de Diana Joicaliuc
María Pagés, una dintre cele mai importante dansatoare de flamenco din lume, revine la Sibiu cu cel mai recent spectacol creat împreună cu El Arbi El Harti, „Șeherezada în ritm de flamenco”, un poem vizual răvășitor despre strălucirea sufletului feminin, într-un manifest coregrafic ce face din flamenco o forță a naturii.
Una dintre cele mai premiate artiste din Spania și din Europa, creatoare de dialoguri artistice cu mari artiști ai lumii, precum Mikhail Baryshnikov și Sidi Larbi Cherkaoui, María Pagés va primi, la ediția din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, o stea pe Aleea Celebrităților. Am stat de vorbă despre relația specială pe care María Pagés o are cu FITS, despre importanța premiilor, dar, mai ales, despre forța dansului.
Pentru celebra artistă, flamenco este un stil de viață, este un dans care se naște din emoție. Iar puterea sa vine din faptul că este o artă populară. Și acest lucru îi conferă o identitate atât de puternică.
Cu ocazia celei de-a 30-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu veți primi o stea pe Aleea Celebrităților, pentru unicitatea creației dvs. în zona flamencoului și a poeziei mișcării. Ce reprezintă această distincție pentru dvs.?
Pentru mine și pentru Arbi El Harti, în calitate de directori artistici și creatori ai acestui proiect, dansul este, în primul rând, o responsabilitate morală. Pentru noi este esențial să construim legături puternice cu țările care ne găzduiesc. Este la fel de important ca viața însăși. Dincolo de aspectul profesional, de România și de Festivalul de la Sibiu ne leagă o mare dragoste, născută din respectul și admirația pentru o țară grozavă, pentru un festival și o echipă extraordinare. Nu voi uita niciodată întâlnirea pe care am avut-o la Sibiu, cu Prima Doamnă a României, Carmen Iohannis, atunci când am prezentat spectacolul Yo, Carmen!.
Pentru mine este o onoare să fiu la Sibiu și să sprijin acest festival în activitatea sa culturală demnă de toată lauda. Steaua de pe Aleea Celebrităților este o distincție pe care o voi prețui toată viața și care va permite moștenirii mele să continue chiar și după moartea mea. Va fi parte a patrimoniului meu. Le voi fi veșnic recunoscătoare festivalului și directorului său, Constantin Chiriac. Istoria ne va ține minte!
Ați dansat de mai multe ori pe scenele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Ce imagine aveți în minte atunci când vă gândiți la Sibiu? Care este relația dvs. cu orașul și cu Festivalul Internațional de Teatru?
Adevărul este că turneele sunt mereu complexe. După ce ajungem într-un oraș, mergem direct la teatru pentru a pregăti scena. Încercăm să ne adaptăm în funcție de specificul fiecărui loc. Dar întotdeauna, El Arbi și cu mine, ne rezervăm un moment de respiro în care să ne pierdem, rătăcind pe străzile orașelor care ne găzduiesc. Plimbarea prin oraș este modul nostru de a-l iubi. Sibiul este un oraș foarte prietenos datorită arhitecturii, a străzilor, a teraselor, a oamenilor, dar mai ales a energiei pe care festivalul o generează și care se manifestă ca o forță de nestăpânit a implicării și a spiritului comunitar.
Îmi place Festivalul de la Sibiu pentru că, în linia sa editorială, a inclus și misiunea de a insufla bucurie în oraș. Și astfel oamenii ajung să-l iubească și mai mult datorită acestei culturi universale, pentru că în timpul Festivalului, Sibiul se deschide către lume.
„Șeherezada în ritm de flamenco” este spectacolul pe care îl veți prezenta la ediția din acest an a festivalului. Care este povestea lui?
Este o lucrare pe care am regizat-o împreună cu Arbi El Harti, soțul meu și dramaturgul companiei. Este un spectacol născut din emoții pozitive, creat pentru a fi iubit. Nu este nimic greu aici. „Șeherezada în ritm de flamenco” redă, în douăsprezece scene, o poveste care împletește multiplele fațete ale esenței feminine. Douăsprezece instantanee ce surprind filamentul luminos al emoțiilor umane atât de trecătoare. Am construit o narațiune puternică, iar personajul Șeherezadei combină unicitatea individuală a fiecărui interpret și forța copleșitoare a grupului. Această femeie care, de fapt, reprezintă toate femeile, călătorește prin poveste și împărtășește publicului cunoștințele ei, contradicțiile, iubirile, antipatiile, forța, fragilitățile, nesiguranța, nemulțumirile, singurătatea… Ceea ce veți vedea pe scenă este flamenco pur! Este un spectacol care comunică direct cu sufletul și care povestește despre relația unei femei cu corpul ei, cu dorința, cu maternitatea, dar vorbește și despre o egalitate de gen care nu a fost încă atinsă.
„Șeherezada în ritm de flamenco” explorează muzica populară și clasică, dar cu un accent special pe muzica arabă. Lucrăm cu partituri clasice existente care sunt reinterpretate și adaptate într-o cheie de flamenco. Așadar, este un dialog liber între mai multe genuri muzicale, clasică, populară și flamenco, interpretată de un cvartet de coarde și percuție, acompaniat de două voci splendide de flamenco.
Ceea ce veți vedea la Centrul Cultural „Ion Besoiu” din Sibiu este energie pură. Asemeni unor adevărate leoaice, femeile din spectacol, dau ce au mai bun. Veți vedea pasiunea pe note de flamenco.
Tema corpului, a feminității, a puterii femeii și înțelepciunii acesteia, sunt teme care apar constant în spectacolele dvs., întotdeauna pline de viață și din care nu lipsesc elementele surpriză. De ce este universul feminin atât de important pentru dvs.?
În mod amuzant, interesul meu pentru femei și portretizarea lor în creațiile noastre a crescut atunci când El Arbi s-a alăturat companiei. El este cel care mă ajută să-mi îndeplinesc angajamentului față de femei. Să nu uităm că femeile reprezintă peste 50% din populația lumii. Ele aduc echilibru, frumusețe și continuitate vieții. Femeile sunt la fel de necesare ca oxigenul. Frumusețea experienței mele creative feminine constă în faptul că implică un bărbat, un dramaturg, un poet vizionar care îmi este soț, complice și partener. Nu este acesta echilibrul perfect necesar pentru a trăi fără toxicitate?
Povestea clasică a Șeherezadei, cea care îi spune sultanului poveste după poveste, pentru a-şi salva viaţa este foarte cunoscută. Ce ne învață Șeherezada despre lumea de astăzi?
Ne învață că folosirea cuvintelor este un antidot împotriva violenței și că lumea nu poate exista fără o cultură a ascultării. Pentru El Arbi, esența poveștii Șeherezadei constă în puterea cuvintelor. Prin această forță, Șeherezada transformă un criminal, într-un bărbat îndrăgostit. Dragostea este o moștenire a civilizației pe care trebuie să o hrănim și să o cultivăm. Supraviețuirea omenirii depinde de asta.
În ce măsură credeți că dansul este și un act politic?
Fără îndoială, dansul spune povești și aceste povești nu apar din nimic. Ele se nasc din ceea ce trăim, din experiențele noastre și din lucrurile care ne preocupă. Spectacolul nostru, „Șeherezada”, revendică importanța cuvântului ca instrument de soluționare a unui conflict. În aceste vremuri de război pe care le trăim, a vorbi și a asculta cu generozitate este fundamental pentru a putea rezolva conflictele.
Fotografie reprezentativă: Maria Alperi
(articol apărut în ediția specială a revistei Capital Cultural, Nr. 35)
[for English version, click here]
