„În presa națională, întrebarea legată de anunțul președintelui nu era de ce a hotărât să nu mai candideze, ci de ce a ales o exprimare atât de ambiguă precum „Nu aleg să mai particip”, în loc de directa „Aleg să nu mai particip” sau „Am decis să nu mai particip”. Mulți vedeau în asta nu un refuz de a candida, ci aproape contrariul- o disponibilitate reticentă de a se lăsa recrutat dacă asta era voința poporului. Umoristul Will Rogers a exprimat asta succint în populara sa rubrica de ziar: ‘Eu cred că declarația domnului Coolidge este cea mai bine formulată acceptare a unei nominalizări exprimată vreodată de un candidat. A stat mult timp cu dicționarul în față până a decis să folosească acest cuvânt, aleg, în loc de nu voi. Nu trebuie să fii mare specialist în politică să-și dai seama că un om poate obține mai multe voturi candidând la cererea poporului decât la cererea lui. Domnul Coolidge este cel mai șiret politician care a primit vreodată salariu de stat” .
Fragment din cartea „1927. O vară care a schimbat lumea”, pag. 201. Autor: Bill Bryson
Editura: Polirom
Anul apariției: 2016
Traducere de Ioana Aneci
În vara anului 1927, America avea o bursă prosperă, un președinte care lucra doar patru ore pe zi (și dormea cam tot restul timpului), un sculptor pe jumătate nebun ce plănuia să cioplească patru capete gigantice în stânca inaccesibilului munte Rushmore, o revărsare devastatoare a apelor fluviului Mississippi și un tânăr aviator necunoscut pe nume Charles Lindbergh, care urma să devină cel mai celebru om din lume. A fost vara când a apărut filmul sonor, s-a inventat televiziunea, teroarea lui Al Capone a ajuns la apogeu și s-a luat decizia nechibzuită care a dus la Marea Depresiune. Cu umorul său inconfundabil, Bill Bryson readuce la viață vara aceea uitată, în care America s-a maturizat, a pășit în centrul scenei și a schimbat lumea pentru totdeauna.
Recenzii internaționale:
„A fost vreodata istoria atit de savuroasa? Bill Bryson este un adevarat maestru al naratiunii.” (Daily Mail)
„Bryson a inventat ceea ce ar putea deveni un nou gen de non-ficțiune: o scurtă istorie a unei epoci spusă prin biografia unei veri. O carte din care poți învăța multe lecții.” (The Times)
