Există vreo legătură între un set de filmare și o dictatură?
de Anda Ionaș
L-am întâlnit pe Sebastian Mihăilescu la cea de-a XIX-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL de la Sfântu Gheorghe, unde lungmetrajul său de debut, Pentru mine tu ești Ceaușescu,a fost prezentat în afara competiției.
Este vorba despre un film care amestecă documentarul și ficțiunea, aducând în fața publicului câțiva tineri cu vârste cuprinse între 16 și 22 de ani, care se prezintă la un casting pentru rolul lui Ceaușescu la mijlocul anilor ʼ30, înainte de ascensiunea acestuia în cadrul Partidului Comunist. Este portretul tinerei generații care se raportează la trecut prin prisma propriei experiențe de viață și care, plecând de la informații din documente oficiale, uneori sumare și contradictorii, ajunge să îl investească pe tânărul lider comunist mai mult cu trăsăturile unui personaj de ficțiune. Filmul a fost distins cu premii prestigioase în tară dar și în afară: Cel mai bun documentar (TIFF, 2022), Cinematography (Ji.hlava, 2021), New Talent Award, (DocLisboa, 2021), etc.
Anda Ionaș: În cel mai recent film al tău, Pentru mine tu ești Ceaușescu, deși personajul pe care tinerii sunt chemați să îl interpreteze este unul real, istoric, totuși ei au avut parte de foarte multă libertate în imaginarea lui. Ai pornit cu aceasta intenție dintru început?
Sebastian Mihăilescu: Da, m-am gândit de la început la ideea unui casting, pentru că am plecat de la premisa că nimeni nu ar putea să îl joace pe Ceaușescu, o personalitate atât de cunoscută, de contestată, și dacă nimeni nu îl poate juca cum arăți asta în film? Mi s-a apărut interesantă această investigare a personajului istoric prin intermediul căutării protagonistului perfect. Structura de bază a scenariului a fost constituită din informatiile pe care le-am găsit în dosarele de urmărire ale siguranței și în dosarul de cadre ale tânărului Ceaușescu. Forma finală a montajului chiar se pliază pe dosarul de cadre cu chestionarul, cu autobiografia, care cumva constituie un fir roșu de-a lungul filmului, cu caracterizările celorlalți membri de partid care îl cunoșteau pe Ceaușescu. Dar am filmat mult mai mult de atât. Am încercat să surprind tinerețea lui, începând de la vârsta de cinci- șase ani, așa cum apare în biografia scrisă de Michel Hamelet în 1971, propagandă pură, în care, de exemplu, Ceaușescu trasa ogoarele la cinci ani, iar adulții și ceilalți copii îi ascultau îndrumările și îl priveau ca pe un lider.
Dar ce anume ai identificat în biografia sa care să te fi impresionat în mod deosebit sau să te fi intrigat, dintre lucrurile mai puțin cunoscute?
Sebastian Mihăilescu: Păi, informațiile sunt la liber. Există și documentare pe internet, pe youtube, dar sunt și niște informații care se bat cap în cap, dacă stai să compari dosarele. Nu îți dai seama cine minte și cine spune adevărul. Trecutul este oricum o zonă necunoscută și premisa pentru mine a fost să înțeleg ce anume l-a făcut pe acest tânăr, venit de la țară la București, la sora lui, ca să lucreze ca cizmar, să se transforme în figura malefică pe care o știm cu toții.
Spuneai la q&a că întrebarea de la care ai plecat a fost cum ar fi dacă ai face un film istoric și cine ar putea fi potrivit pentru rolul lui Ceaușescu. Dacă presupunem că ai avea bugetul acesta cum l-ai vedea tu pe Ceaușescu tânăr?
Sebastian Mihăilescu: Nu cred că m-ar interesa o reprezentare de unu la unu, în care eu să dețin adevărul. Întotdeauna cu filmele pe care le fac încerc să ridic niște întrebări și nu să dau niște răspunsuri și atunci chiar dacă ar fi fost posibil să fac un film de ficțiune, un film de epocă, pe același subiect ar fi fost tot un hibrid, dar cu mai multe mijloace. Probabil că tot niște neprofesioniști l-ar fi interpretat pe Ceaușescu. În Pentru mine tu ești Ceaușescu mi-am propus doar să creeez spațiul necesar pentru ca acești tineri să se desfășoare și în același timp să îi observ pe ei și să mă observ pe mine observându-i.
Spuneai într-un alt interviu că ai lucrat cu neprofesioniști tocmai din dorința de a surprinde un adevăr.
Sebastian Mihăilescu: Da, pentru că neprofesioniștii vin cu propriile adevăruri și prin interacțiunea cu acest personaj încep să își dea cu părerea, să apară tot felul de lucruri la care nu te gândeai. Numitorul comun între tânărul Ceaușescu și acești tineri de 16 -22 de ani fiind vârsta, mă interesa foarte mult privirea asta în trecut, cum îl vede un tânăr de azi pe unul de acum o sută de ani. Sunt interesat în mod special de semnificațiile și repercusiunile dramatizării asupra lor, de amintirile, emoțiile și subiectivitățile care vor influența în mod direct reprezentarea filmică, dar care sunt și profund afectate de aceasta.
Mi s-a părut foarte interesant faptul că la un moment dat unul dintre tineri vehicula ideea că Ceaușescu a avut o educație „liberalăˮ și din această cauză el a fost atât de deschis în a-și exprima ideile și a urma un drum propriu.
Sebastian Mihăilescu: Este vorba despre o confuzie. E părerea unuia dintre protagoniști și se referea probabil la faptul că tatăl lui Ceaușescu a fost primar în Scornicești din partea partidului liberal. Nu știu cât au înțeles ei istoria, nu știu cât am înțeles eu, dar măcar am încercat să facem acest drum împreună.
Pornind de la întrebarea aceasta am putea chiar specula, încercând să ne imaginăm ce parcurs ar fi avut Ceaușescu, născut întru- un alt context istoric, ce s-ar întâmpla cu el dacă ar avea acum vârsta acestor tineri…
Sebastian Mihăilescu: Da, asta am încercat să surprind, să văd dacă există potențialul unui tânăr Ceaușescu printre noi, mai ales privind din perspectiva prezentului, a ceea ce se întâmplă pe plan mondial. Lumea fierbe din nou. Ne întoarcem cumva în anii ʼ30? Este sau nu este un moment de cotitură?
Cu atât mai mult cu cât în Occident Partidul Comunist are foarte mulți adepți tineri, care nu au trăit ceea ce au trăit românii pe propria piele.
Ai filmat cu trei camere. Asta conferă și o notă importantă, de autoreferențialitate, filmului.
Sebastian Mihăilescu: Intenția asta a fost pe la început. Un casting este un moment important în care îți alegi protagoniștii. Face parte din crearea unui film. De asta apar stative în cadru, de-asta am asumat decoruri minimale. Dacă încerci să ascunzi asta se vede și oricum nu poți să ascunzi nimic perfect, dacă nu ai toate mijloacele. Dar m-a interesat și o paralelă între ceea ce înseamnă un set de filmare și o dictatură. E o neluare în serios a poziției mele de regizor. Unul dintre motto-urile mele este „It has to be funˮ, pentru că ceea ce mă interesează pe mine este să am plăcerea aceea de a face lucruri pe care o aveam atunci când eram copil și mă jucam cu plastilină sau desenam. Dacă nu am plăcerea aceea, de ce o fac? Pentru că oricum este foarte greu să faci film astăzi.
Tu ai ajuns la film în urma unui proces mai lung, după ce ai urmat Facultatea de Automatica si Calculatoare și ai lucrat ca IT-ist, atât în ţară, cât şi în străinătate. Dacă ai da timpul înapoi ai mai alege același traseu sau ai merge direct la UNATC?
Sebastian Mihăilescu: Inițial regretam că timpul pierdut la Politehnică, dar mi-am dat seama treptat că mi-a format cumva modul de gândire. Nu m-aș duce acum direct la Facultatea de Film. Pentru asta trebuie să ai o anume experiență de viață și dacă nu o ai cred că prea ajungi să te iei în serios. Dorința asta de a fi important, care există probabil în fiecare dintre noi, am încercat să o denunț și în film. Îmi doresc să fac un film pentru a fi și eu cineva sau există altceva care mă face să continui, să scormonesc în ceea ce mă interesează?
Nu știu nici eu dacă voi continua să fac film încă zece ani de acum încolo. Pentru asta trebuie să îți gândești dinainte următorul pas, pentru că durează, iar noi nu aveam cu adevărat o industrie. E destul de greu…
Ai încercat să atragi pentru filmele tale și case de producție din afară?
Sebastian Mihailescu: Întotdeauna, dar în cazul acestui documentar, mi-am dorit să mă mișc cât mai repede. Eram la mijlocul lui 2020 și pregăteam deja debutul meu în ficțiune, Mammalia, pe care l-am filmat un an mai târziu, în octombrie 2021. Am încercat să filmez documentarul chiar atunci în pandemie.
Ce dificultăți ai întâmpinat?
Sebastian Mihăilescu: În pandemie, îți dai seama… Apar niste costuri suplimentare, trebuia să fim foarte precauți, să respectăm toate procedurile, astfel încât să nu ne îmbolnăvim. Era vârf de pandemie, lumea era speriată…
Poți să ne spui câte ceva despre al doilea film pe care spui că l-ai finalizat?
Sebastian Mihăilescu: Este o coproducție internațională, Mammalia, produsă de Ada Solomon și de Diana Păroiu. Mammalia, debutul meu în ficțiune, este o explorare suprarealistă a limitelor masculinității prin intermediul unui bărbat care încearcă să dea sens propriei existențe și aparițiilor feminine stranii ce par asociate cu iubita lui dispărută.
cover foto: Vlad Bâscă
