Teatrul Național ”Radu Stanca” prezintă în această seară spectacolul „Zbang – A Musical Abba Fantasy”. Regizorul Șerban Puiu propune o perspectivă a culturii pop și flower power a anilor ’70. De unde a venit ideea unui asemenea proiect, cum e lucrul cu actorii-studenți și cum a fost adaptat spectacolul pentru scena teatrului “Radu Stanca”, am aflat de la Serban Puiu.

Rep.: Primul musical la Teatrul Național Radu Stanca, de unde a venit propunerea? De la conducerea  teatrului, de la dumneavoastră?

Șerban Puiu: Propunerea a venit de la noi, încercând să facem un spectacol de licență al unui an trei de la această facultate de la ULBS, secția Actorie, o generație foarte bună care a absolvit și atunci am riscat enorm încercând să facem un musical. La nivelul licență la facultate lucrurile au iesit extraordinar pentru ca musicalul este un gen foarte complex, trebuie dans, muzică, actorie și acolo e răsplata a ceea ce au făcut copiii. Direcțiunea teatrului și profesorii din școală au hotărât să facă un parteneriat, iar acest spectacol să ajungă pe scena Teatrului Național din Sibiu. Lucrurile se modifică, miza crește și atunci a trebuit să intrăm din nou în repetiții și să ne adaptăm la noile condiții care sunt de exigență foarte mare.

Rep.: Ce s-a schimbat, ținând cont că aici este o sală mult mai mare, comparativ cu sala  Cavas?

Ș.P.: S-a schimbat foarte mult, în primul rând ca și decor, ca și spațiu de joc, ca și tehnică de cântat; una e să cânți într-o sală mică cum e Cavas-ul și altceva e să cânți la o sală de 350 de locuri. S-au schimbat foarte multe, suntem foarte concentrați și încercăm să fim cât mai eficienți în a face schimbările într-un timp cât se poate de optim.

Rep.: Cum ați simtit că a primit publicul sibian premiera din mai, nefiind obișnuit cu acest gen?

Ș.P.: Premiera de acolo a primit-o foarte bine, acolo e mult spus publicul sibian, pentru că  sunt cel mult 70-80 de locuri și publicul vine, dar tipul de reacție într-o sală mică e cu totul altul decât reacția publicului când vine la Teatrul Național la o scenă mare.

Rep.: Cum ați gândit spectacolul?

Ș.P.: Noi l-am gândit ca o adaptare și spun noi, pentru că eu n-am lucrat singur aici. La musical trebuie să ai întotdeauna un coregraf foarte bun și l-am avut în persoana profesoarei lor de dans, domnișoara Adriana Bârză.  De asemenea  și domnul Iridon și Melinda Samson m-au ajutat la muzică. Ei sunt practic co-regizori la acest spectacol, pentru că regizorul creează instalația să-i spunem așa, în care are loc musicalul, dar realizarea practică, coregrafie, dans și muzică la nivel de amănunt, este făcută de alți oameni. De asemenea, asistenta lor la coregrafie, Codruța Vasiu, actriță a teatrului, care este sufletul trupei, mi-a fost de mare sprijin.  Și tot  la echipă  regizorală intră și studenții.  Nu pot să am orgoliul și să spun că am făcut eu regia acestui spectacol. Am făcut eu regia, dar fără aceste persoane, regia rămânea ceva doar pe hârtie.


zbang2


Revenind la spectacol, noi l-am gândit în regim de școală, mai complex decât un spectacol de teatru, pentru că încercând să facem o lucrare de licență din acest musical, nu ne-am limitat numai la a studia piesa pe care urma să o facem, ci am extins cercetarea pe America anilor ’60-’70, pentru că studenții trebuia să facă și o documentare culturală pentru a putea scrie partea teoretica la lucrarea de licență. Atunci, la acest spectacol am lucrat în modul ideal, pentru că studenții au făcut această parte de documentare și noi nu ne-am limitat la a introduce bucățile muzicale propuse de autorii celebrului musical de pe Broadway , noi am introdus și alte părți muzicale ale epocii respective, în funcție de necesitățile momentelor, astfel încât am scos anumite părți din musicalul original și am introdus melodii celebre cântate la Woodstock. Nu seamănă deloc cu filmul,  nu am făcut o copie a filmului sau a spectacolului de pe Broadway, am făcut o adaptare și am făcut un decor foarte original și, aici trebuie să spun și de Mihai Păcurar, scenograful care a apărut în ultima parte a proiectului și o să vedeți că are așa un miros de Broadway, din luminile și din imaginile pe care le-am făcut.

Rep.: Ați ajuns cu spectacolul până în Polonia.

Ș.P.: Am fost în Polonia unde am avut un foarte mare succes, pentru că lumea nu s-a așteptat. Musicalul mai are un mare avantaj, fiind cu multă muzică și dans e ușor de înțeles, subiectele sunt simple, dar am avut și o mică traducere în engleză și a avut succes, deși  ne-a fost destul de greu sa adaptăm spectacolul  pentru  un cort imens de vreo 300 de spectatori și o scenă foarte mare. Acela a fost primul pas de adaptare la o scenă mare și acum urmează cel de-al doilea.

Rep.: Sunteți cunoscut publicului sibian pentru comediile spumoase pe care le-ați regizat aici.  Cum e lucrul cu actorii în comparație cu tinerii actori-studenți?

Ș.P.: Deja nu mai e diferență foarte mare, pentru că tinerii cu care am lucrat  pentru premiera din mai nu mai sunt tineri studenți, au terminat anul trei și sunt la master deci, ei sunt niște foarte tineri actori de acum. De aceea, pretențiile de acum un an erau mult mai mici decât acum. Sunt niște tineri actori pe scena Teatrului Național, nu mai pot fi judecați ca niște studenți. Singura diferență este că, spre deosebire de actori care sunt toți maturizați profesional, studenții beneficiază de mine într-o dublă calitate, acum de un regizor, dar un regizor care i-a crescut de mici. Eu le sunt și regizor și profesor și încerc să fac o dihotomie între cele două, adică să folosesc cele două funcții unite și diferite în același timp. În acest  an, ei au ocazia să experimenteze și lucrul cu  profesorul și lucrul cu  regizorul. De aceea, cred că șansa pe care le-a dat-o Teatrul „Radu Stanca”, de a juca pe scena mare, e un proiect ideal. Așa ar trebui să se întâmple în toate orașele care au și facultate de teatru, mă refer la Iași, Cluj, București, Timișoara. Procesul de învățământ trebuie finalizat printr-un spectacol la un teatru care să-i primească pe cei mai buni cu bună-credință și să le dea o șansă.

Rep.: Când spuneți că un tânăr student la actorie e  talentat? Când și cum vă dați seama de acest lucru?

A.Ș.: În primii doi ani, noi nu ne ocupăm foarte mult cu talentul, deși cu coada-ochiului îl vedem.  Ne ocupam de profesionalizare, disciplină, rigorile profesiei. Abia începând cu anul trei când încep spectacolele mai mari,  apar primele detalii despre aprecierea talentului. Pe scurt, talentul se vede în momentul în care studentul devenit actor ajunge la public. Talentul nu se poate aprecia singur cu profesorul, într-o sală de actorie, acesta e misterul teatrului. El poate fi foarte talentat cu colegii lui dar, oglinda scenei, trecerea rampei la public,cum spunem noi,  la cei 300-500 de oameni care vin să vadă spectacolul, aceea este proba talentului.

Primele două reprezentații  ale Spectacolului “Zbang – A Musical Abba Fantasy” pe scena teatrului Radu Stanca,  vor avea loc vineri, 30 ianuarie și sâmbătă, 31 ianuarie, ora 19:00.  Durata aproximativă: 1h45min.  Preț bilete: 15 lei; 10 lei

Zbang – A Musical Abba Fantasy”

REGIA: Șerban Puiu;

SCENARIUL ORIGINAL: Catherine Johnston;

COREGRAFIA: Adriana Bârză;

SCENOGRAFIA: Mihai Păcurar și Șerban Puiu;

DISTRIBUŢIA: Maria Soilică, Alexandra Șerban, Alexandru Dobrița, Cristi Timbuș, Anton Balint, Vlad Bacalu, Cristina Blaga, Rada Constantinov, Iulia Popa, Tudor Răileanu

COORDONATOR TRADUCERE TEXT: Anca Tomuș;

TRADUCERI CÂNTECE: Maria Soilică;

ADAPTARE SCENARIU: Șerban Puiu;

ASISTENT REGIE: Codruța Presecan;

COORDONATORI MUZICALI: Constantin Iridon și Melinda Samson;

PROIECŢII VIDEO: Radu Nechit, Vlad Bacalu și Szore Iozsef;