„Admirabil la Monteverdi este diversitatea formidabilă a tehnicilor compoziționale pe care le combină cu măestrie”, spunea într-un interviu Christina Pluhar, cea care a înființat și conduce Ansamblul L’Arpeggiata, despre compozitorul Italian Claudio Monteverdi. Și exact asta au reușit ei  să facă din lucrările lui Monteverdi, să le aducă în modernitate, să le dea o calitate atemporală și să scoată în evidență frumusețea barocului.

De o experiență unică au avut parte spectatorii concertului de la Sibiu susținut de Ansamblul L’Arpeggiata & contratenorul Philippe Jaroussky: „Teatro d’amore – Claudio Monteverdi și contemporanii săi”. Și spun unic pentru că niciun concert de-al lor nu se repetă, datorită stilului deja cunoscut al ansamblului de a improviza pe moment, un fel special de a comunica cu publicul. Iar la Sibiu a fost peste așteptări publicul. Oamenii au venit din orașe diferite, au venit și din alte țări, pentru că n-au fi vrut să rateze o asemenea șansă.

Am întâlnit de la profesori de muzică, studenți și absolvenți de Conservator până la simpli iubitori de muzică barocă, oameni care nu auziseră nici de Jaroussky, nici de Arpeggiata, ci au venit să se bucure de „muzica vie”.

spectatori_arpeggiatta

„Drept să spun nu auzisem nici de Jaroussky, nici de acest ansamblu. Mi-am luat bilet pentru că îmi place muzica barocă extrem de mult. Apoi am căutat pe internet mai multe informații și despre artiști și mi-am zis că sunt de două ori norocos. A fost neașteptat. Eu nu sunt din Sibiu, așa că am fost încântat și de această biserică unde a fost organizat concertul, și de felul în care artiștii au știut să pună în valoare fiecare colț”, îmi spune un domn care nu a venit singur la Sibiu, ci cu mai mulți prieteni.

recital-enescu-arpeggiatta

Oamenii nu se grăbesc să plece spre case după cele două ore de muzică. În curtea Bisericii Evanghelice s-au format grupuri, grupuri care încă se bucură de ce au ascultat. O bucurie subtilă pentru unii, tulburătoare pentru alții: „E greu de descris în cuvinte. Pentru mine a fost tulburător. Așa de mult mă bucur că am venit, nu știam nici de Jarousski, nici de Arpeggiata, însă fiul meu care a studiat Conservatorul m-a sunat și mi-a spus că dacă tot sunt din Sibiu, nu trebuie să ratez acest concert. Și a avut dreptate. Pot să spun că este evenimentul anului pentru mine, de fapt al mai multor ani”, îmi spune o doamnă. Tot  povestind, mai aflu că  până să aibă loc concertul de la Sibiu, a ascultat la radio și concertul pe care Ansamblul L’Arpeggiata & contratenorul Philippe Jaroussky l-au susținut la București.

Dar fiul oare ce părere are? Mai ales că are studii muzicale. L-am prins pe picior de plecare, dar mi-a spus că e bucuros. Concertul acesta a fost exact ce trebuia, a transmis exact ce trebuia să transmită: „După cum a putut vedea și simți toată lumea, e vorba de o muzică vie, ea trăiește prin oamenii care cântă această perioadă din istoria muzicii. Ce mi-a plăcut mie este modul în care a fost prezentată această alegorie muzicală, că despre asta e vorba, așa cum sugerează și titlul. Am avut de-a face cu niște piese-personaj ale acestei alegorii. Știți cum mi-a zis un prieten: Hai să mergem la Sibiu la concert. Vine Jaroussky cu o trupă de „baroc-ări”. (râde) Și așa a și fost…inclusiv felul în care au improvizat în manieră barocă. Să nu mai zic că am avut parte și de hituri, cum e celebrul Zefiro Torna. M-a bucurat felul în care l-au interpretat și instrumentele neconvenționale pe care le-au folosit, cum este contrabasul ciupit sau percuțiile. Iar de artiști în sine nici nu avem ce discuta, nimic de comentat, au fost  perfecți toți.”

În timp ce afară oamenii schimbau păreri, înăuntru, artiștii dădeau autografe, povesteau cu spectatorii și făceau poze. Christina Pluhar tocmai își lua la revedere de la câțiva tineri veniți din altă țară, special să vadă concertul. Mi-a spus că a impresionat-o și orașul și oamenii, dar mai ales această biserică minunată.

Christina Pluhar

Christina Pluhar

„A fost încântător să fim aici, nu știam de Sibiu, este uluitor de frumos orașul, la fel și biserica în care am cântat. A fost o adevărată plăcere să putem susține recitalul în această biserică de o frumusețe rară, care are o istorie aparte și o acustică bună. Eu una, sunt foarte fericită că am ajuns aici. Recitalul pe care l-am susținut a fost un moment special pentru noi, am simțit și energia publicului care a fost minunat. Ceea ce ați ascultat, este rezultatul muncii noastre de foarte mulți ani. Cu Philipe Jaroussky lucrăm de mult timp, din 2005, dar ne cunoaștem din 1999. Iar ce ne ține împreună este frumusețea muzicii, un pic de organizare și dorința de a descoperi cât mai multe în lumea muzicii și de a oferi publicului ceea ce simțim și acumulăm. ”

contratenorul Philppe Jarousski și soprana Celine Scheen

contratenorul Philppe Jarousski și soprana Celine Scheen

Despre Philipe Jaroussky, desigur se pot spune multe, de la recunoașterea sa internațională, formidabila voce, premiile pe care le-a căștigat sau proiectele inedite pe care le desfășoară.  La Sibiu, oamenii l-au descris simplu. „Este un muzician perfect care știe să transmită o energie specială publicului”. O doamnă a venit din Cluj cu toată familia, cele trei fete și soțul. Două dintre fiice studiază muzica, iar mama lor s-a declarat „fan Jaroussky”. „Îl urmăresc de atâția ani pe Youtube, niciodată nu m-aș fi gândit că o să am ocazia să-l văd live. E extraordinar sentimentul.”

Așa a început seria recitalurilor marca „Enescu” la Sibiu. Cu un concert cum rar vedem, cu o sală plină de oameni, cu ropote de aplauze și cu artiști încântați de bucuria cu care au fost primiți pentru prima dată la Sibiu. Și mi-au mai rămas în minte acele momente din timpul concertului, când nu  auzeai nici măcar un sunet, iar spectatorii parcă-și țineau respirația ca să poată asculta fiecare notă șoptită de muzicieni. Dar șoptită în așa fel încât, fiecare dintre noi, spectatorii, să ne auzim și ritmul interior.

foto: Dragoș Dumitru