Polonia, cu care împărtășim istoria comună Estului Europei de după 1918, aniversează și ea anul acesta centenarul său, cel al renașterii statului independent. În vreme ce noi ne-am împotmolit în proiecte de statui supraevaluate și programe pe hârtie, ideile lor circulă în expoziția itinerantă „Manual de design polonez” și ilustrează centenarul creativității poloneze. După Berlin și Budapesta, expoziția a ajuns la București prin Institutul Polonez și a fost găzduită de centrul NOD Makerspace\MATER în perioada 18-27 mai, în cadrul Romanian Design Week.
Manualul de design polonez este un puzzle cronologic a 100 de obiecte de design și imagini prin care se exprimă societatea și cultura poloneză a ultimului secol. De la jucării la mobilier, de la ambalaje la cărți și logo-uri grafice, povestea din spatele fiecărui obiect restituie o filă din istoria trăită. Indirect, expoziția oferă o imagine fragmentară a Poloniei moderne prin acele obiecte care descriu existența cotidiană sau punctează elementele coagulării societale după recâștigarea independenței. Iar dacă grafica e un brand cultural polonez internațional recunoscut, graficienii fac acum legătura cu prezentul printr-o sută de ilustrații originale. La invitația curatoarei expoziției, 25 de artiști ilustratori au reinterpretat grafic cele o sută de obiecte de design într-o sută de panouri grafice care compun expoziția. Rolul lor e să însoțească obiectele și să comenteze grafic ideile arhivate de istoria designului polonez. Ewa Solarz, curatoarea expoziției, comentează câteva obiecte reprezentative pentru conceptul Manualului de design polonez într-un interviu în mișcare prin expoziție.
Ewa Solarz: Polonia are graficieni foarte valoroși, așa că ideea mea a fost să combinăm în expoziție obiectele și grafica. I-am invitat pe cei mai buni 25 de ilustratori polonezi contemporani să realizeze ilustrații la obiectele selectate. Fiecare a primit patru obiecte de ilustrat (distribuite în ordinea cronologică a apariției lor, să nu se certe între ei) și au lucrat liber, cum le-a dictat imaginația. Așa am produs o sută de panouri grafice originale, acompaniate parțial și de obiecte, prezentate în ordinea cronologică a apariției obiectelor. Avem destul de multă mobilă, ceramică, produse din sticlă, dar și lucruri care nu sunt direct asociate designului.
Primul obiect din expoziție e Dragonul de la Wavel, o jucărie proiectată de Zofia Stryjeńska în 1918, una din cele mai cunoscute pictorițe din Polonia interbelică. Jucăriile sunt din lemn și au fost pictate de femeile din satele de lângă Cracovia care lucrau în atelierele din oraș. Pentru o parte din ele lemnul a fost lăsat natur pentru a fi pictat de către copii, la ideea autoarei. Dragonul se mai produce și azi la Cracovia, îl putem cumpăra și colora.
În expoziție prezentăm și prototipul unor obiecte care nu au fost produse în serie. Așa e autobuzul creat de unul din cei mai cunoscuți pictori din Polonia, Zdzisław Beksiński. Majoritatea polonezilor nu știu că vreme de 6 ani Zdzisław Beksiński a proiectat autobuze la fabirca din Sanok, în orașul lui natal. În planșa noastră, autobuzul seamănă foarte mult cu limuzinele americane din anii `50, iar autobuzul lui Beksiński e reinterpretat grafic într-o viziune onirică.
Apoi, avem o planșă reprezentând ambalajul primului detergent produs în Polonia, Ludwik. Povestea lui e amuzantă. A fost produs începând din 1964 iar până atunci femeile spălau vase cu cenușă sau cu nisip. Denumirea lui a fost inspirată în epocă de un slogan publiclitar publicat în revista Przekrój care stimula implicarea bărbaților în muncile din bucătărie. Ludwik la vase!, îndemna sloganul. Detergentul a preluat prenumele masculin Ludwik și a devenit atât de popular în Polonia încât continuă să fie produs sub aceeași denumire și în zilele noastre.
Ce nu putea să lipsească din expoziție?
Ewa Solarz: Pentru mine obiectele create în perioada celui de-al Doilea Război Mondial sunt foarte importante pentru că doream să arăt că designul civil a continuat să existe și în acea perioadă. Avem scaunul Căprioara, special proiectat pentru copii, mobilier intrat în producția de masă și exportat cu succes în străinătate. Din aceeași perioadă avem și jocul de societate Superfarmer, și el reintrat în producție acum două decenii. Jocul a fost proiectat în timpul Războiului de către matematicianul Karol Borsuk după ce și-a pierdut catedra universitară în timpul ocupației naziste. Bosuk trebuia să-și câștige cumva existența și a produs jocul sub numele Ferma animalelor. Primele exemplare au fost realizate artizanal în familia profesorului. Scopul lui e creșterea animalelor, se joacă cu un zar cu 12 fețe pe laturile căruia e desenat câte un animal domestic. În 1997 s-a reluat producerea jocului sub noua denumire, Superfarmer.
Bicicleta expusă e un obiect original?
Ewa Solarz: Într-adevăr, e o bicicletă Wigry autentică iar mecanicul de biciclete mi-a spus, când a verificat-o, că totul e autentic cu excepția farului. A scotocit într-o cutie de unde a scos un far original, l-a montat, iar acum bicicleta e completă. În anii `70-`80, aproape toți polonezii aveau o bicicletă Wigry. E unul din cele mai populare obiecte și toți au o poveste cu ea. Eu îi îndemn pe oameni să ne spună poveștile lor personale cu obiectele din expoziție și cele mai multe au ca subiect această bicicletă. Majoritatea istorisesc cine și unde a pierdut-o, sau unde și în ce împrejurări a fost furată.
Pe mine m-a amuzat să recunosc bicicleta adolescenței mele. Am primit-o pliată, de la părinții mei, în urma unei excursii în Polonia.
Ewa Solarz: Da, un amănunt important pentru acei ani e că bicicleta era pliabilă, chiar dacă nu se prea folosea facilitatea la vremea aceea.
Care sunt obiectele reprezentative pentru anii 2000?
Ewa Solarz: Avem alfabetul Fidu, proiectat de Oskar Zięta, dar avem și desene ale mobilierului realizat cu o tehnologie inventată de el, care constă în introducerea aerului în interiorul unor plăci metalice. Astfel, se obțin forme curbe cu care se pot crea o gamă variată de obiecte metalice: litere, mobilă, sculpturi etc. Artistul spune că aceasta e o tehnologie cosmică pentru că poate fi folosită în cosmos, așadar e un exponat reprezentativ pentru prezent.
Care e imaginea Poloniei centenare pe care o transmite expoziția ?
Ewa Solarz: Înainte de a ajunge la București, expoziția a fost prezentată la Berlin și la Budapesta. Peste tot, vizitatorii au spus că designul în țările Estului Europei seamănă foarte mult, ceea ce înseamnă că semănăm între noi, împărtășim o istorie comună și e firesc să regăsim aceleași tendințe și în design. Avem foarte multe lucruri în comun în zona aceasta geografică și istorică, dar ceea ce caracterizează designul polonez este grafica. Grafica a fost mereu în avangarda designului polonez prin coperți de carte sau de discuri de vinil, logo-uri, afișe, litere. Grafica este marca designului polonez unanim recunoascută. Regăsim în expoziție câteva fonturi proiectate de graficieni polonezi, dar și unele fonturi internaționale adaptate la specificul alfabetului nostru. O planșă redă un font foarte răspândit și popular acum în Israel, fontul Chaim, proiectat la Varșovia în anii 1920. Expunem și coperta romanului Zły de Leopold Tyrmand, realizată de unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai școlii poloneze de afiș, Jan Młodozeniec. De altfel, coperta reia stilul grafic al unui afiș. A doua carte din expoziție este Tehnica literelor de Jan Wojeñsk, o carte lansată în anii `40, un manual util fiecărui grafician sau celor care realizau pancarte cu lozinci de 1 Mai ori pentru demonstațiile omagiale. În Polonia a fost extrem de populară. Cartea descrie modalitățile simple de a crea diferite tipuri de litere, iar oamenii mai în vârstă care vizitează expoziția spun că au folosit-o în vremurile când totul se făcea de mână. Și tot din zona graficii prezentăm ziarul Solidarność, expus pentru logoul său. La începuturile mișcării de la șantierele navale, un tânăr grafician din Gdansk, Jerzy Janiszewski, a realizat câteva afișe cu acest logo, celebru azi în întreaga lume. Filmat, fotografiat, reprodus ca siglă a mișcării, logoul Solidarność e un simbol al Poloniei angajate, creative.
Post scriptum. Expoziția Manual de design polonez își continuă în 2018 drumul prin Europa și va ajunge la Viena pentru a vorbi indirect, cu argumentele creativității, despre imaginea vieții poloneze moderne și contemporane. Dacă manualul e o carte de învățătură despre Polonia de azi, expoziția poloneză de la București lasă în urmă o întrebare: cum ar arăta centenarul nostru într-o sută de obiecte made in Romania?
de Oana Cristea Grigorescu
foto: Ovidiu Micsik
*articol apărut în Capital Cultural nr. 13, ediția tipărită
