Da, „S” e cald azi. De fapt, în fiece azi, iar cel mai cald va fi marți, 31 martie când, prin vremi, îl tragem de … cuvinte pe Nichita Stănescu. Așa se cade să fie „La mulți ani”-ul lui.

Nu ne sprijinim numai pe cuvinte**! Ci și pe noduri, mai încâlcite, mai descâlcite, pe semne, mai evidente sau mai discrete, pe cuburi cu colțuri sfărmate***, pe suflet ce iese la iveală când versurile-l strigă.

Întâmplăm poezia marți, în librăria  Habitus, de la ora 18.00, într-o simbioză cu teatrul alături de actrițele Cristina Ragoș și Emoke Boldizsar. Facem aceasta printr-un happening poetic, o improvizație la granița dintre creație și realitate, în direct contact cu publicul, anulând astfel distanțele. Poezia întâlnește teatrul și prinde viață, o viață jucăușă ce lungește sensul cuvintelor în sfere superioare, ingenuu, ca o revoluție a limbajului ce-și ia revanșa în fața realității.

Atenție! Eveniment copilăros, organizat de Asociația Capital Cultural cu flori de tei ce plutesc în lăuntrul unei gândiri abstracte****. Sau înăuntrul unei căni cu ceai. Marți vine repede. Ca și cum ieri ar fi în curând! („Semn 5”, Nichita Stănescu)

 Note de subsol:
*N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.
Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.
Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
„S” e rece azi din sunt. („N-ai să vii”, Nichita Stănescu)
**Din nou mă sprijin numai de cuvinte
Nu e nicio muzică să izbucnească din osul nimănui („A inventa o floare”, Nichita Stănescu)
***Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
– Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat! („Lecția despre cub”, Nichita Stănescu)
*****Plutea o floare de tei
în lăuntrul unei gândiri abstracte
deşertul se umpluse cu lei
şi de plante. („Semn 1”, Nichita Stănescu)