„Nu mă deranjează că nu merg la şcoală, deoarece învăț acasă materiile care mă interesează pe mine“, povestește Julia. La cei 15 ani vorbește engleza și spaniola, cunoaște greaca și e pasionată de muzică și dans. De curând s-a înscris la un curs de computer-science, iar în următorii doi ani, pentru că își dorește să intre la Facultatea de Arhitectură, se va axa mai mult pe matematică și geometrie în spațiu. Nu-și planifică în detaliu zilele, nu învață după o anumită programă, dar are libertatea de a învăța ce, cum și cât vrea, fără presiunea unor termene limită și fără obligația de a toci pe bandă rulantă tot felul de lucruri inutile. „Nu mă trezesc la anumite ore ca să fac ceva, nu am un orar fix. Știu că trebuie să învăț, am responsabilitatea asta. Știu ce vreau să fac. Și atunci, dacă într-o zi se întâmplă să stau mai mult pe afară, ziua următoare voi învăța mai mult la engleză sau la istorie, și tot așa“.
După ce au mers timp de trei ani la școală în Cipru şi ulterior, în Irlanda, odată întorşi la București, Julia și fratele ei, Bogdan (17 ani) au început să facă școala acasă și a fost cea mai bună decizie, susține mama lor, Irène Oproescu. „Sistemul educațional de la noi nu mi-a surâs. În școlile românești copiii încă învață despre Fefeleaga, trebuie să-l citească pe Creangă. Să fim serioși, Creangă e simpatic, dar copiii de acum nu vor înțelege mai mult de 20% din cuvinte. Sunt niște lucruri total depășite, nu mai lucrează nimeni cu fusul sau cu caierul și nu mai înțelege niciun copil de ce trebuie să te sui în cireșul mătușii și să furi cireșe, pentru că astăzi le găsești la magazin. Școala românească nu este adaptată deloc vieții actuale“.
Sorina Oprean, arhitectă de meserie, consideră că aproape toate sistemele de învățământ sunt asemănătoare pentru că sunt făcute pe același calapod, iar școala ca instituție nu este gândită pentru copii. Adina și Radu, cei doi copii ai ei, au fost școliți acasă. Se întâmpla pe la începutul anilor 2000 când pentru mulți homeschooling-ul încă era o noțiune destul de abstractă. Locuiau în Spania, în momentul respectiv, unde sistemul de învățământ era similar celui românesc. „Educația asta din școală, unde copiii stau în bănci și li se predau niște noțiuni teoretice, nu are absolut niciun sens. Ei au nevoie de experiențe fizice, senzoriale, nu teoretice. Au fost niște ani foarte interesanți pentru că și eu am învățat cu ei. Fie că făceam experimente fizice sau chimice, totul era pus într-un context. Chiar și atunci când găteam împreună, puteam să înțelegem noțiuni de fizică și chimie. Noi am făcut ceea ce se numește unschooling, adică nu am urmat o programă școlară, ci una confecționată în funcție de interesele copiiilor“.
Educația copilului trebuie făcută după nevoile și plăcerile lui, crede și Irène Oproescu, foarte importantă fiind și componenta ludică a acestui sistem de educație. Juliei îi plac orele petrecute la Antipa sau la Muzeul Național de Artă, pe când fratele ei, Bogdan, e mai interesat de programare. „Pe Bogdan îl ghidează tatăl lui, care lucrează în IT, dar face foarte multe exerciții şi de unul singur“, povestește Irène. Copiii sunt obișnuiți să învețe interactiv și să experimenteze, dar mai ales să pună întrebări atunci când este cazul.
Homeschooling-ul diferă de la o familie la alta, e adaptat în funcţie de program, de abilitățile copilului și de buget. Pe lună, acest tip de educație poate să pornească de la 100 de lei, până la cât este dispus părintele să investească în cursuri de limbi străine, de matematică, sport, teatru sau artă. Pe de altă parte, „sunt atât de multe activităţi care costă mai puţin decât cele ale părinţilor cu copiii în sistem. Și mai e internetul unde se găsesc extrem de multe informații, de cursuri, de platforme“, spune Irène.
Unii părinți aleg homeschooling-ul deoarece consideră că școala nu-i antrenează suficient de mult pe copii și atunci ei urmează și acasă același tip de programă, dar mult mai intensiv. „Am întâlnit părinți obsedați să facă olimpici din copiii lor. Iar aici, în România, pare să fie un model foarte apreciat, de parcă olimpiada ar fi garantul succesului lor în viață“, povestește Sorina. Din punctul ei de vedere, homeschooling-ul ar trebui să fie în primul rând despre bucuria de a petrece mai mult timp cu copilul tău. E nevoie într-adevăr de performanță, de rezultate, dar drumul către ele poate fi parcurs și altfel, fără fricile impuse de sistem. „Rolul nostru, al părinților, este să-i ajutăm pe copii să-și descopere talentul și să-i sprijinim. Copilul trebuie lăsat să aleagă, într-un an poate va face pianul, în următorul, va experimenta patinajul, pentru ca mai apoi să renunțe. E normal să încerce și mai apoi să decidă dacă vrea să continue sau nu“.
Sorina și-a înscris copiii la o școală americană la distanță. „Când fiica mea a împlinit 13 ani şi fiul meu 11, m-am gândit că, dacă mai târziu vor dori să se înscrie la o universitate, trebuie să aibă documentele necesare. Fiica mea a intrat în clasa a opta, iar fiul meu, care avea 11 ani, în urma evaluării a fost avansat cu un an, aşa că a intrat direct în clasa a şaptea. Școala la distanță este o școală riguroasă, exigentă, nu este doar o școală care te acoperă. Nu-mi place s-o numesc așa“.
Astfel, Adina și Radu au obținut o diplomă de liceu. Dar, își amintește Sorina, în Spania, la fel ca în România, aceste diplome nu sunt recunoscute peste tot. „Când a terminat Adina, eram rezidenți în Insulele Canare și pentru orice eventualitate, am încercat să-i echivalez diploma în Spania, dar nu am reușit“. Anul acesta, Adina a terminat Conservatorul Regal din Haga unde fusese acceptată în urma unei audiții și pe baza diplomei de liceu, iar Radu care e pasionat de cinematografie a absolvit University of the Arts (London College of Communication), „profesorul lui era atât de încântat de el, încât l-a recomandat pentru proiecte de cinematografie, înainte să termine facultatea. Acum el a intrat deja serios în pâine“.
Cei doi copii ai lui Irène Oproescu sunt înscriși la la Centrul de Resurse pentru Educație Holistă al Asociației Re-Design. Julia speră ca peste doi ani să intre la Facultatea de Arhitectură din Canada și se pregătește intens în acest sens, la matematică și desen. „Mă gândesc să studiez în Canada deoarece o parte a familiei mele locuiește acolo și atunci nu aș fi singură. Nu voi da Bacalaureatul românesc, ci am alte examene, IGCSE (International General Certificate of Secondary Education) și A-level, care este de fapt bacalaureatul englezesc. Dacă iei aceste examene poți intra la orice facultate vrei“.
Pentru a veni în sprijinul părinților, dar şi al elevilor, care vor să studieze în cadrul unei universităţi din ţară, Adriana Brăescu a creat Centrul de Resurse pentru Educație Holistă al Asociației Re-design, instituţie care a fost recent acreditată britanic. „Re-design-ul funcționează ca o școală britanică internațională. Educația de tip holistic este personalizată și are la bază cercetarea științifică fundamentală (dezvoltarea multilaterală a copilului). Dar există și opțiunea ca un părinte să devină practic profesorul copilului său, sau mai degrabă un mentor, un susținător. Astăzi informația se găsește peste tot, astfel că nu mai este nevoie de acel furnizor de informație, ci de un mediator care să-l învețe pe copil cum să selecteze informația de calitate. Noi funcționăm ca o școală, deși nu există o clădire propriu-zisă, copiii învață în facultățile care colaborează cu noi sau la firmele care ne oferă posibilitatea să facem internship.“
Sistemul britanic permite homeschooling-ul, astfel cei înscriși la Re-design pot alege această variantă. Copiii și părinții sunt evaluați de două ori pe an de experți educaționali din Marea Britanie și, după 14 ani, dau testele Cambridge sau SAT (pentru SUA). În România, aceste examene pot fi echivalate la Ministerul Educației.
„Încercăm să ne folosim de pasiunile copiilor pentru a le reda plăcerea de a învăța în mod natural. Și atunci nu prea mai vorbim despre homeschooling, ci despre această educație altfel decât la școală. Ne folosim de pârghiile pe care chiar copiii ni le oferă pentru a-i învăța și a-i educa într-o manieră inteligentă și pentru a forma niște oameni ai societății prezentului și viitorului. Noi, deocamdată, încă aparținem din punct de vedere educațional secolului XX, ceea ce nu folosește nimănui“, spune Adriana Brăescu.
În România, legea educației prevede că, timp de 11 ani, orice copil este obligat să frecventeze o formă de învățământ autorizată, dar nu neapărat în țara noastră. De-a lungul timpului, au existat miniștri ai educației care erau favorabili homeschooling-ului, dar cei mai mulți nu au acceptat ideea și replicile din partea lor au fost foarte dure. „Ca să fim sinceri, niciunul dintre părinții care am ales homeschooling-ul nu dorim legalizarea lui în ţară. Având în vedere că aproape toate inițiativele statului duc spre ceva dezastruos, la fel s-ar putea întâmpla și cu homeschooling-ul, în sensul în care celor care au ales această metodă educațională li se va impune programa școlară actuală care nu este benefică absolut deloc“, crede Irène Oproescu.
În țări precum Albania, Bulgaria, Croația, Germania, Grecia, Liechtenstein, Macedonia, Malta, Muntenegru, Olanda, Spania și Suedia, homeschooling-ul este ilegal.
de Diana Joicaliuc
