de Anca Mureșan

S-au împlinit luna aceasta 30 de ani de când a fost lansat unul dintre cele mai cunoscute filme din istorie: thrillerul ”Tăcerea mieilor”. Cu această ocazie, în cadrul seriei ”Actori despre actori” inițiată de Variety, cei doi protagoniști au fost invitați online să se întâlnească și să-și reamintească cum a fost acum trei decenii pe platourile de filmare.

Când Anthony Hopkins a primit scenariul pentru „The Silence of the Lambs” și a văzut titlul, a crezut inițial că este un film pentru copii. Era la Londra, juca într-o piesă de teatru, iar după ce agentul lui i-a trimis oferta de a juca în film, și-a amintit că nu i-a venit să creadă, pentru că i s-a părut a fi cel mai bun scenariu pe care l-a citit vreodată. Cu toate acestea, Hopkins a recunoscut că la început a fost agitat și se gândea cum se va descurca un galez ca el în rolul unui criminal american. Plus că era puțin timorat de Jodie Foster, se gândea la faptul că ea tocmai ce câștigase un Oscar (în filmul ”Acuzata”, din 1988).

La rândul ei, actrița americană a povestit că era intimidată, iar pe măsură ce Hopkins intra în pielea personajului simțea fiori reci în încăpere. A spus că a fost impresionată de vocea lui unică și accentul metalic. ”Într-un fel, după aceea, parcă ne-a fost prea frică să vorbim unul cu celălalt”, i-a mărturist Jodie Foster lui Anthony Hopkins.

Pentru amândoi, rolurile din ”Tăcerea mieilor” rămân de referință în carierele lor. A câștigat fiecare un Oscar pentru rol principal, iar pelicula a mai fost răsplătită și cu statuetele pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor și cel mai bun scenariu adaptat. Probabil vă amintiți subiectul: Clarice Starling este o tânără studentă ce își face practica la FBI și este cooptată în echipa care încerca să îl prindă pe Buffalo Bill, un ucigaș în serie care omora femei și le jupuia pielea. Ca să intre în mintea psihopatului pe care îl căuta, agentul FBI Jack Crawford se folosește de Clarice pe care o trimite să stea de vorbă în închisoare cu alt criminal în serie, de meserie psihiatru. Este celebrul doctor Hannibal Lecter, unul dintre cele mai populare personaje negative din toate timpurile. Scenele în care Jodie Foster și Anthony Hopkins stau de vorbă separați de un geam de sticlă sau de gratiile unei cuști metalice rămân iconice în istoria cinematografiei.

Am revăzut zilele acestea ”Tăcerea mieilor” și m-a impresionat la fel de mult ca prima oară și felul în care e realizat și privirea lui Hannibal Lecter. Hopkins privește fix, neclintit, de parcă sfredește mintea interlocutoarei și gestul de a clipi nu este unul natural, ci voluntar. Adică își alege el momentul în care vrea să clipească. Când vorbește cu Clarice, el privește drept în camera de filmat, atotputernic și atoateștiutor; în schimb, ea nu îi susține întotdeauna privirea și se uită uneori pe lângă cameră. Tehnic vorbind, această manieră de a filma are rolul de a intensifica tensiunea psihologică și de a-l face pe spectator să se poziționeze diferit față de personaje.

La 30 de ani de când a fost făcut, ”Tăcerea mieilor” își menține statutul de capodoperă, poate rivaliza cu orice film contemporan și rezistă probei timpului. Singurul element care nu mai corespunde în realitatea actuală e lipsa telefoanelor mobile din film și faptul că acum nu ar mai sta în picioare o replică de genul: ”Aș putea intra să dau un telefon”?, cu referire desigur la un telefon fix aflat în casă. Ca o curiozitate, să mai spunem că agenți reali de la departamentul de știință comportamentală de la FBI au oferit consultanță pentru realizarea filmului. Anthony Hopkins este probabil cel mai convingător Hannibal Lecter din cinema, iar Clarice Starling a fost sursă de inspirație pentru multe femei-agent ce i-au urmat. Creatorul ”Dosarelor X” a spus că s-a inspirat din acest rol pentru personajul Dana Scully. De altfel într-un din episoadele seriei, când Scully îl vizitează pe Mulder în închisoare, el îi spune ” I smelled you coming, Clarice/ Te-am mirosit că vii, Clarice” – un tribut evident pentru una dintre replicile din ”Tăcerea mieilor”.    

articol publicat inițial pe radiocluj.ro