De șase luni încoace lumea noastră se confruntă cu provocări în lanț generate de pandemia de SARS-CoV-2 și poate cele mai importante lecții pe care le-am avut de învățat în tot acest timp au fost compasiunea, solidaritatea și capacitatea de a rămâne conectați în ciuda distanței fizice impuse de măsurile de protecție. Medicii, cei care s-au aflat în tot acest timp în avangarda luptei cu virusul, nu ar fi avut cum să nu ne stârnească admirația și respectul prin curajul și dăruirea de care au dat dovadă. Iuliu Hațieganu, unul dintre cei care au pus bazele medicinei transilvănene spunea că „medicina este ştiinţa şi conştiinţa încălzite de iubire faţă de oameni.ˮ

Despre satisfacția de a pune cunoașterea științifică și tehnologia în slujba semenilor am discutat cu Marius Smarandoiu, la bază inginer IT, iar în prezent medic generalist și dentist implantolog.

Deși deține o experiență de invidiat în domeniul informatic, el a ales să se îndrepte înspre o carieră medicală, studiind în paralel medicina generală și cea dentară și fiind totodată vreme de zece ani paramedic SMURD. Este cadru didactic asociat la Facultatea de Medicină din cadrul Universității „Lucian Blagaˮ din Sibiu la disciplina de prim-ajutor.

A participat la numeroase conferințe internaționale la Tokyo, Amsterdam, Torino, Glasgow, Viena, Marsilia, Antalya, etc., obținând premii, dintre care cele mai notabile sunt locul II la Conferința de Implantologie COWELLMEDI, din Corea de Sud, în 2019 și de doua ori locul 1 la Conferința de Urgențe Medicale din Dubai, edițiile 2013 și 2014.

Marius, tu și soția ta, Dania Lunca –Smărăndoiu, alături de personalul medical de la Casa Dente, clinica unde vă desfășurați activitatea ați fost în prima linie în momentele cele mai dificile, când se declarase stare de urgență. De ce ati ales, în pofida riscurilor, să oferiți servicii medicale chiar și în acea perioadă ?

Marius Smărăndoiu: Decizia de a funcționa și de a fi alături de pacienți chiar și în timpul stării de urgență a plecat  în primul rând de la conceptul clinicii noastre. Când în 2015 noi ne-am propus să înființăm clinica, ne-am propus ca misiune să fim alături de oameni și să facem o diferență pozitivă în viața lor. Practic asta ne-am asumat și pentru a putea funcționa, pe lângă calculele de ordin financiar, legal și de competență, foarte mult a contat motivația noastră. Și pe mine și pe soția mea, ne-a motivat în primul rând dorința de a face bine. Când a apărut această situație am reflectat destul de mult, pentru că și noi avem copii mici, bunici, suntem o familie ca celălalte dar misiunea pe care ne-am asumat-o ni s-a părut că ne obligă să continuăm. E ca atunci când ai o armată care prosperă în perioadă de pace, dar când e război ea se retrage. Era momentul să fim alături de cei care aveau nevoie de noi. Ce pot să spun legat de acea perioadă este că pentru a putea funcționa au existat și niște provocări profesionale, pornind de la modul la care ne-am raportat noi la acele urgențe, până la dificultățile de a ne aproviziona cu echipamentele necesare, pentru că politicile de stat erau de așa natură încât în mediul privat să ajungă foarte puține materiale, ele fiind acaparate de vidul care exista în sistemul de stat. Am achiziționat materiale cu prețuri foarte mari, și nu prețul era cea mai mare problemă, cât faptul că nu găseam, de aceea a trebuit să apelăm la toate resursele noastre umane, să cumpărăm cinci măști dintr-o parte, câteva combinezoane din altă parte, astfel încât să facem un necesar minim, pentru a fi în siguranță atât noi, cât și pacienții.

Ați tratat strict cazuri de urgență ?

Marius Smărăndoiu: Da, am lucrat doar pe cazuri de urgență și au fost patologii pe care, sincer, nu am crezut că am să le văd în 2020, pentru că oamenii au fost atât de speriați încât au stat până în ultimele stadii, astfel încât am avut câteva cazuri în care aș putea spune, fără să exagerez, că viața omului a fost pusă în pericol. A trebuit să fug de acasă noaptea, să inițiez tratamente de urgență pe complicații datorate unor tratamente stomatologice nefinalizate la timpul potrivit.

Ați avut și pacienți despre care știați sigur că au coronavirus sau au fost în contact cu persoane care erau infectate?

Marius Smărăndoiu: Nu era relevant, fiindcă pentru noi orice pacient era un potențial purtător de coronavirus. Noi am tratat pe toată lumea fără excepție. E adevărat că am pus la punct niște circuite, am făcut triaje, în așa fel încât să separăm terapia aplicată în funcție de gradul de risc, dar nu au fost pacienți pe care să îi refuzăm datorită suspiciunii că ar fi purtători de coronavirus.  Am luat măsuri de protecție atât pentru noi cât și pentru ei, lucru pe care îl facem și acum.

Care au fost provocările și temerile voastre?

Marius Smărăndoiu: În primul rând nu știam despre ce era vorba. Era o panică generală indusă de la nivelul cel mai înalt, inclusiv de la Organizația Mondială a Sănătății. Guverne, organizații, cercetători, toți erau panicați. Panica este un fenomen uman destul de contagios, dar retrospectiv vorbind, în perioada aceea riscurile nu erau mai mari decât sunt acum. Șansele să avem pacienți cu COVID-19 sunt acum mult mai mari, dar să spunem că atitudinea noastră vizavi de aceste riscuri e diferită: ni le asumăm, luăm măsuri de protecție și mergem înainte.

Faptul că ai studiat și medicina generală în paralel cu stomatologia te-a ajutat în a înțelege și gestiona mai bine acest context epidemiologic?

Marius Smărăndoiu: Eu încă nu separ medicina dentară de medicina generală. Din punctul meu de vedere există o singură medicină, pentru că pacientul trebuie tratat ca un întreg. Chiar dacă noi ne ocupăm de probleme ale cavității bucale, dinți și alte complicații care decurg din patologii ale dinților, tot la medicină generala se ajunge. Medicina dentară e o specializare a medicinii generale, așa cum toate specializările decurg din medicina generală. Pe mine experiența de medicină generală, atât facultatea cât și activitatea de 10 ani de SMURD m-au ajutat și mă ajută zi de zi în aceea ce fac, pentru că îmi dau o înțelegere mai bună a fiziologiei umane, a fiziopatologiei, etc. Lucrurile sunt interconectate, pacienții noștri nu sunt niște pacienți ideali, unii au boli infecțioase grave, alții au boli sistemice cronice (pacienți cu diabet, cancere în tratament, post-tratamemt), care au o asociere de patologii și orice act mediacal, indiferent de domeniu trebuie să țină cont de ele, astfel încât pacientul să fie într-o zonă de siguranță.

Ai pomenit de experiența pe care ai acumulat-o la SMURD. În această perioadă dificilă s-a discutat mult despre cei care luptă cu virusul și sunt foarte expuși ca despre „eroii noștriˮ. Voluntarii SMURD au fost și sunt mereu în prima linie și asta nu doar în pandemie. De ce crezi că fac asta? Care sunt motivațiile și satisfacțiile lor?

Marius Smărăndoiu: Satisfacția este foarte greu de explicat. În momentul în care am intrat în programul de pregătire al voluntarilor SMURD ni se spunea despre acest „microbˮ pe care îl vom căpăta dacă vom prinde cu adevărat gustul. Aș putea spune că se combină provocarea personală cu o experiență cu adevărat umană, pentru că ești pus în niște situații în care te simți foarte uman. Lumea modernă este plină de utopii. Noi ne uităm la filme, citim cărți, ne imaginăm, visăm la lucruri, dar de fapt viața reală alegem să o experimentăm foarte puțin cu adevărat, probabil din confort sau dintr-o formă de protecție. În medicină nu-ți permiți acest lucru. Acolo te confrunți cu niște situații reale, nimic nu este teoretic. Poate că în copilăria mea am fost fascinat de eroi, lupte, bătălii descrise în cărți, filme sau piese de teatru, care duceau la extrem expriența umană. În momentul în care ai parte de acestea toate într-un mod real, lucrurile sunt amplificate. E implicată și adrenalina dar și faptul că tu, ca individ, printr-o contribuție pe care o aduci într-o echipă de urgență medicală poți să faci o diferență semnificativă în viața unui om. E palpabilă, clară. Iar în momentul în care, cu foarte mult efort, reușești să duci lucrurile într-o direcție pozitivă, satisfacția este enormă, nu ai nevoie de o recompensă de niciun alt fel. Nici nu trebuie să știe cineva că tu ai făcut ceva. Experiența este atât de autentică și de vie încât nici nu simți nevoia să fii lăudat. În atâția ani de SMURD eu și colegii mei am avut foarte rare ocazii în care cineva să vină să ne spună „mulțumescˮ. Pacienții noștri sunt pacienți inconștienți, resuscitați, în situații critice, dar noi am fost acolo, ne-am făcut treaba și satisfacția asta e mai mult decât vreo recompensă de orice fel. E foarte greu de explicat în cuvinte sentimentul pe care îl trăiești în momentul în care ai o satisfacție instantanee. Noi, voluntarii SMURD, ne-am îndreptat ulterior spre diferite zone medicale dar mereu am simțit nevoia de a transpune experiența acumulată atunci în toate actele noastre medicale, de a fi autentici indiferent de specialitatea pe care am ales-o. Majoritatea colegilor cu care am lucrat la SMURD au ajuns medici foarte buni, indiferent că s-au îndreptat spre chirurgie, spre medicină internă, sau alte ramuri. Din punctul meu de vedere medicina de urgență nu ar trebui să fie o specialitate separată, fiecarte medic și tot personalul medical ar trebui să fie capabil să presteze un act medical de urgență.

Tu ai avut un traseu profesional foarte interesant. Ai plecat de la IT ca să ajungi la medicină. Dacă ar fi să compari cele două domenii, ce satisfacție își oferă acum profesia de medic comparativ cu cea de inginer și ce elemente poți să transferi din vechea ocupație în cea nouă?

Marius Smărăndoiu: IT-istul este o persoană creativă, care cu imaginație manipulează niște concepte. Deși aparent face o muncă plictisitoare, la calculator, el traiește într-un univers fantastic. Poți să pleci de la o foaie albă și să realizezi ceva foarte complex și funcțional. Eu am văzut întotdeauna programele pe care le făceam ca pe niște ființe pe care le cream. Mai ales în proiectele mari, de echipă, plecam de la niște funcționalități de bază, care se îmbogățeau, deci eram foarte aproape de munca de creație. În medicină ai deja de a face cu ceva creat, cu niște sisteme infinit mai complexe, care funcționeaza pe principii de multe ori nu foarte diferite. Sunt niște sisteme pe care dacă le înțelegi și mergi pe o abordare logică reușești să restabilești niște dezechilibre, pentru că până la urmă patologia medicală reprezintă un dezechilibru într-un anumit sistem, care ar trebui să funcționeze perfect. Apoi, plusul pe care îl aduce medicina este acel aspect uman și spiritual. Acesta mi-a lipsit în IT și am simțit tot mereu nevoia să completez. Era fascinant, cream sisteme, programe, dar în momentul în care închideam curentul se oprea totul, pe când în medicină, pe lângă partea tehnică foarte elaborată și complexă, trebuie să fii alături de om, să-l convingi că îl poți ajuta.

Deci orice medic trebuie să fie și un bun psiholog…

Marius Smărăndoiu: Trebuie să fie mai multe. Trebuie să fie autentic și în același timp să ajungă la un nivel de comunicare cu pacientul. Când am făcut alegerea să intru în domeniul medical și am crezut cu tot sufletul că mă împlinește am reușit să fac lucruri pe care nici în ziua de astăzi nu mi le explic, care nu țin doar de partea tehnică. Inclusiv încrederea pacientului înseamnă enorm. Tu, ca medic, poți să faci lucrurile până la un punct, dar dacă pacientul are încredere în tine totul este dus la un nivel mult mai înalt.

Este loc și pentru creativitate în medicină?

Marius Smărăndoiu: Un medic adevărat trebuie să fie în primul rând creativ. Nu există un tratament pe care să îl poți reproduce la indigo de la un pacient la altul. În momentul în care intrăm în clișee și în tratamente standard de multe ori nu obținem rezultatele pe care ni le-am dori. Da, sunt rezultate bune, statistic vorbind, dar diferențele importante se fac la lucrurile de finețe, și acolo ține de adaptatea la fiecare pacient în parte. De-asta, consider că unele dintre cele mai mari probleme care apar acum în tratamentele medicale se datorează faptului că medicul are tot mai puțin timp de a ajunge la această finețe. Poate fi un medic bun, foarte căutat, dar dacă e presiunea foarte mare, este greu să refuze pacienți și atunci se ajunge la a nu acorda fiecărui pacient atâta timp cât ar trebui. Pentru că am și șansa să lucrez cu studenții la facultatea de medicină în cadrul stagiilor de prim-ajutor, eu le și spun studenților mei că medicina nu este ca o carte de rețete de bucătărie: ai boala și tratamentul și învățăm rețete. Aici intervine creativitatea. De aceea e periculos ca oamenii să se informeze de pe internet. Fiecare pacient, cel puțin la modul ideal ar trebui să aibă parte de un tratament particularizat, pe care medicul îl creează într-un mod logic, ca o concluzie la ceea ce a înțeles legat de acea problemă. Avicena și alți medici din vechime mulțumeau pacienților că au avut ocazia să-i trateze. Noi nu putem fi medici buni fără pacienții noștri, fără contribuția și încrederea lor. Este o relație de interdependență.

Cum vezi medicina dentară în viitor? Ce îmbunătățiri încercați să aduceți la clinica voastră tratamentelor clasice? Tu și soția ta ați particiapt la numeroase conferințe internaționale…

Marius Smărăndoiu: Toată lumea caută tratamentele noi dar eu zic că este important să nu le uităm nici pe cele vechi. În primul rând trebuie să plecăm de la experiența pe care o avem de când există umanitatea și care nu trebuie neglijată. Apoi, desigur, progresul trebuie încurajat în medicină și cu asta ajung la pregătirea continuă. Noi, medicii, trebuie să învățăm permanent dar și să comunicăm permanent ceea ce facem. Ideal ar fi ca fiecare medic să fie un mic cercetător, care acumulează o experieneță, ce comunicată și integrată cu experineța altor colegi poate duce la concluzia că un anumit tip de abordare sau de tratament sunt mai benefice decât altele. Așa progresează medicina, prin contribuția fiecărui medic. Astfel s-a ajuns ca anumite patologii care acum 50 sau 100 de ani erau imposibil de tratat, sau letale, să fie banale în ziua de astăzi. Progresul va exista mereu dar e foarte importnat să ne folosim și de experiența veche, să colectăm informații, să ne întâlnim în medii specializate pentru a le comunica. Mai ales în cazul generațiilor tinere, deși tehnologia este tot mai prezentă, este înțeleasă tot mai puțin și ideal ar fi ca noi, ca ființe inteligente să ne putem folosi de aceasta, fără a fi doar niște consumatori ai tehnologiei și ea să ne controleze pe noi. Unul dintre atuurile mele, pentru care am reușit să fac față unui domeniu nou, este că am putut să folosesc tehnologia în avantajul meu. La foarte multe conferințe internaționale am ajuns pentru că am putut să folosesc statistica, IT-ul, să fac data mining, să adun date, să le prelucrez, să trag niște concluzii și să le prezint. Eu folosesc zi de zi în medicină foarte multe concepte cu care am crescut ca tânăr inginer: matematica, informatica, scheme logice, etc.. Fiecare situație medicală trebuie înțeleasă (de unde vine, ce se întâmplă acolo) și găsite soluții. O problemă a tinerilor medici este faptul că ei nu mai au modele. Oamenii se focusează pe un volum foarte mare de informații dar nu mai au modele de abordare a unor atitudini medicale. Nicolae Paulescu, de exemplu, pe care eu îl admir, era un filozof, făcea fiziologie filozofică, dădea un sens spiritual fenomenelor medicale. Medicina este o știință complexă care poate fi abordată din diverse perspective. Dimensiunea tehnică, spirituală, atitudinea medicului, a pacientului, toate sunt implicate. De-asta nici nu pot fi trasate granițe. Medicina bazată pe dovezi, așa-zisa medicină alopată, a înregistrat cu adevărat un progres fantastic, dar asta nu înseamnă că alte abordări nu sunt valoroase și nu putem învăța din ele.  Medicina alternativă are secole sau mii de ani în spate în care s-au tras niște concluzii legat de niște terapii care sunt valoroase și pot funcționa. Ideal ar fi să le integrăm.