Se spune că în satul Șugag s-a născut demult o fată fără pereche de frumoasă, care s-a îndrăgostit de Cindrel, feciorul baciului Cindrea, cel mai vânjos şi mai mândru ciobănaş care a pășit vreodată pe acele plaiuri. Însă acesta nu i-a împărtășit dragostea, iubind-o pe Măriuca. Când și-a dat Frumoasa seama că Cindrel nu avea ochi pentru ea, a invocat ielele și a început să cânte o doină pentru flăcăul care nu o iubea. Ielele au ajutat-o pe Frumoasă să se răzbune, ispitindu-i pe cei trei într-o horă, Hora Măiastrelor, iar cei trei se învârteau nebunește spre cer și spre stele. Atunci când și-au desprins Măiastrele mâinile, Cindrel și Măriuca au căzut, iar locurile acelea s-au transformat în lacurile Iezerul Mare și Iezerul Mic. Muntele a primit numele Cindrel. Se spune că Iezerul Mare și Iezerul Mic sunt lacuri fără fund care comunică cu marea și în care se ascund balauri cu multe capete.

Aceasta este numai una dintre legendele dezvăluite de regizorul narator Dumitru Budrala în  filmul său, Drumul Regilor- Transalpina, lansat sâmbătă, 30 iulie, în aer liber, la Jina.  Un film despre zei, despre tradiții, despre mituri, despre oameni și despre strămoșii noștri.

Odată ce a început filmul, s-a lăsat o tăcere neașteptată. De la o secundă la alta, atmosfera de petrecere a devenit una mistică, iar liniștea însoțea acum suspansul care acoperea publicul. Parcă nu mai era nici urmă de petrecere, de luminițe, de agitație și de festival folcloric.

În 1935 se inaugura Drumul Regelui, între Jina și Novaci, legând Transilvania de Oltenia. Un drum clădit de locuitorii celor două sate, fiecare familie contribuind cu construirea câtorva metri de drum. Regele Carol însuși a fost prezent la inaugurare, conducând personal automobilul pe cei 150 de km de drum de la Săliște la Novaci. Atunci când s-a aflat de înalta vizită, toboșarul s-a dus să anunțe evenimentul pe toate ulițele satului. Mesajul trebuia să fie următorul: „Vine regele cu Augusta sa mamă”. Numai că mesajul inițial a fost deteriorat și s-a transformat în: „Mâine vine regele și în august mamă-sa”. Pentru localnici, evenimentul care a marcat inaugurarea acestui drum important pentru ei, rămâne în amintire și alături de această nostimă anecdotă.

Secvențele pline de umor, graficele care ilustrează legendele, peisajele surprinse cu drona, regionalismele atât de cunoscute celor care locuiesc în Sibiu precum năroc fain, oglindesc comunitatea locului și o transformă într-o încântare pentru spectator, vrajă la care se adaugă pe bună dreptate, secvențe din tradiția preparării brânzei, care contribuie poate cel mai mult la popularitatea zonei.

Printre invitații prezenți la avanpremiera filmului a fost și Mihai Hurezeanu, care a transmis mesajul fratelui său Emil Hurezeanu, jurnalist și ambasador al României în Germania, locuitorilor și spectatorilor.

Drumul regilor-Transalpina este mărturisirea lui Dumitru Budrala. Autorul, eminent manager al Festivalului Astra Film și regizor de film documentar, se identifică mai ales ca fiu locuitor al frâului de lumină ce unește Transilvania de Valahia, via regis. După ani de trăire și încercări, pe plaiuri, în văi și în suflarea taumaturgică a mioarelor transalpine, își așterne acum, în imagine, autobiografia. Isprava acestui om cu nume greu ca lâna nedălăcită sau postavul gros pe spinarea calului fefelegei, vine, mi-am spus mereu, din adâncul cuibărit dintre genunchii uriașelor, prăznuind la masa lor, rezervată de zeii țărani, după scalda mântuitoare în Iezerul Mic și Iezerul Mare. Imposibil ca un astfel de om, care îți cere mereu ție, fostului co-pământean, bucureșteanului ad-hoc, sau veneticului cu pașaport diplomatic de prin părțile teutone, să-ți aduci copiii la colibă, să-i învețe și pe ei păstoritul, care se străduie de zece ani să măsoare cu pasul cineastului drumul regelui, să nu fi ajuns acum la concluzia că regele sunt regi, iar drumul este unul singur, al trecutului mitologic comun spre viețile noastre multiplicate în voia firii păstorești. El ne poartă dinspre naștere înspre moarte, dinspre  Transilvania spre mica Valahie, de la Decebal la Traian, ca o pasăre a cerului, așternută pe mormântul omului neînsurat, din satele din Mărginimea Sibiului. Filmul e frumos, bun, înțelegător, ca vatra pentru pâine și obârșiile noastre pentru născuții lor. O nouă dovadă că orbita de veghe a Mărginimii Sibiului  e chiar cheagul agregator al universului românesc.

(Emil Hurezeanu, despre Drumul regilor-Transalpina)

„Drumul strămoșilor mei, al meu, al copiilor mei: Drumul regilor-Transalpina”. Așa s-a încheiat filmul. Și până au apucat spectatorii să se dezmeticească, vărul Săndel a reluat atmosfera de petrecere de la Festivalul Folcloric de sus, de pe muntele din Jina.