„Își cercetă mâinile bătrâne și puternice.
-Simt că traversarea n-a meritat. Privirea i se înălță pe coasta dealului și i se opri la un șoim ce stătea nemișcat pe o creangă uscată.
-Tot spun poveștile alea de demult, dar de fapt, nu asta vreau să spun. Nu știu decât ce vreau să simtă oamenii când le spun. Nu indienii au fost importanți, nici aventurile. Nici măcar faptul că am ajuns aici. Partea importantă a fost că o grămadă de oameni s-au unit într-o singură fiară tîrîtoare și uriașă. Iar eu am fost căpetenia. Mergea necontenit spre vest și tot mai spre vest. Eu am  fost călăuza, dar dacă n-aș fi fost eu, altcineva ar fi fost căpetenia. Chestia aia trebuia să aibă o căpetenie.
Apoi continuă:
-Sub tufele mici, umbrele erau negre în miezul alb al zilei. Când am văzut în cele din urmă munți, am izbucnit în plâns – toți. Dar nu faptul c-am ajuns a contat, ci faptul că am mers înainte și am mers înspre vest. Am adus ceață cu noi până aici și am statornicit-o, tot așa cum furnicile alea duc ouă. Iar eu am fost călăuza.”
fragment din cartea „Poneiul roșu”,  pag. 147, autor: John Steinbeck
Premiul Nobel pentru Literatură în 1962
Traducere din limba engleza de Dana Craciun
Editura: Polirom
Anul apariției: 2016
 Poneiul roșu reunește patru nuvele scrise de John Steinbeck între 1933 și 1936. Textele îl au ca protagonist pe Jody Tiflin, un băiat de zece ani, a cărui viață la ferma parinților săi de la poalele munților Gabilan stă sub semnul tensiunii dintre severitatea paternă și dorința de aventură. Jody are parte de o serie de experiențe ce îl pun în contact nemijlocit cu nașterea și moartea, la care asistă fără să vrea și care îl marchează. Steinbeck nu se înscrie însă în tradiția unui roman al formării – oricât de traumatice sunt momentele prin care trece Jody, ele nu par să ajute la maturizarea protagonistului. Într-o proză lipsită de sentimentalitate, dar de o frumusețe tulburătoare, la fel ca natura ce îl înconjoară pe Jody, Steinbeck reușește să surprindă tocmai intensitatea prezentului, suspendat între un trecut epuizat și un viitor amenințător, reprezentat de munții cei mari, înspre care nu se îndreaptă nimeni.
Recenzii internaționale
Poneiul roșu subliniază o idee importantă, aceea că omul nu trebuie rupt de mediul său natural… Aici se arată marile calități de prozator ale lui Steinbeck, care utilizează tehnica realistă și șocul dramatic ca să-și ilustreze ideile.” (The Nation)
„Scrise de o altă mină, aceste povestiri rafinate și delicate, ar fi putut părea terne și neinteresante, însă, ieșite din mâinile lui Steinbeck, ele sunt aur curat…” (The New York Times Book Review)
„În Poneiul roșu se remarcă finețea artei lui Steinbeck, iar valoarea cărții sale se datorează în mare măsură și faptului evident că autorul cunoaște în detaliu locul despre care scrie. E un bun cunoscător al cailor, știe toate amănuntele despre ei, știe ce se întâmplă în mintea acestora – și e cu certitudine și un bun cunoscător al copiilor, e încântat de ei, altfel n-ar fi reușit să-l descrie pe Jody așa cum a făcut-o.” (The New York Sun)

„Poți să pierzi dacă n-ai încotro, dar măcar riscă. Să riști nu înseamnă să pierzi.” (John Steinbeck)