fundamental la vizibilitatea unui actor, implicit la succesul unui proiect și la răspunsul pe care proiectul îl primește din partea publicului. Dar nu știm încă în ce măsură variabilă succesului sau a eșecului unui proiect poate fi controlată printr-o strategie virtuală care poată fi anticipată, pentru că era digitală prezintă o serie de provocări şi posibile efecte negative pe termen lung, încă nedeterminate.  Acest subiect necesită un efort fără precedent de a stabili un model colectiv, global, care să răspundă realităților și provocărilor secolului XXI, cu scopul de a iniția o nouă abordare academică în predarea artelor spectacolului prin investigarea resurselor, succeselor și eșecurilor practicilor pedagogice actuale. Există o nevoie urgentă de a descoperi o nouă modalitate de a trata acest domeniu, de a îmbunătăți metodologia de predare a actoriei şi a regiei de teatru, pentru a ține pasul cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei și a mass-media. Sistemul ‘guru’ în care am fost instruit in România, practicat adesea în școlile de teatru care folosesc sistemul Stanislavsky, m-a ajutat sa dobândesc cunoștințe si potential de creatie. Experieța care a urmat în Statele Unite la Actors Studio în metoda Lee Strasberg m-a maturizat artistic, m-a ajutat să înțeleg mai bine lumea, sinele meu, arta mea și mă preocupe din ce în ce mai mult rolul artistului în secolul XXI. Filozofia mea de regizor de teatru și de profesor al artelor spectacolului a devenit mai eficientă și mult mai deschisă experimentării. În unele cazuri, abordarea mea s-a schimbat drastic, mai ales atunci când am realizat că într-o școală de teatru unde fiecare student este unic, datoria mea este de a ajuta fiecare tânăr artist în parte să-și extindă abilitățile de care are nevoie pentru o carieră de succes. La fel de important este ajutorul dat fiecărui student să dobândească cunoștințe generale, să devină observator atent al comportamentului uman, să-și dezvolte cumulativ gustul artistic, să învețe cum să-și exprime o opinie, să-și formeze propria înțelegere a pasiunii proprii și să-și dozeze energia și curajul pentru cerințele viitoarelor oportunitati. Pe de altă parte, sunt esențiale libertatea de gândire și bucuria cu care fiecare student trebuie să fie încurajat să experimenteze, să-și utilizeze mijloacele artistice și să continue să încerce tot timpul altceva, chiar la mult timp după absolvire.  Pentru a rămâne vii și competitivi, abilitățile pe care tinerii artiști vor trebui să le dobândească au o legătură directă cu piața muncii de astăzi, cu oferta pe care realitatea o impune. Un tânăr actor, regizor sau producător de teatru va trebui să învețe rapid și să se adapteze la realitatea obiectivă, care se transformă fundamental sub ochii noștri şi care cere un grad ridicat de calificare pe multiple planuri.