Mâna lui Benny Rietveld se ridică în aer, în secunda următoare nu mai auzi nici saxofonul, nici percuție, nici vioară. Doar vocea Teodorei și sunete fine dinspre Manu Koch. Degetele îi alunecă delicat pe claviatură, vocea Teodorei umple toată sala, oamenii aplaudă, fiecare simte energia muzicii. Parcă ești acolo, în mijlocul lor, în mijlocul scenei. Se aud tot mai tare tobele și percuția, se mută reflectorul imaginar, în partea dreaptă, e momentul lui Marcel Moldovan. Mișcă mâinile atât de repede încât nu poți să-l urmărești. În același timp, cu picioarele ține ritmul. E incredibil cum improvizează. Aleen Won zâmbește, Teodora dansează în spatele lor în semiumbră. E o muzică cinematică, te învăluie, te duce la un alt nivel, e jazz, e jazz adevărat.
Da, la Sibiu a avut loc concertul Teodorei Enache alături de Qvintetul lui Benny Rietveld. Neșteptată surpriză în cadrul proiectului „Zilele Româno-americane”, inițiat de Filarmonica de Stat Sibiu. Ce nume mari pe aceeași scenă, ce nivel de performanță! Nimic din ce-am văzut sau ascultat în ultima vreme. N-am mai simțit că sunt într-un oraș din România, n-am mai ținut cont că am așteptat o jumătate de oră să înceapă concertul sau că ar fi putut veni mai mulți oameni la concert. Mi-am găsit în gând mai multe justificări, poate n-au știut, poate nu sunt obișnuiți cu un asemenea concert la sala Thalia într-o zi de vineri, poate au plecat din oraș, însă, pe la jumătatea concertului toate ideile pe care le aveam în minte au dispărut. De fapt, au fost atâția spectatori cât trebuia, au venit acei oameni care și-au dorit un altfel de jazz, au intrat în atmosferă, au aplaudat, au stat la autografe, au cumpărat cd. Da, a fost ce trebuia.
N-am mai ascultat așa ceva de multă vreme
După ce s-a încheiat concertul, prima replică pe care am auzit-o de la o doamnă din primul rând a fost : „Oau! N-am cuvinte. N-am mai ascultat așa ceva de multă vreme”. Lângă mine, la una din lojele de la etajul 1, doi turiști (mi-am închipuit eu) vorbeau în engleză. El îi spune că e trecut deja de nouă seara, iar ea îi răspunde : „Da, a meritat. De data asta ai făcut o alegere bună”. Zâmbesc amândoi și pornesc către parter, unde Teodora Enache și cei cinci muzicieni dau autografe, vorbesc cu oamenii, fac poze. Văd câteva fețe cunoscute, care vin în fiecare joi la concertul tradițional al Filarmonicii, restul sunt tineri, sunt iubitori de jazz. Teodora vorbește cu un copil blond care a stat în rândul al doilea, fascinat de percuționist și bassist taotă seara. Spune că și el cântă la chitară, iar de acolo începe o discuție despre cât de importante sunt orele de studiu. „Măcar o oră două pe zi, pentru că acum e mai greu. Peste câțiva ani, o să te bucuri de fiecare dată când intri pe scenă. Așa ca noi. Iar dacă nu-ți place, acum trebuie să le spui părinților să te lase să faci altceva, matematică, de exemplu”, îi spune Teodora zâmbind. Teodora Enache este una dintre cele mai renumite vocaliste ale jazz-ului românesc. A primit premiul de excelență pentru cea mai importanță contribuție internațională a unui muzician român, a colaborat cu artiști internaționali de renume, iar în 2013 s-a întâlnit prima dată cu Benny Rietveld, după care au dezvoltat împreună proiectul Celebrations Of The Spirit (2014), iar acum, albumul și turneul Transfiguration (2016). Concertul de lansare a albumului a avul loc iată, la Sibiu, cu schimbări neașteptate. Prezentatoarea ne-a anunțat înaintea concertului că percuționistul Ramon Yslas nu a mai putut ajunge și a fost înlocuit în ultimul moment de tânărul și talentatul Marcel Moldovan. O informație importantă dată publicului care a apaludat în timpul concertului și a susținut momentele în care Benny Rietveld îi dadea îndicații percuționiștului: „Stop”, „Louder”, „Very good”, „Your moment”.
„Pe Marcel îl știm de trei zile. E un miracol, ne-a bucurat foarte tare, am descoperit un baterist extraordinar”, îmi spune Teodora la finalul concertului. O mai întreb cum reușesc să se conecteze pe scenă, cum reușesc să devină un tot: „Acesta e miracolul despre care se vorbește în muzică. Pentru că nu vine fiecare să arate cât e de bun, ci fiecare vine să împartă, să dea din sufletul lui, și atunci suntem undeva împreună și împreună construim. E o călătorie interioară, a noastră, a tuturor. Unul cântă, unul ascultă, unul râde, unul plânge, și-atunci devenim un tot pe scenă.”
Teodora Enache
Mai aflu că Teodora Enache și Benny Rietveld s-au cunoscut în 2013 și au corespondat de la distanță. Apoi Benny a venit cu grupul, au avut câteva concerte, iar acum, iată-i împreună, cu un album gata de luat acasă. „Eu i-am spus toate ideile pe care le aveam, toată viziunea, i-am spus cum aș vrea să sune totul, apoi, el a pus toată știința lui și au ieșit aranjamentele. În această seară, am cântat câteva compoziții de pe acest album, multe sunt ale mele, ultima piesă am compus-o împreună cu Benny. E un album cu multe compoziții proprii”, adaugă Teodora. Titlul „Transfiguration” a fost ales de bassistul Benny Rietveld, el a gândit și grafica dar și aranjamentul. Toate acestea au pus în lumină viziunea Teodorei Enache.
Benny Rietveld este de 9 ori laureat al Premiilor Grammy, ca basist, autor de muzică de film și producător muzical. A concertat și înregistrat împreună cu Miles Davis, Sheila E., John Lee Hooker, Bonnie Hayes, Ray Obiedo, Eric Clapton, Wayne Shorter, Herbie Hancock, John Lee Hooker ș.a. A apărut în seriale ca ?Breaking Bad’ sau ?Krush Groove’ și în numeroase alte emisiuni TV și concerte video. În prezent, este în bandul lui Carlos Santana, pentru care este și director muzical.
Benny Rietveld
Muzica o simți, vezi cum se crează pe scenă, iar tu ești parte din ea. Doar pentru simplu fapt că ești spectator. Simți cum totul se leagă, Benny știe să-și coordoneze echipa. Se uită la saxophonist, el zâmbește și deodată o vezi pe micuța Ren Martin Doike cum preia controlul. Ea și vioara captează atenția, Allen Won (saxofon), într-o cămașă roz, de vară și cu sandale negre e relaxat. Cântă cu o ușurință încântătoare, improvizează, zâmbește, se plimbă pe scenă, simte când să rămână în umbra, știe când să susțină vocea Teodorei doar cu câteva sunete din saxofon. Nu știi care să zici că e mai spectaculos, mai bun. Toți sunt. Toți șase. Pianistul elvețian Manu Koch, a avut și el momentul lui când Teodora Enache a ales să cânte „You must remember this”. Ne-am amintit împreună că s-a împlinit un secol de la nașterea lui Frank Sinatra.
Oamenii aplaudă, zâmbesc, artiștii părăsesc scena. Mai vin încă o dată să le mulțumească spectatorilor. Aplauzele se aud în continuare, le merită. Cobor treptele către Parcul Cetății și îmi răsună în minte întrebarea: Cum ar fi să avem o dată pe lună, astfel de concerte la Sibiu?
credit foto: Alpar Takacs
