de Mihaela Campion
„Îmi este greu, aproape imposibil să mă tratez cu bunătate”, îmi spune Ea uitându-se rugător la mine. Îmi trece prin minte să-i răspund: „Nu am o baghetă magică cu care să ating partea din tine care oferă celorlalți tot ce are mai bun fără ca asta sa nu te includă si pe tine”.
„Ea” este femeia pe care o întâlnești in viața de zi cu zi. „Ea” este cea cu care ne identificăm cu ușurință și spunem la unison „Te înțeleg, așa sunt și eu”. „Ea” este cea care oferă și se oferă celor din jur fără să-și dea permisiunea de a se trata și pe ea cu blândețe și bunătate.
Acum a venit timpul să vorbesc cu “Ea” despre compasiunea fața de sine.
Compasiunea față de sine este un dar care, în momentul în care ți-l oferi ție, se va propaga și celor dragi. Când tu devii propriul agent al bunătății îți este mult mai ușor să-i înțelegi si pe alții. Prin definiție, compasiunea față de sine este un act de bunătate și blândețe în momentele de suferință. Condiția esențială pentru a simți compasiune este să înțelegi și să conștientizezi suferința. Compasiunea este un sentiment direct corelat cu suferința. O simțim atunci când percepem suferința și dificultatea prin care trece cineva.
Statisticile în domeniu arată un procent mult mai ridicat pentru capacitatea umană de a simți compasiune față de altcineva comparativ cu cea oferită sinelui.
De ce este greu să ne tratăm cu aceeași bunătate când suferim?
Studiile de cercetare făcute de Kristin Neff (Self-Compassion: The Proven Power of Being Kind to Yourself), psiholog la Universitatea din Austin, Texas, ne arată care sunt barierele puse de noi înșine în calea compasiunii față de sine. Acestea ar fi: asprimea cu care ne judecăm atunci când greșim, tendința de a ne izola crezând ca suntem singurii care suferim, activarea propriei critici (The inner critic) care ne motivează doar pentru o durată scurtă, dificultatea de a accepta că suntem imperfecți.
În ultimii ani, în urma cercetărilor făcute în domeniul psihologiei, se promovează tot mai mult conceptul compasiunii față de sine. Ce a condus la această mișcare radicală? În principal beneficiile pe care le aduce compasiunea față de sine. Cum ar fi: o stare de bine amplificată si menținută în mod consistent de sentimente de împlinire, satisfacție, mulțumire de sine, fericire, încredere în sine, o ușurință de a ierta și a înțelege perspectiva altora, disponibilitatea de a fi alături de partener și oameni dragi atunci când trec prin dificultăți, creșterea motivației, scăderea fricii față de eșec, a sentimentelor de nemulțumire, reducerea stresului, a anxietății și a stărilor depresive.
Chintesența compasiunii față de sine stă în întrebarea „De ce am nevoie în acest moment de suferință?” Cu alte cuvinte compasiunea față de sine nu reprezintă numai un act de bunătate și dragoste față de sine, ci și descoperirea a ceea ce am nevoie pentru a fi mulțumită, împlinită, fericită după care voi ști cum să pot acționa. În felul acesta practicarea compasiunii față de sine devine un catalizator în descoperirea sensului vieții. Desigur acesta este doar un început. Mai am încă multe întrebări pentru „Ea”. Aleg acum doar una:
„Spune-mi sincer atunci când suferi reușești să te tratezi cu aceeași bunătate pe care o simți față de o prietenă?
Mihaela Campion este psihoterapeut în Chicago,
fondatoarea Psychotherapy and Transformational Movement și Courageous Presence revivaltherapy.com
Co-fondatoare ARCHER-American Romanian Coalition for Human and Equal Rights: www.archercoalition.org
cover foto: Unsplash/Tim Marshall
