România sălbatică, un documentar de Dan Dinu și Cosmin Dumitrache

de Anca Mureșan

Spunem adesea că nu știm prețui frumusețile pe care natura României ni le oferă din plin și că strănii le apreciază mai mult ca noi. Uităm ce bogăție uriașă reprezintă munții și pădurile țării, ce norocoși sîntem că avem Delta Dunării și că mai există locuri izolate unde animalele trăiesc în sălbăticie, nederanjate de intervenția omului. Din fericire, există și excepții. Dan Dinu și Cosmin Dumitrache iubesc așa de tare natura, că s-au gîndit să facă un documentar în care să arate de ce merită să ne îndrăgostim și noi de România.

După mii de kilometri parcurși și 10 ani de pre-producție, ”România sălbătică” a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film Transilvania de la Cluj, unde a fost văzut de un număr record de spectatori – 3500 – și a câștigat Premiul Publicului. Filmul a fost sold-out cu cîteva zile înainte de proiecție și s-a bucurat de succes și la TIFF Sibiu, unde, la cererea sibienilor, a fost redifuzat în mijlocul naturii, la Muzeul Astra. După o caravană prin țară în luna august, ”România sălbătică” va intra în cinematografe din a doua parte a lunii septembrie.

Înaintea premierei de la TIFF, Anca Mureșan a stat de vorbă în studioul radio Cluj cu realizatorii documentarului, Dan Dinu și Cosmin Dumitrache.

Anca Mureșan: S-au folosit multe adjective la superlativ în legătură cu acest film: că este cel mai amplu, cel mai spectaculos, cel mai impresionant. Pe mine ce m-a impresionat înainte de toate este durata muncii pe care ați depus-o pentru acest film.

Dan Dinu: Credeam că o să spui durata filmului, pentru că este și un film foarte lung (rîde). Într-adevăr, pre-producția a fost foarte amplă. Ideea a plecat de la un proiect fotografic cu care am început acum 11 ani și ușor-ușor s-a transformat într-un film documentar. A fost nevoie de cei 10 ani ca să dospească, să crească frumos acest proiect; dacă ne grăbeam nu cred că ajungeam cu el aici, nu ar fi ajuns la anvengura la care a ajuns.

Dar tu știai, Dan Dinu, de la bun început ce vrei să faci?

Dan Dinu: Nu. Răspunsul foarte sincer este nu.

Cosmin Dumitrache: Nu știam, eram înarmați doar cu pasiune și dragoste pentru natură. Eu am intrat în proiect ulterior, eram pasionat de natură și drumeții montane și mă interesa să mă implic în realizarea unui documentar. Așa că m-am alăturat pe partea de filmare. Dan era fotograful, eu mă ocupam la început de video, însă pînă la urmă am și schimbat rolurile oarecum; eram doar noi doi, a trebuit să facem de toate.

Dan Dinu: Pînă în etapa de post-producție doar noi doi am lucrat. La un moment dat ne-am și cumpărat o carte, despre cum se face un film documentar și am mai înțeles ce roluri trebuie să îndeplinim (rîde).

Ce să ne așteptăm să vedem în filmul ”România sălbatică”, ce-l face atît de spectaculos?

Cosmin Dumitrache: Simplu spus, este o incursiune prin cele mai emblematice și importante zone de la noi din țară. Totul este pe bune, nu este nimic regizat, toate poveștile sînt autentice. Noi credem că majoritatea publicului nu cunoaște aceste zone în care am filmat; de altfel nici noi nu le mai văzusem pe unele din ele. Prin acest film vrem să arătăm România cum puțini o știu.

Cît material filmat ați avut din care ați făcut selecția celor două ore la care ați ajuns în final?

Dan Dinu: Am estimat undeva la peste 100 de ore. Dar partea cea mai grea a fost să vedem ce alegem din materialul brut. Întregul proces creativ a fost foarte interesant. Pentru că pe măsură ce montam mai aflam povești, lucruri noi, apoi ne dădeam seama că mai avem porțiuni filmate care merită inserate, ca să se lege ce inseram, iar filmam ceva nou și tot așa. A fost o aventură de la început la sfîrșit fiindcă nu știam nici noi cum se va lega la final. Partea cea mai dureroasă este că la un moment dat făcusem filmul, ieșise cam două ore și 15 minute și ne-am dus cu el la o pre-vizualizare. Tudor Giurgiu, care ne-a ajutat foarte mult, s-a ridicat de la masă, a plecat din cameră și noi ne-am gîndit: gata, ne desființează! Apoi ne-a spus: măi, băieți, nu știu ce să vă pun să mai scoateți din el!

Acesta chiar a fost un compliment!

Dan Dinu: Da, am făcut totuși un efort și l-am scurtat, căci ar fi fost prea lung pentru un film documentar. Spectactorii vor vedea că e poveste închegată, de-aceea ne-a și fost așa de greu să scoatem din ea. Provocarea mea cea mai mare a fost ca tot filmul să se unească, să fie narativ și să nu facem treceri bruște, să rămână cursiv și unitar.

Care au fost cele mai mari dificultăți pe care le-ați întîlnit în teren lucrînd la film?

Cosmin Dumitrache: Cele mai dificile lucruri au fost de natură logistică. Am fost în multe zone greu accesibile și era greu să cărăm echipamentul. De altfel, la unele ture ne-au mai ajutat și cîțiva prieteni. Vremea a mai fost cea care ne-a mai pus probleme, însă atunci cînd lucrezi în natură bineînțeles că trebuie să te aștepți la orice.Dar am luat totul ca pe o provocare, ca pe o aventură în sine. Ne-am dorit să facem filmul acesta ca o călătorie. Nu ne-am dorit un documentar clasic, descriptiv. Am introdus și un pic de dramă, un pic de comedie; am încercat să creăm personaje și să le dăm viață.

Ați spus că la început ați fost voi doi în acest proiect, dar ulterior s-au alăturat și alții. Unul dintre ei este naratorul poveștilor din film, actorul Adrian Titieni. Cum a ajuns să pună el voce și cine a scris textul?

Dan Dinu: Cea mai mare parte a textului este scrisă de mine. Am tot căutat pe cineva care să citească. Îmi imaginam pe cineva cu voce caldă, din aceea care spune povești la gura sobei și un prieten mi-a trimis un clip de promovare a orașului Bistrița, cu vocea domnului Titieni – el fiind din Bistrița. Cînd l-am auzit, m-am uitat la Cosmin și am zis că pare să fie ce căutăm noi. Iar în momentul cînd am făcut primele înregistrări de probă a sunat exact cum trebuia. Domnul Adrian Titieni s-a implicat foarte mult și ne-a ajutat pe parcurs. Este un om extraordinar.

Coloana sonoră, care îi aparține lui Alexei Țurcan, este una dintre puținele compuse în ultimele decenii în România special pentru acest film.

Dan Dinu: Așa este, o oră și jumătate de muzică nu s-a mai compus de mult timp în România pentru un film documentar.

Cosmin Dumitrache: Toată partea de post-producție îi datorează enorm lui Matei Truța și lui Tudor Giurgiu, care au văzut potențial în filmul nostru, au avut încredere în noi și l-au făcut să arate așa cum arată acum. Coloana sonoră, mixajul de sunet, voice-over-ul, colorizarea au contribuit mult în ultimele șase luni la nivelul filmului.

Ați filmat și în timpul pandemiei?

Dan Dinu: Da, pandemia ne-a prins filmînd. În lockdown a trebuit să ieșim mult pe teren pentru că era o perioadă importantă pentru cocoșul de munte, practic aproape ultima șansă să îl mai prindem. A trebuit să plecăm în plin lockdown din Brașov în Bucovina să filmăm, așa că ne-am umplut de hîrtii ca să putem demonstra de ce ne deplasăm. Oamenilor locului, care ne ajutau, le-am făcut hîrtii de voluntariat; a fost o nebunie întreagă, dar ne-am descurcat. Și a fost simpatic că în Vatra Dornei, în fiecare dimineață la ore imposibile, pe la 4-5, treceam pe lîngă un echipaj de la armată și poliție. În prima zi le-am explicat ce facem, le-am spus de cocoșul de munte, apoi în zilele următoare ne salutau de la distanță, știau deja ce căutam pe-acolo.

Dacă la început nu știați ce va ieși, nu vă era clar ce vreți cînd v-ați apucat de filmat, acum că e gata, aveți vreun scop anume cu ”România sălbatică”?

Cosmin Dumitrache: Știam doar că vrem să facem un film (rîde). Da, pe măsură ce avansam ne-am dat seama că trebuie să aducem o latură educativă cu acest proiect și să devină accesibil pentru un public cît mai larg. Ne dorim ca acest film să ajungă în cît mai multe școli și instituții de învățămînt. Vrem de asemenea să atragem lumea mai mult către natură și să contribuim la conștientizarea necesității unui respect mai crescut pentru protecția mediului.

Dan Dinu: E important să înțelegem natura. Asta am vrut, să arătăm ce frumoase zone avem. Oamenii merită să se îndrăgostească de propria lor țară. M-am gîndit mereu că filmul acesta este un dar pe care îl dăm înapoi naturii. De la ea am luat, ar fi bine să și dăm ceva în schimb. De obicei sîntem egoiști; tot luăm din natură fotografii, filmări, amintiri. Ne-am gîndit că ar fi cazul să și restituim ceva. Dacă nu un film, atunci măcar un pic de respect și de protecție.

Dane, tu faci fotografie de peste 20 de ani. Ai observat în ultima vreme vreo schimbare de comportament a oamenilor față de natură?

Dan Dinu: Am observat că sînt din ce în ce mai mulți oameni care se îndreaptă către fotografia de natură ca și hobby. Am observat că merg tot mai mulți profesori cu copiii în natură, că se fac cluburi de natură și sînt mai multe ONG-uri preocupate de natură, care au proiecte mari și valoroase de conservare. Observ că de 10 ani încoace se încheagă o comunitate tot mai importantă în zona naturii și de multe ori ONG-urile fac munca statului. Problema este că ar trebui să există o mai bună colaborare: se întîmplă multe lucruri bune însă invidual, separat. Ar trebui să comunice între ele mai eficient parcurile naturale, parcurile naționale, ONG-urile, instituțiile statului și mediul public. Dacă ar exista o gîndire unitară, am putea face lucrurile mai ușor.

Care este locul vostru preferat din România?

Cosmin Dumitrache: Muntele mă fascinează. Zona Făgărașului. Piatra Craiului. Apusenii și Cazanele Dunării.

Al tău, Dane?

Dan Dinu: România sălbatică. Filmul acesta este o invitație să descoperiți locuri noi, dar și o invitație pentru a le proteja. Ca să răspund totuși la întrebare: deși iubesc muntele, o să spun că îmi place foarte mult Delta Dunării. Mi se pare că este bogăția supremă a României.

*material publicat în Capital Cultural nr. 28