Tot mai multe proiecte culturale își fac loc pe agenda orașelor mari sau mai mici, în ultimii ani. Unele finanțate cu ajutorul autorităților, altele pe cont propriu. Unele care durează un an, doi, altele care se dovedesc trainice și cu un rol educativ important. „ICon Arts Festival” este un proiect care promovează muzica contemporană. Debutul nu a fost la Sibiu, dar după câteva ediții organizatorii l-au mutat în fosta capitală culturală europeană. Sebastian Gheorghiu este inițiatorul acestui festival și tot el coordonează proiectul Concertul de Anul Nou, la sala Thalia. De anul trecut, a propus un nou concept pe piața culturală, la București – Round Table, care a prins destul de repede la public. Deși, toți apropiații credeau că o să păstreze tradiția familiei și o să devină muzician, Sebastian Gheorghiu a ales managementul cultural, un segment despre care am vrut să aflăm mai multe detalii.
Provii dintr-o familie de muzicieni, ești licențiat al Universității Naționale de Muzică din București, însă cariera ta s-a îndreptat către managementul cultural. De ce ai ales această traiectorie?
Sebastian Gheorghiu: Eu sunt a patra generație de muzicieni din familie. De mic am fost, în mod firesc, îndrumat spre studiul violei – tatăl meu era, pe atunci, prim violist al Filarmonicii George Enescu din București. Totuși, pe mine m-a atras întotdeauna activitatea “din spatele scenei”, adică partea organizatorică a lucrurilor. În liceu chiar am înființat, alături de încă doi colegi, o revistă numită “Liceeanul bine temperat”. Am reușit să facem totul singuri, de la documentare până la editare de materiale, articole, poze, și chiar am obținut sponsorizări cu ajutorul cărora am tipărit câteva numere. Până să ajung la facultate, mă lamurisem așadar, că solistica nu e ceea ce îmi doresc, așa că am urmat pedagogia muzicală. S-a dovedit o alegere foarte bună, pentru că am păstrat, astfel, legatura cu viața muzicală, am cunoscut foarte mulți tineri interpreți talentați, veniți la București din diverse orașe, am cunoscut-o pe soția mea, Diana, care studia compoziția si cu care acum lucrez într-un domeniu ce-mi aduce mari satisfacții. Trecerea către management s-a făcut spre ultimii ani de facultate, când deja începusem să organizez diverse evenimente pentru câteva firme, care mi-au solicitat, evident, facturi. Acela a fost momentul în care mi-am deschis firma și am obținut, prin concurs, licența de impresar artistic, de la Ministerul Culturii. În aceeași perioada, SNSPA-ul (Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București) introdusese un masterat în management cultural și m-am grăbit să profit de această oportunitate. Mi-am susținut lucrarea de diplomă cu un studiu aplicat după ceea ce făceam – combinarea activității comerciale, de organizare de evenimente pentru companii, cu cea culturală. Chiar în timpul celor doi ani de masterat am demarat proiectul meu de suflet – cursul de vară de muzică contemporană, la Breaza. Acum, sibienii și toată lumea îl cunoaște drept “ICon Arts”.
De ce ai ales să promovezi muzica contemporană și tinerii, mai ales?
Sebastian Gheorghiu: Spre deosebire de muzica clasică, pentru care se învață tehnica încă din gimnaziu sau chiar din școala de muzică și se continuă, bineînțeles, la facultate, muzica contemporană nu e pentru oricine. Trebuie să fii foarte bine pus la punct cu interpretarea în stil clasic, ca să poți, apoi, să înțelegi și să abordezi astfel de partituri. Iar la noi în facultate nu se prea aborda repertoriu contemporan. Nu era “la moda”. Eu fusesem, în perioada liceului, la cursurile de perfecționare de la Darmstadt – unul din festivalurile de vară etalon în muzica contemporană. Apoi, în facultate, am fost la cursurile de vara din Koblenz – Germania și Lanciano – Italia. Am avut șansa să cunosc “la cald” aceste evenimente-festival unde veneau artiști, oameni extraordinari, din toată lumea, să simt pe pielea mea cât sunt de importante nu doar pentru formarea profesională, cât și pentru cea personală. Aveai o deschidere fantastică, simți cum “crești” enorm după o astfel de experiență. Și mi-era ciudă că la noi în țară nu există așa ceva. Așa că, mi-am spus – de ce să nu aibă și tinerii români șansa să se perfecționeze, să cunoască acest gen muzical, fără să facă eforturi să ajungă în străinătate. Acum poate părea hilar, dar eu am prins o perioadă în care nu prea existau curse low-cost, iar diferențele între banii noștri și prețurile din străinătate, raportate la veniturile din țară, se simțeau mult mai accentuat decât acum. Eu, fratele meu și un prieten, ca să putem să ne plătim șederea la cursurile astea din străinănate, chiar și dacă primeam bursă, tot aveam cheltuieli mari cu drumul, cu mâncarea acolo. Și făceam niște eforturi colosale, prin anii ‘94, ‘95, să rezistăm câte două, trei săptămâni, pe bani foarte puțini.
Ați adus la Sibiu mai multe proiecte culturale. Cum ați ajuns aici?
Sebastian Gheorghiu: La Sibiu am ajuns în 2006, via Breaza, organizând un turneu al unui organist belgian care participase, ca profesor, la cursurile noastre de vară. Deja proiectul crescuse, devenise un curs dedicat mai multor arte, nu doar muzicii, ajunsesem la 75 de participanți și deja în Breaza începusem să nu mai avem insfrastructura necesară (spații de cazare, săli de concert etc.). Și aici, în Sibiu, de fapt în Cisnadie, l-am cunoscut pe organistul Remus Henning, cu care am stabilit o legătură de parcă ne știam de-o viață. El m-a întrebat de ce, dacă proiectul a crescut atât de mult, nu-l aduc la Sibiu? Și anul următor am organizat cea de a 4-a ediție aici.
ICon Arts 2015
Care e legatura ta cu orașul Sibiu?
Sebastian Gheorghiu: Vin atât de des aici, încât mă simt ca acasă. De vreo 10 ani, verile mele trec, invariabil, pe la Sibiu. Aici mă întâlnesc, an de an, cu alți 150 de artiști din toate colțurile lumii și mă mândresc să le fiu gazdă, pentru Festivalul ICon Arts. Nu pot exprima în cuvinte satisfacția pe care o am aducând în România, la Sibiu, somitățile internaționale afiliate unor mari instituții (Harvard, Boston, Santa Cecilia, Royal Academy of London, Royal College of London, Metropolitan Opera etc.) pe care, acum 15 ani, părea imposibil să le vedem predând la noi, în cadrul unor cursuri de vară. Sunt norocos să fi cunoscut în festivalurile pe care le-am vizitat în străinatate, dar si prin intermediul proiectelor europene pe care le-am organizat, personalități formidabile. Totodată, de vreo 8 ani, am început organizarea “Concertului de anul Nou în Sibiu”. Dar, dincolo de colaborările profesionale, unde am o relație excelentă cu multe din instituțiile culturale importante ale Sibiului, cum ar fi Universitatea “Lucian Blaga”, Filarmonica de Stat, Muzeul National Brukenthal, Muzeul Astra, mi-am facut și prieteni buni, aleși pe sprânceană, pe care sunt norocos că i-am găsit și că mi-au oferit încrederea de-a mă adopta, măcar pe jumătate, ca sibian de-al lor.
Cum vezi raportul calitate/cantitate-public/artist?
Educarea gustului artistic este un punct care contribuie mult la potențarea celorlalte calități ale unor oameni și a unui public care să ajute, până la urmă, la creșterea capitalului cultural al unei națiuni.
Sebastian Gheorghiu: Cred că e important ca în orice relație să existe un echilibru. Sunt producții extrem de înalte calitativ, cu artiști de top, care ajung la un public cunoscător, ce apreciază foarte mult actul artistic. Dar, uneori publicul acesta de care vorbim e foarte restrâns. Apoi, mai sunt producții de calitate îndoielnică, unde prestațiile artiștilor sunt, cel mult, de nivel mediocru, și la care vedem, paradoxal, mase de oameni. Mai sunt și producțiile care, cumva, reușesc să mențină un nivel calitativ foarte bun, cu artiști excelenți, dar să și atragă, în același timp, un public numeros, care să guste acest tip de act cultural.
Important este, cred eu, să dai voie tuturor să se bucure de ceea ce le place, făra să-i lezezi pe ceilalți. Și să încerci, pe termen lung, să mai și educi gusturile. Însă asta se întamplă în timp și necesită eforturi susținute atât din partea organizatorilor și artiștilor, cât și din partea autorităților care trebuie să înțeleagă beneficiul pe care o națiune îl poate obține prin educație. Și aici mă refer nu numai la educație muzicală sau artistică, ci la orice fel de educație: civică, socială, economică etc. Educarea gustului artistic este un punct care contribuie mult la potențarea celorlalte calități ale unor oameni și a unui public care să ajute, până la urmă, la creșterea capitalului cultural al unei națiuni.
De anul trecut, ați lansat un proiect inedit care completează un segment ce lipsește din zona culturală. Vorbesc de Round Table. Cum a luat naștere această idee?
Sebastian Gheorghiu: A apărut dupa ce o ușa s-a închis. Și din regretul că singurul post național de televiziune care ar fi trebuit să informeze și să atragă publicul spre cultură, a fost desființat. M-am gândit, împreună cu Diana: ce-ar fi să așezăm, la o masă rotundă, personalități din diverse domenii culturale și să le dăm ocazia să-și spună poveștile, să vină cu propuneri, să-și aducă emoția și experiențele în fața publicului, într-un format inedit, de spectacol-conferință, transmis live pe internet? Apoi ne-am gandit, desigur, că avem nevoie de un moderator experimentat, o persoană cu o vastă cultură muzicală și nu numai, care să se ridice la nivelul invitaților și amândoi am avut aceeași opțiune: Valentina Sandu-Dediu, muzicolog român cu reputație internațională, pe care o cunoaștem, ambii, din facultate.
În septembrie 2015, am fost foarte bucuroși că Round Table București a convins evaluatorii ARCUB să valideze aceasta idee. Mai mult, proiectul s-a situat al patrulea în clasamentul general și pe primul loc în ierarhia proiectelor din domeniul muzical, iar audiențele online pe platforma ENJOYTV.RO au arătat vizionări de pe 5 continente.
Deja a inceput a doua ediție. Ce v-a determinat să continuati proiectul?
Sebastian Gheorghiu: În primul rând, conceptul Round Table e foarte ofertant. El presupune reunirea unor personalităti din spații, domenii și culturi diferite, în jurul unei teme comune. Sub umbrela ROUND TABLE se pot desfășura conferințe, festivaluri, evenimente de tip happening, acțiuni de intervenție culturală ș.a., toate fiind însă circumscrise unei teme unice, catalizatoare. Așadar, e imposibil sa epuizezi o astfel de idee într-un singur sezon. Chiar și în 10 sezoane. Eu cred că avem foarte mulți artiști și oameni de cultură extraordinari, din diferite generații, care au enorm de oferit publicului. Acum, tema noastră este Bucureștiul. Chiar și această temă, în sine, este imposibil de acoperit în doar câteva sezoane. Am înscris, deci, proiectul în sesiunea de finanțare derulată de AFCN. Așa putem să aducem în fața spectatorilor din sală și a privitorilor pe internet o nouă serie de oameni minunați: coregraful Cosmin Manolescu, solistul Marcel Pavel, violoncelistul Marin Cazacu, criticul literar Dan C. Mihăilescu, arhitectul Stefan Ghenciulescu, realizatoarea radio Sorina Goia, actrița Ioana Flora și compozitorul Dan Dediu.
Veți duce proiectul și în alte orașe? Poate Sibiu?
Sebastian Gheorghiu: Noi ne dorim să ducem proiectul și in alte orase. Faptul că există Round Table București, nu exclude ediții ale proiectului în alte orase. După cum spuneam, conceptul este ofertant și tocmai asta ne-am dorit, ca ideea să germineze cât mai multe proiecte frumoase, fiecare cu tema lui de interes. Acesta este, de fapt, farmecul Round Table. La Sibiu am avut un prim contact cu reprezentanți ai ULBS – un partener deja vechi al UCIMR, pentru un prim sezon Round Table Sibiu. Sper să reușim să-l concretizam.
Round Table București
Vin tinerii la evenimentele culturale?
Sebastian Gheorghiu: E greu să-ti ofer un răspuns general. În ceea ce mă privește, observ că tinerii ajung să se implice mai mult, cu timpul, dacă-i fidelizezi. Și aici ma întorc din nou la necesitatea sprijinirii evenimentelor culturale de înaltă calitate. Chiar dacă publicul lor, estimat în zeci sau, poate, sute de spectatori, nu se compară cu miile de participanți la festivalurile de larg consum. În prezent, organizez, de pildă, stagiuni de concerte în Castelul Peleș (Sunetul Muzicii) din Sinaia, în Casa Universitarilor (Prietenii muzicii) din București, în Teatrul Ariel (Arts District) din Tîrgu Mureș. Acum, concertele din aceste stagiuni se bucură de un mare interes din partea tinerilor, dar acest lucru a venit în timp, pe parcursul a 6 – 7 ani de muncă susținută.
Cât e business comercial, cât e promovarea culturii, în momentul acesta, când vine vorba de organizarea unui eveniment/proiect cultural?
Sebastian Gheorghiu: Dacă alegi să promovezi cultura de calitate, e mai greu să rentabilizezi comercial un astfel de eveniment. Nu imposibil, dar necesită eforturi și investiții de lungă durată. Ori, în general, la noi se caută, încă, scurtăturile. Succesul rapid și ușor. Mentalitatea asta, din păcate, e foarte periculoasă și păguboasă. Pentru că rezultatele ei nu se văd imediat și de asta e atractivă pentru mulți organizatori – și uneori și pentru finanțatori, care pun în balanță cantitatea. Iar când se văd, aceste efecte dezastruoase sunt foarte greu de reparat. Și până când nu vom învăța că, de fapt, pe termen lung pierdem mult mai multe în felul acesta, nu vom putea vorbi de schimbare. Eu imi fac însă, partea mea, și, din fericire, nu sunt singurul.
