Un pian călătorește prin țară, împarte din poveștile sale și la final, se oprește într-un oraș, căruia îi este dăruit. Pianul Călător și pianistul Horia Mihail sunt la a șasea călătorie, al șaselea turneu național, cu un popas peste Prut, la Chișinău. Pianul, pus la dispoziţie de Radio România Cultural, se va opri pentru următorii ani la Alba Iulia. Recitalul cu tema Romantic exclusiv. Chopin, pe care Horia Mihail l-a oferit spectatorilor din mai multe orașe ale țării, a ajuns şi la Sibiu, marţi, 12 aprilie.

Am ajuns la Sala Thalia cu o jumătate de oră înainte de concert. Pianul e singur pe scenă, absoarbe liniştea, căreia mai târziu îi dă glas. Pe hol e agitaţie. Lumea deja începe să vină. Într-o parte, unii se întreabă unde e programul, din altă parte se aude „5 lei”. Toţi merg spre măsuţa pe care sunt aşezate CD-urile. Imediat apar şi broşurile cu programul.

Cântă cu atâta dăruire și plăcere… Nu cunosc tehnica muzicală, nu am studii să știu dacă piesa este corect cântată, dar tot timpul îți prezintă lucrarea, îți spune o poveste.

Afis Horia MihailO doamnă încearcă să intre dinspre strada Cetăţii, bate în geam şi nu înţelege de ce e închis, crede că uşa e defectă. Un bărbat se apropie şi îi face semn să ocolească. Oamenii continuă să vină. Două doamne intră în sală. Merg să le întreb ce aşteptări au de la această seară: „Horia Mihail este un pianist de mare calitate. Acum vreau să îmi iau un CD. Am fost şi anul trecut şi mi-a plăcut foarte mult. Am abonament la toate concertele. La acesta am venit special pentru că știam că e Horia Mihail. Din moment ce vine și face asemenea spectacole, cred că are un suflet extraordinar. Ca și pianist are o tehnică foarte bună, este sensibil, are o poveste în tot ce face. Anul trecut era răcit, îl prinsese ploaia pe autostradă. Se vedea că are nasul înfunadat şi nu se simte bine, cu toate astea a cântat. Atunci a fost puţină lume, acum au fost vândute toate biletele. Începând de anul acesta, în cadrul abonamentelor au introdus şi aceste recitaluri extraordinare, o idee foarte bună. Până acum trebuia să plăteşti separat pentru ele. Acum abonamentul este mai scump, dar sunt incluse şi toate aceste evenimente. Noi nu veneam, pentru că nu era popularizat”,  spune una dintre ele. Cea de lângă completează: „Eu l-am ascultat de mai multe ori și apreciez omul Horia Mihail. Cântă cu atâta dăruire și plăcere… Nu cunosc tehnica muzicală, nu am studii să știu dacă piesa este corect cântată, dar tot timpul iți prezintă lucrarea, îți spune o poveste. Anul trecut a vorbit despre concertele din SUA. Reușește să îți redea povestea melodiei. Am avut emoții, mă gândeam că nu o să fie sala plină și va rămâne cu impresia că sibienii nu vin la concertele lui.”

M-a speriat cineva că pe Horia Mihail îl doare mâna dreapta. Am zis că nu se poate. Dacă îl doare mâna dreaptă, atunci cum se manifestă? Astea sunt povești ca să ne mobilizeze să venim.

Nea Romica

Nea Romică

Mă întorc în hol, numărul persoanelor s-a dublat, sunt în jur de 40. Printre ei se strecoară membrii orchestrei. Cu contrabas, flaut, arcuş, îmbrăcaţi lejer, merg spre sala de repetiţii. Peste două zile, urma să fie concertul. Într-un colţ e veselie. Un băieţel şi o fetiţă se leagănă şi povestesc. Trag cu urechea: „Ai venit şi tu?”, întreabă fetiţa. „Da, mi-a zis buni că o să fie frumos azi”. Lângă intrarea în sală, rezemat de perete, zăresc pe cineva cunoscut. E nea’ Romică, nelipsit de la filarmonică sau teatrul de balet (despre altă întâlnire cu el am scris aici). Îl întreb ce părere are despre Pianul Călător: Acest concert este o ieșire din tiparele cu care suntem obișnuiți la Filarmonică. Ne mulțumim cu orice. Nu orice ca valoare. Cu orice piesă, pentru că noi venim aici ca să lăsăm la intrarea în sală tot ce ține de viața de zi cu zi.  Este fantastic ce se poate întâmpla în sinea omului care vine aici pentru a asculta. Eu mă declar mândru de acest public sibian, care are o educație din acest punct de vedere, mai rar întâlnită. M-a speriat cineva că pe Horia Mihail îl doare mâna dreapta. Am zis că nu se poate. Dacă îl doare mâna dreaptă, atunci cum se manifestă? Astea sunt povești ca să ne mobilizeze să venim. Aș vrea să ascult mai mult de la compozitorii români, altfel nu facem cunoștință cu muzica noastră. Nu sunt naționalist, dar sunt român. Eu iau programul la final. Acasă, îmi rezerv o oră după ce servesc masa și atunci compar ce am găsit în program cu ce am ascultat în sală. De la Chopin aș vrea să ascult cât mai multă muzică de influență poloneză. În 1939, eram elev la școala primară și cineva mi-a spus: când vei asculta Chopin ai să vezi că are influență poloneză. Sunt curios să văd dacă e adevărat”, ne spune Romică.

Calitatea umană a acestui interpret iese la iveală: bunătatea, dragostea, iubirea faţă de oameni. Astea se simt. Îl iubesc extraordinar de mult.

Lumina se stinge, se aude ultimul foşnet, ultima tuse, apare Horia Mihail. Se face linişte şi începe muzica. Mă aşez, iar alături de pian călătoresc şi eu. Printre balade, mazurci, nocturne, Fantezia-impromtu op. 68 şi valsuri, fiecare îşi are călătoria lui.  Sala plină absoarbe fiecare notă. Doar sunetul unui telefon mobil ne mai aduce înapoi în Sala Thalia.  Povestea pe care o spune Horia Mihail, pasiunea cu care cântă se revarsă şi asupra publicului: „Se simte la el că are o relaţie cu totul specială cu instrumentul. Calitatea umană a acestui interpret iese la iveală, bunătatea, dragostea, iubirea faţă de oameni. Astea se simt. Îl iubesc extraordinar de mult. Îl iubesc şi pe Alexandru Tomescu şi pe Răzvan Suma. Iubesc proiectele lor. Pianul Călător e foarte important, îmi place că merg şi duc muzica aproape de oameni. E important să îndepărtăm lumea de manele. Îi apreciez pentru că ei pot să fie muzicieni de mare succes pe orice scenă a lumii şi au venit în România şi au rămas aici să continue proiecte. Sunt printre puţinele personalităţi care dau speranţă”, a spus o doamnă, după concert. „M-am simţit excelent. A fost un regal să îl vezi şi să îl auzi pe Horia Mihail. Plus tema… Chopin. Abia aştept să îl reascult”, a adăugat alta.

Horia Mihail

Horia Mihail

Nu doar publicul îl îndrăgeşte pe Horia Mihail, ci şi artistul îşi iubeşte publicul şi scena: „Eu mă simt bine când sunt pe scenă, pentru că asta fac de foarte mulţi ani şi asta sper să mai fac pentru încă destul de mulţi (râde). În acest an este o poveste romantică, pe care o spun de fiecare dată altfel. Sibiul are o sală minunată, este unul dintre cele mai frumoase oraşe din ţară, unde tot timpul mă simt extraordinar. Filarmonica din Sibiu a fost în fiecare an o gazdă minunată”, a mărturist Horia Mihail.

Recitalul se termină şi eu călătoresc. De data aceasta nu cu pianul, ci printre picături de ploaie, claxoane şi zumzet. Mă îndrept spre casă. Parcă a fost mai frumos când am mers acasă din sală, călătorind în gând, alături de Frédéric Chopin.