Îți vine greu să crezi că la celălalt capăt al firului, omul pe care nu l-ai văzut niciodată spune că vrea să te ajute. Că știe ce înseamnă cuvântul cancer și vrea să-ți fie alături. Nu, nu face parte din familie și nici nu s-a vindecat de cancer. Dar știe toate etapele de la aflarea veștii, până la momentele  în care cauți cei mai buni medici, rețete miraculoase, oameni cu povești asemănătoare sau un umăr pe care să poți plânge, fără să ai grija că îți încarci toată familia cu boala, fricile și neputințele tale. Știe pentru că tatăl, mama, fratele, prietena sau o cunoștință au luptat cu cancerul. Cunoaște toate problemele pe care le-a întâmpinat ajutându-l pe cel iubit și vrea ca nimeni să nu mai lupte singur împotriva cancerului.

Acel om de la celalalt capăt al firului care vrea să ajute, nu e un necunoscut, ci poate fi oricare dintre noi. Putem să fim alături de pacienții oncologici, pentru că la Sibiu, Asociația Sus Inima pune bazele unui mare proiect: primul centru complex de consiliere și suport pentru pacienții oncologici, dar și pentru aparținătorii acestuia.

Am aflat mai multe de la Carmen Chindriș, inițiatoarea proiectului, care crede în ajutorul comunității  și speră că tot mai mulți oameni se vor alătura acestei cauze, astfel încât „nimeni să nu treacă singur prin cancer”.

Asociația Sus Inima și-a propus să deschidă la Sibiu, cu ajutorul comunității, primul centru complex de consiliere și suport pentru pacienții oncologici, dar și pentru aparținătorii acestuia. Care e povestea din spatele acestui curajos proiect?

Carmen Chindriș: În urma cu patru ani, am organizat un eveniment pentru cadrele medicale din domeniul oncologic din Alba-Iulia și Cluj-Napoca. Aceștia spuneau câte eforturi fac pentru pacienți (cum asistentele le dau bani de drum unor pacienți, în timp ce medicii încearcă să ofere sărbatori cât mai frumoase celor care sunt internați), dar că sunt limitați și blocați de un sistem birocratic. Pe vremea aceea, tatăl meu era pacient oncologic, diagnosticat de ceva timp, și trecuse printr-o operație. Eram, deci, familiarizată cu situația din spitale eram suparată și dezamăgită de ce se întâmplă, de condiții, de atitudine, de lipsurile din spitale. La acel eveniment mi-am dat seama că se poate să mă fi înșelat, măcar parțial,că poate merită luată în calcul și perspectiva medicilor. Poate ei vor altceva, poate încearcă să schimbe ceva și poate nu le permite sistemul. Pe drum înspre casă, m-am gândit cum ar fi oare, să schimb eu ceva, cea care a remarcat nevoia. Primul lucru a fost să o sun pe prietena mea ( Lu Knobloch) în care aveam încredere și care are experiență în scris și implementat proiecte. A zis din prima: *foarte bine sună. Facem!*. Apoi am mers la Parintele Necula, care m-a întrebat de ce am nevoie și așa am ajuns să fim trei oameni care credeau într-o idee și în dorința de a ajuta necondiționat. Am înființat asociația, și apoi, timp de 3 ani am adunat informații, am vorbit cu oamenii, am căutat variante. Și acum, ne-am decis că suntem pregătiți, că e momentul să acționăm.

Vom crea primul centru de suport din Sibiu pentru toți cei care sunt afectați de cancer.

chindris-carmenCentrul va fi deschis cu ajutorul oamenilor din comunitatea sibiană și nu numai. Cum e nevoie de implicarea lor?

Carmen Chindriș: Ne dorim ca toate serviciile noastre să fie gratuite pentru oricine ne trece pragul. Am plecat de la premisa că toți, într-un fel sau altul, suntem afectați de cancer. Că am avut sau avem în familie, că avem un prieten sau chiar o cunoștință, suntem toți afectați. Astfel, consider că fiecare (care își doreste) poate participa. Indiferent că este vorba de o donație în bani, de completarea Formularului 2% ( cum este cunoscut formularul 230), de donarea timpului sau de obiecte care stau prin casă sau garaj, nefolosite. Avem nevoie de orice fel de ajutor. Comunitate pentru comunitate. Un fel de Unul pentru toți, toți pentru unul.

Care e stadiul proiectului? Care sunt etapele de dezvoltare? Ce costuri presupune pentru început înființarea centrului?

Carmen Chindriș: Suntem la partea de cautare a unei locații potrivite și de strângere de fonduri. O casă cu 3 camere și curte situate cât mai aproape de spital, pentru a putea desfășura activitățile pe care le propunem: grupuri de suport, workshop-uri terapeutice, întâlniri pentru suport în materie de nutriție, de drepturile pacientului, de suport psihologic pentru familie, activități pentru copiii pacienților oncologici etc. Ne dorim un spațiu cald, confortabil, pentru a ieși putin dintre pereții spitalului și a intra într-un loc unde să schimbăm informații, idei, păreri și a găsi sprijin. Pentru că, oricât de mult te iubește familia sau oricât o iubești tu pe ea, până nu treci prin asta, nu poți să înțelegi pe deplin. Fiecare persoană este unică și trece diferit prin încercări.

Astfel, cerem ajutorul comunității. Fiecare cum și cât poate. Orice ajutor este binevenit și folosit pentru ca nimeni să nu treacă singur prin cancer.

În ceea ce privește consturile fixe, vorbim de închirierea casei, taxele lunare și onorariul psihologului colaborator. În jur de 5000 lei/luna. Pentru a putea începe, ne propunem să strângem cât mai repede 30000 lei, contravaloarea cheltuielilor pe prima jumatate de an de activitate.

Ce va însemna acest centru pentru pacienții oncologici dar și pentru familiile lor?

Carmen Chindriș: Ne dorim să fie * gura de aer* de care au nevoie. Din păcate, diagnosticul de cancer încă este văzut ca o condamnare la moarte. Dar nu e așa. Cu suportul adecvat, pacienții pot trece mai repede și mai simplu prin această perioadă. Pentru fiecare pacient care este diagnosticat, impactul este( în medie) de încă 10 oameni afectați ( familie, prieteni, colegi de serviciu). Pentru a putea gestiona fiecare, situația cât mai bine, este nevoie să afli cât mai multe despre cancer, despre ce e indicat să zici sau să nu zici, să faci sau să nu faci. Trebuie să poți fi tu bine, să accepți situația și să te pregătești de luptă, apoi, poți gestiona situațiile și cu alții.

Mai există astfel de centre în țară? Ați luat legatura și cu alți oameni care se implică personal în sprijinirea pacienților oncologici?

Carmen Chindriș: Din cunoștințele mele, în țară sunt asociații sau grupuri care sprijină pacienții și familiile. E vorba de bine-cunoscutele Magic Home, Little People sau Casa Speranței. Cum este gândit și conceput proiectul nostru, nu am auzit să fie. Ne dorim sa fie un centru de zi, un loc intim în care să poți merge pe parcursul zilei, să bei un ceai, să te liniștești, să te relaxezi și să iei legatura cu cei aflați în situații similare. Un loc unde sa te regrupezi si să îți ascuți * armele*.

Este dificil să ieși de la chimeoterapie sau radioterapie și să poți să dai piept cu lumea. Sau să primești diagnosticul și să stai pe picioare, indiferent cât de puternic ești. La sediul Sus Inima, poti veni, primești o cameră în care să stai singur cât ai nevoie, sau un umar pe care să plangi, sau o persoană de la care poți primi informatii. Orice ai nevoie.

Am avut și avem în continuare contact și sprijin din partea organizațiilor și fundatiilor de profil din țară.

Care e feedback-ul din partea comunității, până acum? Cum reacționează oamenii? Cum pot lua legatura cu dumneavoastră?

Carmen Chindriș: În cei 3 ani în care am gândit proiectul, am avut ocazia să vorbim cu mulți oameni, care ne-au ajutat cu idei și sfaturi pentru a putea ajunge la conceptul acesta. Nu am întâlnit o persoană care să nu ne încurajeze sau să considere că nu este necesar acest tip de suport.

Acum, după ani de pus pe hartie, e momentul să punem în practică. Pentru oricine își dorește să se implice sau își dorește să beneficieze de serviciile noastre, ne pot suna la numarul 0751138783, ne pot scrie pe adresa de e-mail susinimasibiu@gmail.com sau pe pagina de Facebook Sus Inima.

Ce vă motivează în fiecare zi să clădiți acest proiect care înseamnă într-o mare măsură să fiți mereu în preajma suferinței oamenilor afectați de cancer?

Carmen Chindriș: Dorinta ca nimeni să nu treacă prin cancer singur, ca oamenii să primească informațiile de care au nevoie și sprijinul calificat, instrumente de care să se foloseasca în momentul cel mai greu, probabil, din viata lor. Toate astea pot face diferența.

Mie, personal, imi dă curaj telefonul acela, în care ni se oferă sprijinul sau ni se cere ajutorul. Când văd că oamenii consideră că este important proiectul și își doresc să pună umărul, cum pot. Și, totodată, dorința ca banii pe care i-am primit până acum ( 300 euro de la Iulian , 70 euro de la Dana, 50 euro de la Camelia, 3000 lei de la Daniela, Marius și mama câte 50 de lei, Claudiu 1000 de lei și Oana 400 de lei) sau sumele din cei 2% de la persoanele care au avut încredere în noi, să își atingă scopul.

Cei care vor să facă donații prin sms sau cu cardul, o pot face aici.