Portrete ale ucrainenilor din Sibiu
Fundația Comunitară din Sibiu ne invită să să cunoaştem cât mai multe dintre poveştile celor câteva mii de ucraineni care au devenit sibieni în această perioadă:
Serhii Sokolov
„Într-o zi mă plimbam prin pădure și am găsit o bucată de lemn care m-a inspirat foarte mult, așa că am luat-o acasă și am creat o sculptură din ea. I-am arătat-o tatălui meu, căruia i-a plăcut tare mult, așa că am început să facem asta împreună. Rapid, asta s-a transformat într-un joc, o combinație a creativității noastre.
Tatăl meu a fost profesor la Academia de Agricultură din Kiev și obișnuia să citească tot felul de lucruri. Era foarte interesat de povești populare, mituri și legende, și mi-a transmis și mie pasiunea asta. De-a lungul anilor, ne-am notat mai multe citate care ne-au impresionat, iar în cele din urmă am ajuns să ne aventurăm în pădure pentru a căuta obiecte care aduceau cu acele citate.
Așa am ajuns să dezvoltăm un joc în care noi cream cuvinte fantastice, iar apoi ne foloseam de ele să găsim obiecte în pădure, pe care le transformam în sculpturi. Era bazat pe Glokaya kuzdra, care vine din limba rusă și se referă la un joc de cuvinte intraductibil, care nu înseamnă nimic, dar care te face să simți lucruri și creează o mulțime de asocieri în mintea ta. Unele cuvinte sună dur, aspru sau pur și simplu rău. Altele par mai degrabă plăcute, rotunde și delicate. Ceea ce rezultă e o combinație de cuvinte care nu înseamnă nimic, dar sună a ceva. Cuvintele sunt compuse într-un mod corect gramatical, la fel și fraza, dar ele nu înseamnă ceva anume. Glokaya kuzdra. Tatăl meu a avut în cele din urmă o expoziție în Tallinn, Estonia, când avea 88 de ani. Am creat circa 25 de sculpturi în douăzeci de ani.
Întotdeauna mi-a plăcut să inventez lucruri și să realizez proiecte. Am fost inginerul șef al unuia dintre departamentele metroului din Kiev. Acum aproximativ 30 de ani am făcut un proiect care a optimizat vagoanele de metrou astfel încât mai mulți oameni să încapă într-un mod mai eficient și confortabil. Am fost foarte pasionat de meseria mea. Am lucrat și într-un institut de știință, Paton, unul dintre cele mai mari din Ucraina. Am realizat proiecte pentru o fabrică de excavatoare și chiar și pentru o fabrică de bere. După căderea URSS-ului, Obolon, o fabrică de bere foarte cunoscută, a fost privatizată, iar noii proprietari aveau nevoie să modernizeze liniile de producție. Cumva au dat de mine și m-au întrebat dacă-mi doresc proiectul. Firește că mi l-am dorit!”
***
Serhii, nu renunță niciodată
Editori text: Alexandra Coroi și Bogdan Dumitrescu
Foto: Gabriela Cuzepan
Citește și portretul Yuliyei, aici.
Citește și portretul lui Eugene, aici.
sibian/că este un proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania. Portretele ucrainenilor din Sibiu sunt prezentate cu ajutorul UK Aid din partea guvernului britanic.
