de Cristina Ghinea

Unii dintre noi avem frați, părinți sau prieteni care sunt cadre medicale. Iar în această perioadă ei au fost eroii noștri, punctele noastre de sprijin, dar și cei mai vulnerabili din familie, față în față cu riscul de a se infecta cu Covid 19 sau cu riscul de a fi înfrînți de stres și oboseală. Au făcut și încă fac tot ce le stă în putință să ajute oamenii, chiar dacă sistemul medical nu îi ajută cum ar trebui. Alexandra Albu este medic rezident cardiolog într-un spital din centrul Germaniei. Are 33 de ani și este mamă a doi copii. În contextul pandemiei, crede că igiena, în strânsă legătură cu sistemul medical, ar trebui să aibă prioritate. Nu ar strica niște cursuri predate în școli pentru că nu e nici prima, nici ultima pandemie de care o să ne lovim.

Cum a fost perioada stării de urgență din punct de vedere al activității prestate? Cum te-ai descurcat și cum te-ai adaptat?

Alexandra Albu: A fost desigur stresant și când vorbesc de stres nu mă refer doar la frica de a mă infecta cu virusul Corona. Chiar la început, regulile în spital se schimbau de la o oră la alta; totul era nou pentru personalul medical; ce era valabil ieri, astăzi nu mai avea nicio semnificație, dar, în final, au apărut reguli clare, stabile și bine definite, știa fiecare ce are de făcut. A fost nevoie de o adaptare rapidă. Iar atunci când aveam liber, mă bucuram de timpul petrecut alături de familie, în casă. Aveam cumva o stare de bine, de siguranță.

Ce frici aveau oamenii cu care ai interacționat?

Alexandra Albu: Dificilă întrebare… Frica de infectare, de moarte, teama pentru sănătatea familiei și teama pentru situația economică, deci, în general, frici legate de urmările pandemiei. Pe mine m-a speriat faptul că cel mai des am întâlnit extremele. Cei care credeau, la cel mai discret simptom (oricare ar fi fost el), că sunt infectați cu virusul Corona, iar la polul opus erau cei care nu credeau în existența virusului și de aici și neacceptarea regulilor.

Cum a fost să manageriezi toate lucrurile având în vedere că erai conștientă de pericolul îmbolnăvirii?

Alexandra Albu: Cu multă disciplina și igienă strictă! (În sfârșit nu mai eram eu aia nebună care dezinfectează totul).

Cum vezi azi toată experiența asta?

Alexandra Albu: Nu este nici prima nici ultima pandemie, dar cumva te pune pe gânduri. Înveți să te bucuri de sănătatea ta și a celor dragi, te bucuri de lucruri minore, apreciezi natura și locurile ce te înconjoară.

Ce trebuie să știm că are prioritate într-o pandemie, pe care o întâlnim, probabil, o dată în viață? Medicina/știința, economia, libera exprimare?

Alexandra Albu: Consider că igiena, în strânsă legătură cu sistemul medical, ar trebui sa aibă prioritate. De exemplu, pe viitor aș pune mai mult accentul pe igiena în școli, chiar și grădinițe, așa cum se învață spălatul pe dinți. Fiica mea știa, la nici doi ani, că atunci când intră în casă, înainte de fiecare masă și după ce merge la oliță trebuie să se spele pe mâini. Sunt convinsă că mulți nu știu lucrul acesta. Dacă nu se învață acasă poate ar fi bine să fie amintit în grădinițe și școli. Ar trebui să li se aducă la cunoștință elevilor lucruri elementare despre igiena corporală, despre transmiterea virușilor și a bacteriilor și ce înseamnă acestea mai exact.

Tot ce s-a vorbit în media, asta apropo de liberă exprimare, nu a făcut decât să creeze panică în rândul oamenilor. A fost o totală lipsă de organizare din partea tuturor autorităților; a fost ceva nou în lumea medicinei, nimeni nu s-a așteptat la așa ceva, nimeni nu a fost pregătit pentru așa ceva! Problema este că foarte multe persoane s-au grăbit să vorbească și să tragă concluzii, ceea ce a creat panică în rândul oamenilor. Poate pe lângă cursurile de pregătire în caz de calamități, dezastre, ar trebui să se introducă și cursuri în care să învățăm cum să reacționăm în caz de pandemie.

cover foto: Jair Lázaro/ Unsplash

*articolul face parte din ediția tipărită Capital Cultural nr. 24.