N-am folosit prea des cuvântul empatie pentru că m-am ferit să spun celor din jur ce simt eu. La noi în sat se zicea: e om milos sau blajin, are Dumnezeu grijă de el. Dar eu, de mică, deprinsesem taina că o persoană puternică nu plânge, nu spune alteia ce-o macină, nici nu cere ajutor. În același timp, mi-a plăcut dintotdeauna să aflu poveștile oamenilor, să-i descos, să-mi povestească, mai ales despre încercările prin care au trecut și ce-au învățat din ele. Dar un lucru era clar, eu ascultam și cam atât; nu știam să dau nume stărilor mele. Până când s-a născut fiica mea care a dezasamblat și reasamblat de sute de ori puzzle-ul pe care mi l-am creat despre emoții, oamenii din jur, iubire, nevoi. Dar înainte de asta, moartea mamei, m-a făcut să simt ce înseamnă durerea iubirii în fiecare por. Iar când a venit războiul din Ucraina, brusc, tocmai acest cuvânt, empatie, revenea pe buzele tuturor în discuții private sau discursuri oficiale. Și au început oamenii să-i vadă în primul rând pe ceilalți oameni. Nu concepte, nu branduri, nu proiecte. S-au creat fire nevăzute, dar trainice între noi, cum nu ne-am fi închipuit. Am auzit într-un interviu la radio că dacă e ceva ce s-a întâmplat cu adevărat, la scară largă, sunt aceste punți de încredere între oameni. Și-aici, cred că fiecare dintre noi avem zeci de exemple în jur. Stau mărturie și s-au fixat în sufletele noastre, toate aceste gesturi mici care ne schimbă ziua, pe care le vedem zilnic pe stradă.
Noi am dorit să prindem o parte dintre ele în paginile revistei Capital Cultural, ediția de primăvară. Fiecare autor surprinde în felul lui câte o față a empatiei. Vorbim despre empatie: de la definiția științifică a termenului, de la ce se întâmplă în corpul nostru atunci când suntem empatici, până la faptele voluntarilor care au ajutat zi și noapte refugiații din Ucraina sau merg săptămânal în centrele de plasament. Totodată, veți regăsi articole despre teatru documentat, expoziția Documenta 14, jurnalism în perioade de criză sau lupta dintr-un spital unde se repară inimi. Experiențele sunt diferite, dar toate au un numitor comun: puterea empatiei; un gest de umanitate față de semeni, dincolo de certitudini și incertitudini.
ilustrație: Mălina Cristea
