La granița cu centrul Sibiului pe de-o parte, Cimitirul Municipal și comuna Șelimbăr pe de alta, Hipodrom I, II, III și IV formează un complex de cartiere mereu în dezvoltare, mereu în reinventare arhitecturală, mereu sub semnul traficului, al aglomerației și al modernizării. Se construiește, se asfaltează, se înfrumusețează.
Un fost câmp de instrucție la origine, devenit apoi hipodrom, iar după cel de-al Doilea Război Mondial spațiu de locuințe pentru noua clasă muncitorească, Hipodrom este considerat în prezent cel mai mare cartier al orașului. Ce oferă și ce energii creative ascunde însă acesta sub titlul celui mai mare, mai complex și mai populat cartier al Sibiului?
Căutând un răspuns, mi-a atras atenția, într-adevăr, un hipodrom – însă nu unul obișnuit, ci unul al muzicii – The Hipodrome of Music, un blog dedicat muzicii electronice, adesea facilitator de petreceri unde se și dansează în Sibiu. L-am ascultat pe Alin mixând live pentru prima oară în mai, anul acesta, la un picnic organizat pe Dealul Gușteriței. Iar cum Sibiu și petrecere rareori se întâlnesc în aceeași propoziție, mi-a stârnit pe loc curiozitatea. Am remarcat o prezență discretă, care preferă să vorbească despre muzică și despre această pasiune a sa – de a descoperi și asculta muzică. Sub linkul hipodrome.net și un branding clasic, simplu, negru, elegant, fondatorul The Hipodrome of Music, postează mereu muzică nouă, pe care o ordonează în mixuri și podcasturi.
Aveam să aflu apoi că The Hipodrome of Music s-a născut, întâmplător, în Hipodrom, cartierul unde locuiește Alin, iar acesta a fost unul dintre argumentele în alegerea numelui pentru blogul pe care avea să îl creeze. Apoi, un hipodrom ilustrează cursul ciclic, reprezentând o formă mereu repetitivă, iar muzica, după părerea lui, este și ea ciclică, tendințele acesteia repetându-se o dată la ceva timp.
Inițiativa s-a concretizat în anul 2009, însă Alin selecta muzică deja de ceva timp. „În perioada aceea lumea a început să folosească Facebook. Înainte erau câteva site-uri ca nights.ro și beatfactor, care aveau fiecare câte un forum unde se găseau informații despre petreceri și muzică. Eu caut muzică de când am dat de internet. Și muzica pe care o găseam, o puneam acolo. Iar în 2009 când a apărut Facebook, aceste forumuri au început să moară. Încet încet au murit și site-urile. Și m-am gândit atunci să fac proiectul ăsta, pe care în primul rând îl fac pentru mine, și să pun acolo muzica pe care o găsesc”, îmi povestește Alin. „Tot în acea perioadă s-a închis și Chillout-ul (un club din Sibiu după care oamenii încă își mai exprimă nostalgia, chiar și după aproape 10 ani de la închiderea acestuia). A fost o etapă care s-a încheiat. A murit tot. Nu mai erau petreceri în Sibiu. Eu nu am pus muzică live niciodată, până acum doi sau trei ani. Nici nu mă interesa să pun muzică. Eu voiam să merg ca orice om la petrecere și să mă distrez. După ce s-a încheiat această etapă și nu mai aveai unde să mergi la o petrecere în Sibiu am zis hai să facem noi. Și am căutat locații și am făcut petreceri. Iar în tot acest timp eu continuam să caut muzică și să o pun acolo, pe blog. Acum vreo trei ani am început să pun și eu muzică la petreceri, însă plăcerea mea este în continuare să ascult muzică”, mai spune el.
Despre educație muzicală, spune că lumea nu mai este obișnuită să caute muzică, să o descopere, ci majoritatea alege să primească de-a gata ce i se dă, ce e ușor de obținut. „Acum muzica se găsește pe toate gardurile, greu este să o triezi cumva, să îți formezi propriul tău gust”, spune acesta. „Oamenii nu mai ies să danseze”, remarcă el. „Lumea stă la petreceri și vorbește, de parcă ar fi la un cocktail, nu mai dansează. Sau dacă se dansează sunt tot acei câțiva oameni pe care îi vedem tot timpul. Sibiul are totuși studenți, unde sunt aceia?”
În trecut, Alin a organizat câteva petreceri și în cartierul Hipodrom, însă lumea nu venea pentru că nu era în centru. „Toată lumea mergea pe atunci numai în Piața Mică și Piața Mare. Am revenit apoi și noi la beciurile din centru și lumea a revenit și ea”.
După 9 ani de la apariția blogului The Hipodrome of Music și multe petreceri organizate, astăzi Alin și soția lui mai participă doar la câteva evenimente pe care le selectează atent. Printre acestea se numără și după amiezile târzii de degustare muzicală, organizate împreună cu Asociația My Transylvania, ce au presupus o serie de întâlniri pentru a promova diferite țări, regiuni și anumite curente muzicale care le aparţin, combinând audiţia muzicală cu reţete specifice zonei.
Cartierul Hipodrom nu s-a schimbat prea mult pentru Alin din anul 2005, de când s-a mutat el în Sibiu. În afară de faptul că s-a construit parcul de pe bulevardul Mihai Viteazul, totul a rămas la fel. Orașul însă s-a schimbat enorm, observă acesta. „Țin minte că veneam de acasă în Sibiu și mergeam din Turnișor pe jos până pe Mihai Viteazul pe la 8 seara și abia dacă vedeai un om pe stradă sau o mașină. Era pustiu orașul. De atunci s-au schimbat multe. Dar în Hipodrom în sine, nu pot să zic că se întâmplă multe sau că a evoluat. Tot ceea ce se întâmplă are loc în centru”, spune acesta.
El crede că ar fi oportun să se disperseze o parte din evenimentele ce se organizează în centrul Sibiului precum târgurile de exemplu, în alte zone ale orașului. Astfel se pot crea mai multe spații, ca de exemplu piața de lângă teatru sau o parcare ca aceea de la Sala Transilvania. Iar locuri sunt, trebuie numai utilizate. Astfel, centrul orașului nu ar mai fi sufocat de atâtea evenimente și activități, iar oamenii din cartiere ar avea și ei acces mai ușor la acestea.
Credit Foto: The Hipodrome of Music
*articol publicat în revista Capital Cultural nr.14, ediția tipărită
