Am ajuns la Facultatea de Jurnalistică nu pentru că aș fi studiat dinainte oportunitățile sau pentru că aș fi știut ce înseamnă să fii jurnalist, ci din entuziasm. Mi-ar fi plăcut medicina și, într-a 11-a, profa de biologie știa deja gândurile mele și-mi dădea tot mai mult de învățat. Dar cum gândurile de seară nu se potrivesc cu cele de dimineață, până la urmă am ales Jurnalistica, că suna chiar bine să stai în fața microfonului de la radio și să citești știrile sau să binedispui oamenii de dimineață. N-a fost chiar așa, dar nici rău, că am găsit nișa care să-mi placă. Destul de târziu am descoperit că mulți oameni au joburi care nu-i fac fericiți, că mulți nici nu lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit.
Din generația mea, mai sunt maximum 10 colegi care lucrează în presă. Mulți n-au încercat deloc, alții, care erau chiar buni, nu s-au regăsit în acest domeniu. Și ca ei sunt tot mai mulți printre cunoscuții mei. Unii își descoperă până la urmă pasiunea, alții rămân blocați în joburi care nu-i mulțumesc, alții fac pe lângă serviciu alte cursuri de calificare de frica zilei de mâine. „Dacă se desființează postul meu, eu ce fac?” Am cunoștințe care au urmat chiar și două facultăți la zi, dar lucrează în domeniul hotelier sau înfrumusețare și le pare rău de timpul pe care l-au pierdut în facultate.
Nu demult, am facut un chestionar pentru elevi unde îi întrebam, printre altele, ce ar alege între o diplomă de facultate dar care nu-i ajută să se angajeze în domeniu sau o școală de meserii. Și, surprinzător, o parte dintre ei au ales diploma de facultate pentru că ești mai bine văzut în societate.
Plecăm cu prejudecăți din familie, de la școală, din grupul de prieteni. Nu avem mentori care să ne observe înclinațiile la timp și să ne îndrume pe o cale sau alta. În cele mai fericite cazuri, răzbatem singuri și ne găsim drumul.
În Capital Cultural nr. 19, am scris despre oameni care lucrează de peste 30 de ani în domeniul ales, am căutat povești ale celor care s-au reprofilat în cu totul alt domeniu decât cel studiat, am scris despre meseriile viitorului dar și despre cei care au plecat în alte țări după un trai mai bun, pentru că România nu poate să le ofere mai mult.