De Alina Pănăzan
Moda a fost întotdeauna fascinană pentru femei. Fie că se îmbracă pentru ele sau pentru a atrage sexul opus, femeile din întreaga lume au fost foarte atente la aspectul lor. Hainele erau folosite pentru a acoperi corpul și mai târziu au devenit un mod de exprimare a dorinței sexuale
Franța a început sa fie asociată cu moda si stilul începând cu domnia regelui Ludovic al-XIV-lea. Parisul a devenit capitala mondială a modei iar industria textilă a înflorit la Lyon, aprovizionând curtea regală cu mătase, panglici si dantelă. Toate hainele erau cusute de mână si erau făcute la comandă si fiecare obiect vestimentar trebuia să se potrivească perfect cu măsurile clientului. Croitorul care executa piese deosebite se numea couturier iar croitoreasa couturière. Identitatea acestor artiști ai croitoriei era ținută secretă de teama de a nu-i pierde.
Rochiile aveau aspect fastuos, erau foarte bufante si prinse de crinolină cu funde făcute din panglică. Mânecile rochiilor aveau lungimea până la cot și se terminau în volane executate sin dantelă scumpă, dantela fiind materialul preferat al doamnelor din acea perioadă. Crinolinele erau uneori atât de înalte incât faceau mersul sa fie imposibil. Coafurile erau foarte înalte si foarte împodobite, încat uneori luau foc de la lumânări. Perucile erau pudrate cu pudră albă, dar si umerii iar machiajul feței era la fel de încărcat.
În timpul domniei regelui Ludovic al-XVI- lea se remarcă o nouă regină a modei , regina Maria Antoaneta a cărei stil a rămas in istorie datorită coafurilor de dimensiuni monstroase. Dintr-un simplu moft al reginei ,capul unei doamne onorabile se transforma intr-un peisaj minunat, intr-o gradină , sau intr-un peisaj marin. Coafurile erau foarte inalte iar doamnele nu se mai mulțumeau sa poarte pe cap un coș cu fructe, ele aveau o corabie intreaga prinsa in păr sau coafura lua forma unei piramide sau atât de înaltă cat un turn. Aceste coafuri purtau denumirea de “ Grădina Angliei “ , “ Pădurea “ , “ Pasărea regală “, “ Inocenta “, “ Câinele turbart”.
Prima femeie designer
Într-o zi regina Maria Antoaneta și-a făcut apariția într-o rochie castaniu iar regelui i-a plăcut atât de mult culoarea numind-o, “ culoarea puricelui “, in funcție de nuanță luănd denumirea de “ puricele batrân” , “ puricele tânăr “. Culoarea a devenit cea mai cerută de pe piață încât distribuitorii nu făceau față comenzilor.
În acea perioadă culorile purtau nume bizare, precum “ noroi de Paris “, “ nou sosiți “, “ coapsele agitate ale nimfei “ . Dungile erau în vogă, încât circula vorba ca toți apropiații regelui arătau ca zebrele. Încalțămintea era alungită si îngustă iar tocul era decorat cu smaralde.
Rose Bertin
Atunci a apărut prima femeie designer , Rose Bertin, care lucra pentru curtea regală si pe care regina Maria Antoaneta a numit-o ministrul modei. Odata cu revoluția, anul 1792 a adus schimbarea în societatea franceză și implicit în lumea modei. Saloanele din Paris au fost închise, regele, regina si alți apropiați ai curții au ajuns în fața ghilotinei. Hainele aveau un aspect simplu, fustele erau modeste, fără panglici, dantele, funde iar mânecile erau fie lungi fie scurte iar coafura înaltă a disparut, părul era pieptănat în jos, si aranjat in bucle naturale.
Moda londoneză era acum preferată si a rămas pentru o perioadă de câțiva ani centrul modei. Se purtau hainele cu rever, vestele si cravatele. Gustul pentru extravangant a dispărut si se cultivă gustul pentru simplu, rochiile erau lungi, drepte, tunici diafane. Haina de blană a fost înlocuită de mantou, pălăriile aveau forme diverse dar preferatele doamnelor erau cele simple.
Epoca Victoriană
Epoca Victoriană era o revenire a modei încărcate din perioada Rococo, se revine la crinolina, la corset. Femeia din epoca Victoriană “ a suferit “ ca să arate frumoasă si respectabilă în societate; era strânsă intr-un corset încât abia se mișca sau respira, învăluită de o rochie foarte lungă si acoperită cu tot felul de podoabe.
Decolteul adânc al corsajului lăsa descoperită partea de sus a sânilor, umerii şi braţele. Părul era purtat scurt pentru a mări contrastul cu partea voluminoasă de la baza crinolinei. Coafura se schimbă, se piaptănă din nou în sus si este prinsa cu o plasă. Bonetele se poartă în continuare , de fapt toată perioada secolului XIX este perioada bonetelor. In perioada anilor 1870-1875 moda cercurilor intra in declin iar linia corpului se schimba. Femeile renuntau cu greu la fustele pline, incărcate de material iar în timp materialele rochiilor era adunat la spate iar fustele erau atât de strânse de corp încât era foarte dificil pentru doamne sa se miște în ele. Acea perioada mai este cunoscuta si pe perioada fustelor legate la spate.
La Belle Epoque
La sfârșitul secolului al- XIX-lea si începuturile secoului XX, epoca victoriană este detronată de perioada cunoscută sub numele de Belle Epoque.
Diferențele între modă si frumusețe intre anii 1905 si 1925 sunt atât de izbitoare încât ai putea presupune ca intr-un fel sau altul, războiul a revoluționat moda. Deși schimbările au inceput inainte de 1914, atât în moda feminină cât și în cea masculină, războiul nu a facut decât sa grăbească procesul. Schimbarea s-a produs de fapt în anul 1908 , datorită designer-ului francez, Paul Poiret.
Designer-ul francez prefera ca doamnele să poarte un corset ușor, care semăna cu un brâu. Era promovată silueta suplă, cu sâni mici, pe care îi considera o marturie a tinereții, șolduri inguste si picioare lungi. Poiret considera corsetul o piesă vestimentară care da un aspect fals si deformeaza femeia, imparțind-o în doua parți, bustul si partea de jos a corpului, aratand ca doua mase distincte.
Într-o lume a modei care a fost dominată de corsete, dantelă, pene si nuanțe de pastel, Poiret aduce inovație în moda, prin utilizarea stilului oriental, exotic, prin folosirea culorilor tari. Hainele lui aveau un aer sofisticat si exotic cu puternice elemente teatralice, toată lumea se imbrăca după moda orientală. Nu doar le-a eliberat pe doamne de povara corsetului dar a reusit si el sa iasa si el sa se desrpindă de epoca eduardiană prin folosirea culorilor puternice , ca o reacție la culorile pastel care erau foarte apreciate.
Semnătura imagistică a creatorului de modă Paul Poiret a fost trandafirul, servind simultan și ca element decorativ al creaților sale. Ca semnătură, pusă distinctiv pe unul din produsele sale, roza lui Poiret indica o piesă de îmbrăcăminte de care designerul era mândru.
Primul Razboi Mondial
În cei patru ani de razboi schimbarea modei era inevitabilă. Femeile au trebuit sa se adapteze condițiilor de război. Hainele trebuiau sa țină cont de economie. Lâna se găsea foarte greu, astfel că mătasea, satenul, șifonul erau la modă. Hainele erau modeste, in culori discrete, numitr “ nuanțe simpatice “ . Preferința pentru lucruri simple, fară zorzoane a început din timpul razboiului cand femeia a trebuit sa învețe sa fie practică.
Anii ‘ 20
Coco Chanel a influențat moda anilor ‘ 20 prin promovarea stilului baiețesc, femeia veșnic tânară, un stil care exprima noua libertate a femeii. Ea a fost prima femeie din lume care si-a tuns parul scurt si a revolutionat lumea cu un jerseu si un colier de perle. Chanel considera ca o femeie trebuie să arate nici foarte feminină nici foarte elegantă. Ea considera stilul mai presus de modă. Cromatica vestimentară era formata din culorile ei preferate, bej, alb si negru.
Rochia de seară potrivită si la ocazii de zi, faimoasa “ the little black dress “ a fost creata de Chanel, este o rochie simplă, accesibila, pe care designerii o consideră un obiect vestimentar necesar in garderoba oricarei femei.
Chanel a răspândit stilul băiețesc si a fost primul designer care a facut pantaloni high-fashion si a popularizat imbrăcamintea sport. Spunea: “ Întotdeauna imbracă-te în asa fel încât sa te simți tânară “
În 1926, revista de moda americana Vogue, a publicat o poză cu rochia scurtă neagra ( the little blck dress ) si menționa ca rochia va deveni un fel de uniforma a tuturor femeilor.
Aceasta simplitate salva femeile de la tentația de a folosi prea multe ornament. Moda a ajuns la acceptiunea ca nu tot ce straluceste trebuie sa fie aur ca sa fie apreciat. Pietre semipretioase erau folosite la broșe, brățări, pandantive si inele.
Tot în această perioadă femeile au început să poarte machiaj. Majoritatea se limitau la ruj şi la puţină pudră pentru obraji. Foarte puţine femei îşi vopseau unghiile, îşi machiau genele şi sprâncenele sau îşi vopseau părul. Femeile din pătura medie a societăţii luaseră conducerea în modă.
Altă caracteristică a perioadei a fost fusta scurtă. Iar de aici, cu cât fusta era mai scurtă cu atât mai mult se punea accentul pe ciorapi şi pantofi. În nicio altă perioadă nu s-a cheltuit atât de mult pentru aceste accesorii si nici nu au mai fost niciodată atât de accesibile femeilor
sursa foto: internet
