Pe una din străduțele Orașului de Jos din Sibiu are atelierul Andrei Pandea, bistrițeanul adoptat de Sibiu, un tânăr ceramist implicat în diverse proiecte umanitare. Condus de un simţ civic tot mai rar întâlnit în zilele noastre, Andrei spune că tot ceea ce-şi doreşte este ca lucrările ce ies din mâinile lui să fie un remediu pentru suferinţa altor oameni. Și se pare că acest lucru i-a ieșit, drept dovadă stând proiectul umanitar Corul Inocenților, prin care a reușit să strângă aproximativ 35.000 de euro. Acum, la aproape nouă ani de la succesul acestui proiect, Andrei pornește din nou în ajutorul celor nevoiași. Vreme de un an și jumătate va modela ursuleți, pe care apoi îi va expune pentru a strânge bani pentru copiii nevoiași.
Povestea…cum a început totul
Dacă reușești să-l prinzi pe Andrei atunci când muncește, îți dai seama în doar câteva clipe că în mâinile lui bucata simplă de pământ se transformă și totul capătă formă, exprimă stări și sentimente, iar figurinele „vorbesc cu lumină în ochi” de pe rafturile vitrinelor unde sunt expuse. Drumul lui Andrei Pandea în lumea ceramicii s-a conturat cumva singur, pasiunea pentru modelajul în lut fiindu-i insuflată de nașul său, încă de la vârsta de cinci ani, atunci când își petrecea majoritatea după-amiezelor în atelierul acestuia. Cu toate că în timpul școlii era pasionat de tot ceea ce înseamnă artă și era extrem de talentat la desen, își dorea să urmeze un liceu militar. „Aveam cele mai mici note la desen pentru că nu respectam niciodata temele impuse de profesor la clasă. Îmi doream să mă pot exprima liber și mi se părea foarte aiurea că profesorul mă bloca, practic, să gândesc singur. Părinții mei cumva m-au îndrumat și am avut foarte multă susținere din partea lor, iar asta a contat enorm. Îmi aduc aminte că m-au dus la la nașa mea care este pictoriță și ea m-a pregătit pentru examenul de admitere. Recunosc că îmi era teamă de ea pentru că era mai dură cu mine din cauza așteptărilor pe care le avea de la mine”, își amintește Andrei. Odată ajuns în clasa a zecea când trebuia să își aleagă domeniul pe care să continue, destinul lui a fost decis într-o fracțiune de secundă din pix de către profesorul lui. „Eu mi-am ales pictura monumentală, dar se pare că dirigintele meu a avut alte planuri pentru mine. Îmi aduc aminte atât de clar momentul în care dirigintele meu s-a uitat pe lista elevilor înscriși la pictură, iar eu eram singurul băiat printre zece fete. Atunci a luat pixul și m-a mutat de pe lista de pictură pe cea de sculptură. Și așa am ajuns eu să modelez în lut și trebuie să recunosc că îmi place atât de mult încât nu l-am schimba cu nimic. Îmi place mai ales că e destul de permisiv și îți permite să greșești, iar eu fac multe greșeli în modelaj și îți dă voie să repari”.
O zi din viața unui ceramist și cum se naște o lucrare
Deși nu are un program fix ca cei mai mulți dintre noi, Andrei Pandea lucrează între 8 și 10 ore pe zi, șase zile pe săptămână câteodată chiar și șapte. „Încerc să fiu cât mai bine organizat și atunci încep să lucrez de la 8 dimineața până la 12 atunci când iau o pauză, după care munca continuă până la șase, șapte, opt seara. Muncesc destul de mult, iar concediile sunt destul de scurte, pentru că după trei zile încep să îmi tremure mâinile, începe să mă cheme pământul, nu pot să stau prea mult departe de el. Și chiar și în concedii nu plec niciodată fără un bloc de desen la mine, pentru că fac schițe, ceva-ceva tot trebuie să fac. Mi-e greu să mă detașez de tot, pentru că la orice pas e ceva ce te poate inspira”, povestește acesta.
Fiecare lucrare nouă începe într-o primă fază cu realizarea unei schițe. De multe ori schițele nu duc nicăieri și e nevoie să o iei de la capăt din nou și din nou, până atunci când simți că ajungi la varianta potrivită. „Câteodată schițezi fără vreun rezultat, dar alteori în nici 20 de minute reușești să faci un prototip nou doar din câteva schițe. De la faza de schiță până la faza de sculptură este un drum destul de lung și, de multe ori, nu seamănă deloc schița cu produsul finit. Dacă sunt nervos asta modelez, la figurine de cele mai multe ori modelez starea pe care o am în acel moment, nu prea pot să modelez altceva decât ceea ce simt atunci. Dacă sunt nervos, atunci, cu siguranță, modelez o figurină nervoasă”, spune râzând Andrei.
Muncă multă și sudoare
Să trăiești doar din artă e greu, iar atunci trebuie să-ți focalizezi toată energia de care dispui pentru a învăța și a te perfecționa. „Munca este imensă, este de durată, iar 95% este sudoare. Munca se transformă o dată cu trecerea timpului, se îmbunătățește, se perfecționează și asta doar prin multă muncă se poate face. Când mă uit în trecut la primele figurine, de acum 9 ani și la cele din prezent, eu nu le recunosc, parca le-ar fi modelat altcineva”. Ca în orice domeniu, Andrei s-a lovit de momente în care inspirația l-a părăsit și a avut blocaje. Peste toate acestea a trecut luând o pauză scurtă și a încercat să se deconecteze, pentru că a învățat de-a lungul timpului că e mai bine să nu forțezi și să lași lucrurile să curgă de la sine. Ceramica începe încetul cu încetul să își facă loc și în țara noastră, dar cu pași mai timizi. „Este foarte greu la început să trăiești din asta, poate pentru alții a fost mai ușor, însă pentru mine nu a fost deloc așa. Până nu am modelat lucrarea „Corul Inocenților” nu am putut trăi din arte plastice. Am avut un moment în care m-am gândit dacă să continui pe acest drum sau să îmi caut un job stabil care să îmi asigure suportul financiar necesar, dar nu prea m-a încântat ideea de a avea o viață normală și atunci am decis să continui totuși pe acest drum. Am modelat lucrarea cu 5.000 de portrete care m-a făcut cunoscut, iar de acolo lucrurile au luat-o pe un făgaș ascendent. De atunci pot spune că am început să trăiesc din arte plastice. A fost modul meu de a ieși în față și de a mă face cunoscut”.
Proiecte umanitare pentru copii: Corul Inocenților și Teddies Riot
„Corul Inocenților” a fost lucrarea cu care Andrei Pandea a reușit să intre în legătură cu oamenii care au sau nu timp să intre într-o galerie de artă. „Corul Inocenților a fost inspirat de mentorul meu. El modela aceste figurine mici și voia să modeleze 10.000 de figurine pentru momentul în care România a aderat la Uniunea Europeană. Își dorea să le expună la Bruxelles, însă după doar 300 de figurine s-a oprit pentru că nu avea timpul necesar pentru o astfel de lucrare, fiind și profesor în același timp. De acolo am preluat ideea miilor de figurine, din figurine mici să faci o lucrare monumentală. Știam că poate fi de folos și pentru comunitate, de asta am decis să nu o vând, ci să o expun pe străzile din România și așa am reușit să strâng 35.000 de euro din șapte expoziții, banii ce au ajuns la cei de la Hospice Brașov, Spitalul Marie Curie, Crucea Malteză. Iar acum, pentru că a trecut atâta timp de la acel proiect, aproape nouă ani, mă pregătesc pentru unul nou, cu același scop, de a ajuta cât mai mult copilașii nevoiași”.
Vreme de un an și jumătate, Andrei Pandea și-a propus să modeleze 4.000 de ursuleți ce vor fi apoi expuși în diferite orașe din țară pentru a strânge bani pentru copiii nevoiași. „Acum un an am modelat o fetiță cu un ursuleț în brațe și având experiența cu primul proiect m-am gândit din nou să încep un nou proiect umanitar, cumva mult mai personalizat, ursuleții fiind simbolul copilariei. Am început deja lucrul la primii 200 de ursuleți, iar aceștia vor avea dimensiuni diferite, între 18 și 40 cm. Când voi termina de modelat toți ursuleții îi voi expune în diverse orașe din țară cu scopul de a mobiliza cât mai mulți oameni pentru a strânge bani pentru copilașii care nu au ce mânca, care nu pot merge la școală din cauza situației financiare a familiei din care provin. Îmi doresc ca oamenii să înțeleagă că succesul în viață nu înseamnă doar să faci bani, să ai o mașină nouă. La fel de mare bucurie poți să ai și dacă ajuți o familie care încearcă să-și susțină copiii în școală. Am impresia ca noi, oamenii, suntem mult prea prinși în a produce bani și nu suntem atenți la nevoile celor din jurul nostru. Te doare sufletul să vezi că în 2019, în România europeană, copii care se îneacă în fose septice, care merg câte 10 km prin păduri să ajungă la școală, care învață seara la lumina lumânării. Este foarte trist ce se întâmplă și trebuie să schimbăm ceva. De asta am gândit acest proiect, pentru că vreau să ajut acești copilași și, în același timp, este și un proiect pentru sufletul meu”, spune Andrei.
Teddies Riot este un proiect pentru copii, dar cu un puternic mesaj pentru părinți, iar toți cei care vor să susțină această inițiativă o vor putea face adoptând un ursuleț care va primi apoi numele persoanei care îl adoptă. Ursuleții vor rămâne însă la Andrei Pandea care va organiza expoziții în marile orașe ale țării pentru ca, cât mai multă lume să conștientizeze problemele copiilor și să se implice. Pentru proiectul „Corul inocentilor” a primit în 2013 premiul pentru „Cel mai bun proiect în domeniul sănătății” la Gala Națională a Voluntarilor.
ilustrație: Diana Blaga
foto: Dan Șușa
*articol apărut în Capital Cultural 19
