Artistul Dan Perjovschi a lansat ieri, la librăria Habitus, lucrarea „Carte de activități și colorat”, gândită teoretic pentru copii, dar care se adrsează oamenilor maturi. Evenimentul a fost unul atipic, în centrul atenției fiind povestea din spatele cărții, poveste care a început cu mult timp în urmă, când ilustratorul avea 6 ani.
Timp de o oră și jumătate, publicul de toate vârstele a fost purtat într-o călătorie a desenului. Așa am aflat cât de apreciat este în afara ţării, ce drum a parcus până aici. La început a desenat folosind corpul, fiind cel mai ieftin material, cum ne spune dumnealui, iar mai apoi a luat un marker şi a profitat de fiecare zid alb, inclusiv cel din propriul apartament, a transformat în artă până şi cutiile învelite în hârtie. Acum are 2 metri de reviste.
Ne-a mărturisit cât de greu a fost pentru un artist să iasă din „normalul” ideologiei comuniste, unde arta, însemna flori, culoare, bunăstare. Acest tip de artă nu înfățișa realitățiile vremii, în care Dan Perjovschi, pe măsură ce devenea artist, simțea că lucrurile din jurul lui se deteriorau, așa a hotărât să schimbe „perfecțiunea artistică” cu „desene pe care le poate face fiica ta”: „Am încercat să explic de ce felul acesta de desen. Lumea la prima vedere zice <<asta pot să fac și eu sau poate și fiica mea>>. Partea cu poate și fiica mea este o chestie reală, dar numai fiica ta poate, părinții nu mai pot. De aici s-a născut această carte. Nu este făcută de mine, eu mi-am luat arhiva de desene și am trimis-o unui cuplu de artiști din Tg. Mureș , Monotrem. Ei au crezut că este haios să facă un fel de caiet de desenat, cu teme nu neapărat pentru copii, cât pentru politicieni. Nu eu am ales desenele, nu aș putea să îmi aleg niște desene, pentru că am foarte multe, au ales ei ceea ce li s-a părut mai relevant”, a mărturisit acesta.
Astăzi, prin ceea ce face, ilustratorul refuză o școală de artă clasică. Desenul său este un act conceptual de a reprezenta realitatea în lucruri extrem de simple: „Lucrez cu imagini și cuvinte, m-am născut între vampirul local și cel global, unde celui din urmă îi trebuie mai mulți dinți să sugă, competiția fiind mult mai mare. Asta fac eu, pendulez între subiectul, contextul local și cel global. Îmi pun întrebări despre naționalism, într-o lume și într-o Europă în care toate steagurile sunt făcute în China.”
”Am ajuns să desenez pe ziduri din necesitate”
Dan Perjovschi a povestit cât de greu este să faci artă într-un sistem instituțional care nu te sprijină. Transportul unei lucrări de artă era „ un coșmar”, birocrația și costurile mult prea mari. În acest fel s-a hotârât să creeze la fața locului, primul desen pe zid fiind realizat în 2005:„ Nu a trebuit să mai înregistez, plătesc, împachetez lucrări, le fac la fața locului, iar asta mi-a dat o libertate foarte mare”, ne spune acesta. Aceasă libertare are însă și un preț – o dată cu expoziția, dispare și arta, este pictată pe deasupra, ștearsă sau spălată, dar artistul se conformează, părerea sa fiind că „nicio artă nu va rezista”.
Cel mai greu este în Sibiu
Ilustratorul a avut expoziții personale în muzee din Londra, New York, Eindhoven, Roma, Stockholm, Helsinki și expoziții de grup în muzee, precum Centre Pompidou (Paris), Tate (Liverpool), Castello di Rivoli (Torino), MoMA (San Francisco), MUAC (Mexico), MAM (Varșovia), MCBA (Lausanne), Walker Art Center (Minneapolis) si Moderna Galerija (Lublijana). A participat la bienalele de artă Manifesta, Istanbul, Venetia, Sao Paulo, Moscova, Sydney, Lyon, Dublin, Odessa, Tessaloniki și la trienalele din Paris, Aichi și Tallin. Cu toate acestea spune că „cea mai grea expoziție pe care o are un artist este cea pe care o face în orașul în care locuiește mama sa”, în cazul acesta Sibiul.
Despre Sibiu şi Dan Perjovschi ne povesteşte şi Liviana Dan, care a fost prezentă aseară:„Întodeauna la Sibiu sunt cele mai bune seri de povești ale lui Dan, pentru că e acasă. Întodeauna imprevizibilitatea este cel mai bun ingredient pentru întâmplările din jurul lui. Tot timpul încearcă să explice cartea, situația sau momentul, explicându-se mai bine pe el. Cred că aici stă și genialtatea lui. A reușit să facă totul cu un marker, fără să țină cont de mijloacele grele și complicate ale artei”
Anca Mihuleţ, care a lucrat alături de Perjovschi, în urmă cu două săptămâni, la expoziţia din Hong Kong, este de părere că nu te poţi sătura niciodată de Dan:„ A reușit să umple 2 pereți masivi în nici 2 ore, cu desene pline conținut, încât niciunul dintre vizitatori nu se puteau despărții de ele, oamenii au început să comenteze chiar dacă temele nu erau confortabile, pentru că vorbeau de mișcările politice din Hong Kong de anul trecut. You can’t get enough of Dan, pentru că mereu este așa de documentat și are o capacitate de a conecta arta în sine, cu evenimentele actuale.”
La final, artistul a reamintit că lucrarea „Carte de activități și colorat” are o fațadă pentru copii, dar ea se adresează oamenilor mari: „Poți, dacă vrei, în funcție de disponibilitate și vârsta copilului, să îi transmiți acestuia și anumite concepte: rasism, intoleranță. Sunt lucruri mai complicate, dar se pot transmite, iar cartea poate fi un ajutor în sensul acesta”, a adăugat Dan Perjovschi.
photo credits: Tudor Evi
