Alba Iulia este orașul în care Mihai Viteazul a redactat documentul care atestă prima unire politică a Țărilor Române. Alba Iulia este orașul în care s-a tipărit primul manual de medicină din România. Alba Iulia este orașul în care un bloc de 7600 de tone a fost mutat pentru a nu se demola. Alba Iulia este orașul în care Ferdinand și Maria au fost încoronați regi. Alba Iulia este orașul în care se află cea mai bine conservată fortificație Vauban din Europa. Alba Iulia este orașul în care nu există teatru.


Cuvintele lui Nicolae Iorga: „Fără steag de cultură, un popor e o gloată nu o oaste”, stau scrise pe tencuială fostului Teatru Caragiale, transformat în ”Casă de Cultură” (a Studenților). În anul 1940, Constantin Tănase juca împreună cu trupa de la Cărăbuș în sala Caragiale. În anul 2016, în Sala Studenților spectacolele sunt înghesuite între un bal al bobocilor și un concert la drâmbă. Orașul mai are o ”Casă de Cultură” (a Sindicatelor). Aceasta găzduiește, printre altele, spectacole ale teatrelor venite în turneu, iar seara funcționează ca și club. Cultura devine astfel, acasă la ea, o cenușăreasă tolerată.

Alba Iulia nu are teatru sau operă pentru că populația nu a resimțit o nevoie reală pentru așa ceva.

Alba Iulia are, totuși, un teatru pentru copii, Teatrul de Păpuși Prichindel, care organizează anual Festivalul ”Povești”. Acesta importă timp de 7 zile spectacole ale unor teatre importante din România. Ioana Bogătan, manager al Teatrului de Păpuși Prichindel ne-a vorbit despre necesitatea unui teatru ”pentru oameni mari”: ”Consider că publicul albaiulian merită un teatru dramatic. Existența unui festival internațional la Alba Iulia, organizat de 10 ani de către Teatrul de Păpuși Prichindel și Consiliul Județean Alba, a demonstrat că în Alba sunt foarte mulți iubitori de teatru. Faptul că județul Alba are un singur teatru profesionist de păpuși, care formează un public bun de teatru din primii ani de viață a spectatorilor, este un alt motiv de luat în seamă în vederea construirii unei astfel de instituții. Nu aș merge pe ideea unui teatru național pentru că în jurul nostru există trei teatre de prestigiu, Naționalul din Cluj, Târgu Mureș și Sibiu. Cred că un teatru de proiecte, care să asigure publicului spectacole de calitate, măcar de câteva ori pe lună, ar fi extraordinar. O sală de spectacole dotată tehnic așa cum se cuvine, care, pe lângă programele proprii, poate să găzduiască și producțiile altor teatre, ar ajuta foarte mult și Festivalul Internațional de Teatru Povești în dezvoltarea lui, dar și alte evenimente ale județului.’’

În Alba Iulia își desfășoară activitatea și una dintre cele mai bune trupe de teatru din țară. Născută dintr-un ”experiment sociologic” realizat de (pe atunci studentul) Viorel Cioflică, trupa Skepsis a ajuns să umple săli și chiar să organizeze un festival internațional de teatru (Apollo).

La întrebarea frustă ”de ce Alba Iulia nu are un teatru?’’, Viorel Cioflică, doctor în sociologie și liderul grupului Skepsis răspunde: ”În 1950, teatrul care funcționa în Alba iulia a fost desființat de către autoritățile de atunci. În deceniile imediat următoare, orașul a primit un puternic aflux de populație din zona rurală învecinată. Autoritățile de atunci au lăsat cetatea în paragină, au dărâmat cartiere de case și au construit blocuri pentru clasa muncitoare. În paragină a fost lăsată și viața culturală a comunității, care a fost animată doar de spectacolele care poposeau aici. Pentru populația orașului, în mare parte provenită din mediul rural, aceste surogate erau suficiente. Alba Iulia nu are teatru sau operă pentru că populația nu a resimțit o nevoie reală pentru așa ceva, iar după revoluție această atitudine s-a menținut și în consecință nu s-a schimbat nimic. Treptat însă, se produce inevitabilul schimb de generații. Tinerii călătoresc, văd lucruri, se educă și apoi se întorc și observă lipsuri care înainte nu erau percepute ca atare.

skep

Sevență din Cerere în căsătorie (A. Cehov), Grupul Skepsis sursă foto: proalba.ro

Pe de altă parte, deschiderea spre modelele și standardele europene au obligat autoritățile să fie mai dinamice pentru a se putea înscrie cu șanse în procesul de dezvoltare socială. Restaurarea Cetății și punerea ei în valoare poate marca la un nivel simbolic dorința de a restaura și de a pune în valoare statutul de oraș pentru Alba Iulia, cu tot ce implică acesta mai de preț: locuitori care se implică activ în dezvoltarea comunității lor, viață socială și culturală animată, vie, autentică. Este un proces care cere timp, fiindcă problema este în primul rând una de conștientizare și apoi de schimbare a modului în care înțelegem realitatea în care trăim. Sunt sigur că atunci când Alba Iulia va merita un teatru, îl va avea.’’

Cred că în om mai e nevoie să se miște și sufletul, nu doar sângele și mușchii.

Un alt punct de vedere vine din partea unei exponente a noii generații, care depinde, într-un fel sau altul, de un astfel de edificiu. O tânără actriță în devenire, Mădălina Ivașcu. ”Într-un oraș ca al nostru, cu o asemenea valoare istorică și turistică, mi se pare nedrept faptul că nu există un teatru, o clădire destinată special acestui gen de creație artistică. Oamenii merită și așteaptă apariția unui astfel de loc, însă nu știu exact cum să îl ceară, ce să facă pentru a-l avea. Este ca în cazul canalelor de televiziune, primesc ceea ce li se oferă, așa cum li se oferă. Trec ușor cu vederea lipsa unui teatru, pentru că nu au fost neapărat educați în sensul existenței lui, ceea ce, cred eu, trebuie remediat. Dacă vorbim de un oraș civilizat, cetățeanul trebuie să cunoască participarea la un act artistic, iar acest lucru nu se învață peste noapte, e nevoie de timp și implicare din toate colțurile. De altfel, vin tot mai mulți turiști în oraș, cele mai căutate sunt aceste instituții culturale care sunt cumva lăsate în urmă, pe planul secund. E adevărat, ar fi, Doamne ferește, o tragedie să nu existe spitale, mijloace de transport, cimitire, poliție, însă nici cultura nu trebuie neglijată. Cred că în om mai e nevoie să se miște și sufletul, nu doar sângele și mușchii. Pentru mine ca studentă la actorie este trist să știu că orașul acesta cu un ecou atât de mare în spiritul românesc, nu apare pe harta teatrelor, este trist, însă eu nu mi-am pierdut speranța. Alba Iulia merită un teatru propriu și îl va primi. Sunt conștientă că nu se poate face asta în 5 minute și nici nu poate să răsară de azi pe mâine, dar se va face lumină și pe strada noastră.’’

Într-o lume în care pâinea dictează, cine mai are nevoie de o altfel de pâine? Cine mai are nevoie de bufoni cât timp există circari? Cui îi mai trebuiesc valori, când telecomanda naște și omoară, printr-o simplă apăsare de buton, ”frankensteinii’’ plasticați fabricați pentru hăhăială? Construim palate indolenței, în timp ce arta moare în chirie.

teatrul_caragiale

Teatrul Caragiale, sursă foto: apulum.ro

Primarul municipiului Alba Iulia, Mircea Hava, întrebat despre situația teatrului din oraș, declară: ”Dorința APL (autorității publice locale) este ca în viitorul apropiat Alba Iulia să se numere printre orașele care dețin un teatru. De altfel, au fost inițiate câteva demersuri în acest sens pentru Casa de Cultură a Studenților. Dacă Guvernul va aproba solicitarea de a transfera Casa de Cultură a Studenților (Fostul Teatru Caragiale) în administratrarea Primăriei Municipiului Alba Iulia, acest imobil va redeveni un spațiu destinat artei scenice, respectiv teatrului’’.

Rămâne speranța că nu va mai dura mult până când teatrul își va primi domiciliul și în Alba Iulia. Până atunci, trăiască farmaciile, alimentarile, cazinourile și sensurile giratorii!

de Gabriel Muncuș

fotografie fundal: Darius Gan